Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 2026/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIA
Dosar nr-
DECIZIA nr.2026
Ședința publică din data de 29 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Lucian
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, cu sediul în B,-, sector 5, Direcția Națională Anticorupție B, cu sediul în B,--81, sector 1 și Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.1353 din 12 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul, cu domiciliul ales la - Serviciul Teritorial Ploiești, str. -. -., nr.257, județ P și pârâții Guvernul României, B, nr.1, sector 1, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice B,-, sector 5 și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B,--3, sector 1.
Cereri de recurs scutite de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, reprezentat de consilier juridic, conform delegației depusă la dosar fila 67, recurenții pârâți Direcția Națională Anticorupție B, Ministerul Justiției B, intimatul reclamant, intimații pârâții Guvernul României, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință,după care,
Se învederează instanței că la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, sub nr.17374 din data de 28 octombrie 2009, s-au depus note scrise formulate de recurentul pârât Ministerul Justiției și Libertăților.
Consilier juridic pentru recurentul pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, învederează instanței că intimatul reclamant, în anul 2007, a avut funcția de grefier în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, iar în prezent lucrează la - Serviciul Teritorial Ploiești.
Arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Instanța ia act de declarația reprezentantului recurentului pârât, în sensul că nu mai are alte cereri de formulat și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Consilier juridic pentru recurentul pârât, având cuvântul în fond solicită admiterea recursului declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, așa cum a fost formulat, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Față de dispoziția instanței privind plata către reclamant a drepturilor pretinse, actualizate cu indicele de inflație, apreciază că această obligație nu este întemeiată și nu se justifică.
Referitor la recursurile declarate de Direcția Națională Anticorupție B și Ministerul Justiției și Libertăților, arată că este de acord cu admiterea acestora.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrata la nr-, pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantul având funcția de Grefier Serviciu in cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești, a chemat în judecată pe pârâții Guvernul României, Ministerul Justiției, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (), Direcția Națională Anticorupție, Ministerul Economiei și Finanțelor (MEF) și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța, să fie obligați pârâții și chematul în garanție MEF, să-i acorde creșterile salariale prevăzute de OG nr.10/2007 in cele trei etape, astfel: cu 5% începând cu data de 01 ianuarie 2007 față de nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% începând cu 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu 01.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007, obligarea pârâților la indexarea sumelor datorate prin aplicarea indicelui de inflație începând cu momentul nașterii dreptului - 01.01.2007 și până la momentul efectuării plății drepturilor salariale revendicate ca urmare a discriminării.
In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat ca prin OG nr.6, 10, 11/2007 s-au prevăzut creșteri salariale ale funcționarilor publici, personalului salarizat potrivit OUG nr.24/2000, acte normative prin care s-a creat un caz de discriminare, acordându-se creșteri salariale numai celorlalte categorii de personal din cadrul sectorului bugetar și înlăturarea personalului auxiliar de specialitate din cadrul DNA.
S-a mai susținut în motivarea acțiunii de către reclamant că, OG 8/2007 stabilește salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, pe baza valorii de referință sectorială cuprinsă în art.39 din OUG 27/2006, în cuantum de 280,64 lei și coeficientului de multiplicare pe grade sau trepte profesionale, în raport de funcția deținută, de nivelul studiilor, de vechimea în specialitate, precum și de nivelul instanței sau al parchetului, modificându-se astfel, doar coeficienții de multiplicare.
In temeiul prevederilor art.115-118 pr.civ. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ a depus întâmpinare prin care a invocat excepția de necompetenta materială a instanței de judecată și declinarea competentei materiale de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Ploiești.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca inadmisibilă, întrucât, potrivit dispozițiilor OG nr.27/2006- privind salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobata prin Legea nr.45/2007, valoarea de referință sectorială este indexată - periodic, legiuitorul elaborând acte normative speciale de salarizare distincte pentru toate categoriile de personal.
La rândul său pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor - prin DGFP Paf ormulat în baza acelorași texte de lege întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătându-se că nu trebuie confundat cu Statul R, fiind doar ordonator principal de credite.
Guvernul României a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a instanței și declinarea competentei soluționării acțiunii, în favoarea Secției de contencios Administrativ a Curții de APEL PLOIEȘTI precum și excepția lipsei calității sale procesual pasive, arătând ca este un organ colegial fără personalitate juridică, putând sta în calitate de pârât numai în litigiile de contencios administrativ atunci când este contestată legalitatea actelor administrative pe care le adoptă în exercitarea atribuțiilor și competențelor sale legale, astfel că raporturile juridice în care participă Guvernul României, nu pot fi de natură civilă, ci, numai raporturi administrative ce apar în sfera relațiilor sociale reglementate de normele dreptului administrativ.
Pe fondul cauzei, pârâtul Guvernul României, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivând în esența că instanțele judecătorești, nu au competența de a modifica, completa sau abroga Legea 45/2007 privind salarizarea judecătorilor și procurorilor, după cum nu pot nici să creeze asemenea norme juridice sau să le adauge consecințe contrare.
De asemenea, la data de 17.04.2008 a formulat întâmpinare și Direcția Națională Anticorupție (DNA) prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata, întrucât coeficientul de multiplicare pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul judecătoriilor și parchetelor de pe lângă acestea, a crescut în funcție de gradul si treapta de salarizare de la 5,250 la 5,997 (pentru maximul grilei de salarizare) si de la 1,575 la 1,798 ( pentru minimul acordat conform poziției ocupate in grila de salarizare).
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr.1353 din data de 12 mai 2008, a respins excepția necompetenței materiale a instanței invocată de pârâții Guvernul României și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin întâmpinare.
Prin aceeași sentință s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Economiei și Finanțelor si Guvernul României, invocată de aceștia prin întâmpinare și a respins acțiunea față de acești pârâți ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasivă.
Totodată, a admis acțiunea formulată de în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și, în consecință, a obligat pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcția Națională Anticorupție în solidar la plata majorărilor salariale de 5% cu începere de la 01 ianuarie 2007(raportat la salariul din luna decembrie 2006). de 2% cu începere de la 01 aprilie 2007 (raportat la salariul din luna martie 2007) si de 11% de la 01.octombrie 2007 (raportat la salariul din luna septembrie 2007), sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație, la data plații efective.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență următoarele:
Potrivit disp.art.137 al.1 pr.civ. tribunalul s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de fond și asupra celor de procedură, care fac de prisos în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii.
Referitor la excepția de necompetență materială a instanței, aceasta a fost respinsă întrucât reclamantul nu a contestat modul de stabilire a drepturilor salariale, ci, a pretins drepturi expres prevăzute de lege și care nu au fost acordate, iar în conformitate cu disp.art.295(2) din muncii, prevederile acestui act normativ, se aplica cu titlul de drept comun și acelor raporturi juridice de muncă, neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în aceasta categorie fiind incluse și raporturile de muncă ale personalului auxiliar de specialitate.
Astfel, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată de acesta prin întâmpinare, prima instanță a apreciat că acesta nu poate avea calitatea de ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere care, la rândul lor, sunt ordonatori principali de credite - cum este cazul Ministerului Public - și nu repartizează sume de la buget acestora, sumele fiind alocate conform destinațiilor bugetare în conformitate cu legea bugetului de stat.
Totodată, s-a apreciat că, împrejurarea că ordonatorul principal de credite, în speță - Ministerul Public, nu a corectat indemnizațiile cuvenite reclamanților nu poate conduce la obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la plata unor sume de bani aferente unor raporturi de muncă, Guvernul fiind cel răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și repartizarea către ordonatorii principali de credite a sumelor de la bugetul de stat conform destinațiilor stabilite în conformitate cu legea bugetară anuală.
Pentru considerentele arătate, Tribunalul Prahova a admis excepția lipsei calității procesual pasive a paratului MEF și, pe cale de consecință, a respins acțiunea față de acest pârât ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Referitor la excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Guvernul României, aceasta a fost admisă, întrucât, acesta este un organ colegial fără personalitate juridică, putând sta in calitate de pârât numai in litigiile de contencios administrativ atunci când este contestată legalitatea actelor administrative pe care le adopta în exercitarea atribuțiilor și competențelor sale legale, astfel că raporturile juridice în care participă Guvernul României, nu pot fi de natură civilă, ci, numai raporturi administrative ce apar în sfera relațiilor sociale reglementate de normele dreptului administrativ, astfel încât nu există identitate între persoana acestui pârât și cel pretins obligat în raportul juridic dedus judecații.
În ceea ce privește excepția de necompetență materială a instanței de judecată invocată prin întâmpinare de către pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ și Guvernul României, instanța a respins-o motivat de faptul că reclamanții au solicitat instanței satisfacerea unor petiții pecuniare, acțiunea constituindu-se într-un litigiu de muncă în care părți nu pot fi, potrivit art.282 din muncii, decât salariații, angajații, sindicatele și patronatul, precum și alte persoane juridice sau fizice ce au aceasta vocație în temeiul legilor speciale sau ale Codului d e procedură civilă.
Pe cale de consecința, prima instanță a respins acțiunea față de acești pârâți ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, precum și cererea de chemare în garanție a MEF, formulată de DNA
Pe fondul cauzei, Tribunalul Prahovaa reținut că, prin OG nr.10/31.01.2007 s-a stabilit că în anul 2007, salariile de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar, precum și indemnizațiile personalului care ocupă funcții de demnitate publică, stabilite potrivit anexelor II si III la Legea nr.154/1998, să se majoreze în 3 etape, respectiv 01.01.2007 raportat la nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% începând cu 01.04.2007 raportat la nivelul din luna martie 2007 si in final cu 11 % începând cu data de 01.10.2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
Aceleași majorări salariale au fost prevăzute prin OG nr.27/31.01.2007 pentru controlorii financiari din cadrul Curții de Conturi, precum și pentru personalul din administrația centrală a Ministerului Afacerilor Externe și de la misiunile diplomatice, oficiile consulare și institutele culturale românești din străinătate, prin OG nr.16 din aceeași dată.
Așa cum rezulta din anexa 2/2 la Legea 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor, aceste majorări se acordă pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, respectiv de judecătorii ICCJ, cei ai Curții Constituționale, procurorul general al parchetului de pe lângă ICCJ și adjuncții acestuia.
Ori, de la acordarea majorărilor salariale sus-amintite, au fost exceptați numai personalul auxiliar de specialitate, ce funcționează în cadrul judecătoriilor și parchetelor de pe lângă acestea, judecătorii din cadrul curților de apel, tribunalelor si judecătoriilor și procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă ICCJ, parchetele de pe lângă curțile de apel, tribunale și judecătorii, printre aceștia din urma numărându-se și reclamantul din prezenta cauză - grefier șef în cadrul DNA - Serviciul Teritorial Ploiești.
Prin urmare, prima instanță a constatat și a reținut tratamentul diferențiat aplicat unor persoane care efectuează aceeași muncă și se află în situații comparabile, astfel că distincția făcuta de legiuitor încalcă drepturile consfințite de art.1 al.3 din OG nr.137/2000 și, pe de alta parte, raportând definiția discriminării la efectele OG nr.10,16 si 27/31.01.2007, așa cum este reglementată de art.2 din OG nr.137/2000 cu modificările și completările ulterioare, tribunalul a reținut ca numai anumite categorii de salariați bugetari au beneficiat de majorarea sau indexarea salariilor, celorlalți salariați din cadrul curților de apel, tribunalelor și judecătoriilor, precum și personalului auxiliar de specialitate și procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă ICCJ, curți de apel, tribunale, judecătorii și DNA, aducându-li-se atingere folosinței drepturilor economice, recunoscute prin art.6 lit.c din același act normativ.
Tribunalul Prahova concluzionând că, majorarea sau indexarea veniturilor numai anumitor categorii de salariați bugetari, contravine și art.16 al.1 din Constituție și art.26 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile si politice, potrivit cărora " toate persoanele sunt egale în fața legii și au, fără discriminare, dreptul la o ocrotire egală din partea legii" și de asemenea, " legea trebuie să interzică orice discriminare și să garanteze tuturor persoanelor o ocrotire egală și eficace contra oricărei discriminări. întemeiata pe orice altă împrejurare", a admis acțiunea, în sensul că a obligat pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ Ministerul Justiției și Direcția Națională Anticorupție, în solidar, la plata majorărilor salariale de 5% cu începere de la 01 ianuarie 2007(raportat la salariul din luna decembrie 2006). de 2% cu începere de la 01 aprilie 2007 (raportat la salariul din luna martie 2007) și de 11% de la 01 octombrie 2007 (raportat la salariul din luna septembrie 2007), sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație, la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, Direcția Națională Anticorupție și Ministerul Justiției și Libertăților B, în baza disp.art.304 pct,3,4,5 și 9 Cod procedură civilă, criticând-o ca nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
Recurentul Ministerul Publica învederat că instanța de fond și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești când a dispus acordarea drepturilor bănești reprezentând majorări în cuantum de 2, 5 și 11 % din salariul de bază conform OG10/2007, schimbând în acest fel sistemul de salarizare prevăzut de legiuitor.
S-a apreciat, totodată, că instanța de fond a actualizat în mod nelegal plata acestor drepturi bănești cu indicele de inflație deși Ministerul Public nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală.
Recurentul a reiterat câteva susțineri de fond printre care faptul că reclamantul nu face parte din categoria personalului contractual din sectorul bugetar și nici din categoria personalului care ocupă funcții de demnitate publică.
Acordarea acestor creșteri salariale numai anumitor categorii profesionale nu constituie o discriminare, ci are un scop legitim, iar metodele prin care se ajunge la realizarea acestui scop sunt adecvate și necesare.
Recurenta Direcția Națională Anticorupție consideră sentința recurată ca fiind pronunțată cu încălcarea disp.OG10/2007, OG16/2007 și OG27/2007 care au vizat alte categorii de salariați decât magistrații. De asemenea, s-a arătat că, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu a pronunțat o hotărâre prin care să constate că, în cauză, s-a produs o discriminare. De altfel, s-a învederat că, Curtea Constituțională s-a pronunțat în sensul lipsei de competență a instanțelor judecătorești de a constata discriminarea în scopul acordării unor drepturi salariale nelegale.
A arătat aceeași recurentă că nu se verifică în speță nici disp.art.14 din Convenție întrucât nu ne aflăm "în situații analoage sau comparabile".
Ministerul Justiției a criticat sentința recurată întrucât nu a avut cunoștință de existența acestui litigiu deoarece nu i s-a comunicat cererea de chemare în judecată.
Pe fondul cauzei, a solicitat admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului întrucât motivarea instanței de fond este întemeiată pe ideea de discriminare, deși disp.art.2 alin.1 și 2 și ale art.27 din OG137/2000 au fost declarate neconstituționale.
Pe de altă parte, Ministerul Justiției a considerat că nu are calitate procesuală pasivă întrucât Direcția Națională Anticorupție este o structură cu personalitate juridică în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
De asemenea, s-a arătat că personalul auxiliar de specialitate a beneficiat de creșteri salariale în cursul anului 2007 prin majorarea coeficienților de salarizare în aceleași tranșe.
Legal citat, intimatul Guvernul României a formulat întâmpinare la dosar, solicitând admiterea excepției necompetenței materiale a instanței deoarece cauza este de competența instanțelor de contencios administrativ precum și a excepției lipsei capacității juridice civile a Guvernului României și implicit, a calității procesual pasive.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că motivele de recurs sunt fondate pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește lipsa calității procesual pasive a Ministerului Justiției, Curtea constată că reclamantul este salariat în cadrul Direcției Naționale Anticorupție care dispune de personalitate juridică în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel încât nu există raporturi procesuale de dreptul muncii între reclamant și acest recurent, urmând ca acțiunea să fie respinsă față de acesta pentru lipsa calității procesuale pasive.
Pe fond, Curtea constată că reclamantul se încadrează în categoria personalului auxiliar, astfel încât nu îi sunt aplicabile disp.OG10/2007, OG16/2007 și OG27/2007 care vizează alte categorii de salariați.
Pe de altă parte, Curtea constată că este vorba despre categorii sociale diferite între care nu poate exista comparație privind existența discriminării, întrucât nu ne aflăm în " situații analoage sau comparabile".
De altfel, nici Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu a constatat existența unei asemenea discriminări, iar instanțele judecătorești nu au competența să extindă sau să refuze efectele unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii.
Personalul auxiliar este salarizat conform OG8/2007 aprobată prin Legea 247/2007, iar valoarea de referință sectorială este indexată periodic în baza legii. Nu se poate echivala legea specială de salarizare a personalului auxiliar cu sistemele de salarizare ale personalului contractual sau demnitarilor.
Având în vedere că nu există nici un temei de drept pentru acordarea drepturilor salariale solicitate, capătul accesoriu de cerere privind actualizarea acestor drepturi va fi respins în consecință.
Așa fiind, văzând și disp.art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va admite recursurile, va modifica în parte sentința recurată în sensul că va admite excepția lipsei calității procesual pasive invocată de Ministerul Justiției și va respinge acțiunea față de acesta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Va respinge în rest acțiunea ca neîntemeiată.
Va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, cu sediul în B,-, sector 5, Direcția Națională Anticorupție B, cu sediul în B,--81, sector 1 și Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.1353 din 12 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul, cu domiciliul ales la - Serviciul Teritorial Ploiești, str. -. -., nr.257, județ P și pârâții Guvernul României, B, nr.1, sector 1, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice B,-, sector 5 și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B,--3, sector 1.
Modifică în parte sentința în sensul că: Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Justiției.
Respinge acțiunea față de acesta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 29 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Lucian
- - - - - -
Grefier,
red.CP
tehnored.IM
3 ex./19.11.2009
f- Tribunalul Prahova
- R;
operator date cu caracter personal,
nr.notificare 3120
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Lucian
