Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 203/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 203
Ședința publică de la 28 ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Bodri
JUDECĂTOR 3: Tamara
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile nr.846 din 5 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții, -, -, pârâții CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL MEHEDINȚI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, CONT. NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care a învederat faptul că recurentul pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 cod pr.civilă.
Instanța apreciind cauza în stare de judecată a luat în examinare recursul.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Mehedinți la nr-, reclamanții:, A, au chemat în judecata pe pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL MEHEDINȚI, NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună:
1. obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel Craiova și Tribunalul Mehedinți la plata către reclamanți a drepturilor salariale restante reprezentând indemnizația lunară de 10 % din salariul brut pe perioada 1 aprilie 2004 - 1 aprilie 2007, actualizată în raport cu rata inflației la data plății efective a acestora;
2. acordarea în continuare a acestei indemnizații de 10% din salariul brut, până la prevederea acestor drepturi pentru tot personalul auxiliar de specialitate;
3. obligarea în solidar a pârâților să includă în bugetul de stat, respectiv la prima rectificare de buget după rămânerea definitivă a sentinței civile, a acestor sume datorate de către pârâții Tribunalul Mehedinți, Curtea de Apel Craiova și Ministerul Justiției, pentru perioadele menționate în acțiune;
4. obligarea pârâților la cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că îndeplinesc funcția de personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului Mehedinți.
Art.6 al.2 din codul muncii consacră pentru toți salariații principiul că pentru muncă și pregătire profesională egală, retribuirea se face în mod egal, principiul ce se regăsește și în disp. art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
De asemenea OG 137/2000, aprobat prin Legea nr. 48/2002 modificate prin Legea nr. 27/2004 statuează, la art. 1 al.2, principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, asigurând egalitate în exercitarea și garantarea unor drepturi inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
Art. 20 din Constituția României prevede că " Dispozițiile Constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu Pactele și celelalte Tratate la care România este parte".
În același sens, referindu-se la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, prin art. 53 al.2 din Constituția României se prevede: " Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății"
Prin art.3 al.8 din OG 8/2007 act normativ care reglementează salarizarea personalului auxiliar de specialitate al instanțelor, s-au prevăzut următoarele:
" care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de executare penală și executare civilă beneficiază de o indemnizația lunară de 10% din salariul de bază în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități.
Reclamanții au susținut că, urmare a acestor reglementării, personalul auxiliar de specialitate din cadrul Tribunalului Mehedinți cu excepția celor de la executări penale și a celor din cadrul falimentelor, este tratat inegal din punct de vedere al salarizării, discriminați fără existența unui criteriu obiectiv și rațional, astfel că, în vederea restabilirii egalității de tratament se impune acordarea drepturilor salariale solicitate pentru tot personalul auxiliar întrucât în virtutea funcțiilor pe care le ocupă, îndeplinesc o muncă egală cu personalul auxiliar care beneficiază de indemnizația lunară de 10%, în vederea eliminării discriminării și al aplicării principiului egalității între salariați: salariul egal la muncă egală.
Prin întâmpinare pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În ceea ce privește cererile de intervenție formulate în cauză, pârâtul Ministerul Justiției a susținut că, în materia litigiilor de muncă, o terță persoană nu poate solicita stabilirea unor drepturi decurgând dintr-un raport de muncă în care subiect este persoana care figurează ca parte în cererea principală, caracterul personal al raportului de muncă impunând o astfel de soluție.
A mai arătat că, potrivit art. 49 al.1 pr.civ. cererea de intervenție principală poate fi îndreptată de către un terț împotriva ambelor părți din proces, reclamant și pârât, terțul tinzând să câștige pentru sine obiectul procesului, condiție care nu este îndeplinită în speța dedusă judecății.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M prin care a solicitat respingerea acțiunii.
Tribunalul Mehedinți prin sentința nr. 846 de la 5 iulie 2007 admis în parte acțiunea formulată de reclamanți, prin reprezentant, împotriva pârâților Ministerul Justiției, cu sediul în B, Ministerul Finanțelor Publice, Curtea
A obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Craiova și Tribunalul Mehedinți să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând indemnizația lunară de 10% din salariul brut actualizată la data plății după cum urmează: reclamantilor, -, pe perioada 1.04.2004 - 1.04.2007, reclamanților pe perioada 1.04.2004 - 31.01.2007, pe perioada 1.02.2007 - 1.04.2007, () pe perioada 1.04.2004- 31 ianuarie 2005, pe perioada 1 ianuarie 2005 - 1 aprilie 2007, pe perioada 1 aprilie 2006- 1 aplilie 2007, pe perioada 1 aprilie 2005 - 31 august 2006 și 1 februarie 2007 -1 aprilie 2007, pe perioada 1 aprilie 2005 - 1 aprilie 2007, pe perioada 1 iulie 2005 - 1 aprilie 2007, pe perioada 1 septembrie 2005- 1 aprilie 2007, pe perioada 1 iulie 2006- 1 aprilie 2007, pe perioada 1 septembrie 2005 - 1 aprilie 2007.
A respins acțiunea față de pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că reclamanții:, -, sunt salariați ai Tribunalului M în funcția de grefieri, iar și în funcția de agent procedural și au desfășurat activitatea în funcțiile menționate în perioada 1 aprilie 2004 - 1 aprilie 2007.
Reclamanții începând cu 1 aprilie 2005, începând cu 1 aprilie 2005, începând cu 1 aprilie 2005, începând cu 1 iulie 2006, începând cu 1 septembrie 2005; reclamanții a beneficiat de sporul de 10% în perioada februarie 2007 - martie 2007, esty în perioada aprilie 2004 - ianuarie 2007, () în perioada februarie 2005- martie 2007, în perioada aprilie 2006- decembrie 2004, în perioada aprilie 2004 - martie 2006 și în perioada septembrie 2006 - ianuarie 2007.
Dispozițiile art.6 al.2 din Codul Muncii stipulează că tuturor salariaților care prestează o muncă le sunt recunoscute dreptul la plată egală pentru muncă egală, principiu instituit și de art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, iar OG nr.137/2000 aprobată prin Legea nr. 48/2002, modificată prin Legea nr. 27/2004 prevede la art. 1 alin.2 principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, fiind garantată exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
De asemenea, conform art.20 din Constituția României dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului cu pactele și celelalte tratate la care România este parte.
Potrivit art. 19 pct.3 din Legea 50/1996 grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie precum și pentru cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii, beneficiază de o indemnizație lunară de 10 % din salariul brut calculată în raport cu timpul efectiv lucrat.
Reclamanții din cauza de față îndeplinesc și ei funcția de grefieri în cadrul Tribunalului Mehedinți, parte din ei neefectuând activități din cele enumerate mai sus.
Deși îndeplinesc aceiași funcție, iar în virtutea funcției aceiași muncă egală cu beneficiarii sporului de 10 %, ei nu au primit acest drept, fiind astfel prejudiciați, discriminați. Are astfel loc o discriminare din punct de vedere al salarizării, discriminare ce încalcă dispozițiile legale în materie și anume art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, OG nr. 137/2000 aprobată prin Legea nr. 48/2002 modificată prin Legea nr. 27/2004 și art. 6 al. 2 din Codul muncii.
Instituirea unor astfel de sporuri în favoarea numai a unor categorii de grefieri conduce la aplicarea unui tratament diferențiat care rezidă într-o inegalitate și a unui tratament diferit în ceea ce privește drepturile salariale creându-se astfel o discriminare în cadrul aceleiași profesii.
Împrejurarea că nu toți reclamanții au desfășurat activității din cele prevăzute în art. 19 pct.3 din Legea 50/1996 și nu sunt astfel îndreptățiți la plata drepturilor prevăzute de acest text de lege, nu conduce la respingerea pretențiilor reclamanților întrucât modalitatea de acordare a indemnizației de 10 % reprezintă prin ea însăși o practică discriminatorie, aparent neutră, pârâtul Ministerul Justiției neputând invoca propria sa culpă discriminatorie.
Instanța a apreciat că nu se poate dispune acordarea în continuare a indemnizației de 10 % din salariul brut și după data pronunțării hotărârii întrucât situația raporturilor juridice existente între reclamanții pe de o parte și pârâții Ministerul Justiției, ca ordonator principal de credite, Curtea de Apel Craiova ca ordonator secundar de credite și Tribunalul Mehedinți - ca ordonator terțiar de credite este cunoscută și certă până la data pronunțării hotărârii, astfel că instanța nu poate prevedea existența și evoluția acestui drept după pronunțarea hotărârii, având în vedere posibilitatea încetării sau modificării raporturilor juridice dintre părți precum și a abrogării sau modificării legislației avute în vedere la data pronunțării hotărârii.
De asemenea instanța a avut în vedere împrejurarea reținută în considerente, că parte dintre reclamanți au desfășurat activitatea de grefier pe întreaga perioada solicitată, unii reclamanți au desfășurat activitatea doar o parte din perioada menționată în acțiune, iar alții au beneficiat de sporul solicitat pe unele perioade.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Ministerul Justiției criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, de arată că instanța de fond nu a făcut in mod cert dovada existentei unei discriminări, nu a găsit o justificare a aplicării dispozițiilor OG 137/2000, singurul argument fiind acela ca intimații fac parte din aceeași categorie profesionala cu cei care primesc aceste drepturi potrivit art. 19 din Legea nr. 50/199ă, iar in virtutea funcției ocupate desfășoară o munca egală cu beneficiarii sporului de 10%.
In opinia instanței, dacă in cadrul aceleiași categorii profesionale legiuitorul ar dispune acordarea unor drepturi salariale suplimentare numai unora dintre aceștia, in funcție de complexitatea activității desfășurate, de volumul de munca, de responsabilitatea fișei postului am fi in prezenta unei situații discriminatorii, ceea ce este o negare a necesitații aplicării acestor drepturi salariale suplimentare.
S-ar ajunge in situația in care s-ar acorda drepturi salariale egale pentru persoane care prestează munca inegală, adică o încălcare a principiului nediscriminării, ca și in acest caz, de altfel.
Instanța apreciază ca in acest caz sunt incidente dispozițiile art. 6 alin. 2 din Codul muncii, care dreptul la plata egală pentru munca egală, dar nu indica in considerente in baza căror documente, probe a ajuns la această concluzie.
In opinia noastră, instanța trebuia să administreze probe, respectiv să ceară relații cu privire la munca desfășurată de persoanele care au beneficiat de acest spor, să ceară fișa postului pentru aceste persoane și pentru reclamanți, orice alte documente din care se rezulte că într-adevăr e vorba de munca egală, motiv pentru care in mod eronat a apreciat ca salarizarea e diferențiata și, prin urmare discriminatorie.
Recurentul mai susține că, in sens contrar celor reținute prin sentința menționată mai sus, apreciem că dispozițiile art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 și art. 8 din nr.OG 8/2007 referitoare la acordarea unei indemnizații in cuantum de 10% anumitor categoric de grefieri, nu sunt discriminatorii.
Conform art.155 din Codul Muncii, salariul cuprinde salariul de baza, indemnizațiile, sporurile, precum si alte adaosuri. și sporurile la salariu formează partea variabilă a salariului, pentru că se plătesc numai in raport cu performantele individuale ale fiecărui salariat (rezultatele obținute in munca), entru p. timpul in care munca este prestată in anumite condiții deosebite sau speciale (pentru compensarea, pe această cale, a efortului depus in plus sau a riscului ridicat pe care îl presupune munca).
După cum a statuat in mod constant Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pentru a putea vorbi de discriminare, situațiile in discuție trebuie să fie comparabile adică persoane aflate in situații analoage sau comparabile, in materie, să beneficieze de un tratament preferențial; mai mult, chiar dacă cele două situații sunt comparabile, Curtea a statuat ca este permisă distincția intre astfel de situații dacă exista o justificare obiectivă și rezonabilă sau, altfel spus, diferențierea urmărește un scop legitim și respecta un raport de proporționalitate intre scop și mijloacele utilizate.
Recurentul mai susține că, speța de fata, existenta unor situații analoage sau comparabile trebuie analizată nu doar prin prisma calității de personal auxiliar criteriul este mult prea general având in vedere că atribuțiile de serviciu ale diferitelor categorii de grefieri sunt diferențiate in raport de funcția ocupată; ci si din punctul de vedere al reglementărilor privind organizarea judiciară cu incidență in ceea ce privește conținutul concret al atribuțiilor de serviciu, complexitatea acestora, responsabilitățile funcției.
Trebuie observat și ca spre deosebire de categoria magistraților, in cadrul categoriei personalului auxiliar de specialitate atribuțiile sunt delimitate și stabilite in mod concret prin fișa postului, iar diferențierea de salarizare dată de acordarea sporului de 10% nu este arbitrară, ci are la bază criterii obiective.
Este de observat ca însăși Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar diferențiază sub aspectul complexității sarcinile de serviciu ale diverselor categorii de grefieri.
Mai mult, chiar daca s-ar putea retine "situația comparabilă", premisa necesară pentru a putea vorbi de o discriminare, in concordanță cu art.14 din Convenție și nr.OG137/2000 considerăm că acordarea sporului de 10% urmărește un scop legitim, justificat prin argumentele expuse anterior și respecta un raport de proporționalitate intre scop și mijloacele utilizate - in acest sens trebuie observat relativ redus al sporului.
Dat fiind gradul diferențiat de complexitate al activităților desfășurate in îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, distincția făcută in ceea ce privește salarizarea acestora nu este discriminatorie, neavând de-a face cu persoane in situații comparabile.
În drept, recurentul a invocat dispozițiile art. 304 pct. și 9, coroborat cu art. 312 din Codul d e procedură civilă.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind fondat și urmează să îl admită, pentru următoarele considerente:
Sunt neîntemeiate criticile formulate de recurent privind inexistența dovezilor de discriminare la plată a reclamanților față de ceilalți grefieri care au primit sporul respectiv, deoarece și reclamanții care au îndeplinit activitatea de grefier de ședință și cei ce au primit sporul sunt încadrați în funcția de grefier, iar atribuțiile grefierilor sunt aceleași. Dacă într-o perioadă o parte din ei au fost desemnați să exercite atribuții de executări penale sau civile, sau privind proceduri de reorganizare judiciară, ei au fost degrevați de activitățile de grefier, ca: participare la celelalte ședințe, acte de grefă specifice și nici nu au avut o calificare distinctă în aceste domenii, repartizarea lor la acele secții nefiind făcută după o prealabilă selecție privind competența sau pregătirea profesională.
Neefectuând o activitate suplimentară față de ceilalți și nici de performanțe ridicate, cei cărora li s-a acordat sporul au fost evident avantajați discriminatoriu față de restul personalului încadrat pe aceeași funcție și astfel reclamanții în mod corect au solicitat înlăturarea măsurilor de discriminare prin acordarea și pentru ei a sporului respectiv.
Așadar, instanța de fond, în mod corect a apreciat aplicabilitatea în cauză a prevederilor OG nr.137/2000, a Declarației Universale a Drepturilor Omului, coroborate cu art.6 al.2 CM și art.20 din Constituția României, restabilind prin soluția pronunțată situația de egalitate, înlăturând discriminarea. Soluția fiind temeinică și legală, Curtea urmează să fi mențină sentința în ceea ce îi privește pe reclamanții încadrați pe funcția de grefier.
În ceea ce îi privește pe reclamanții încadrați pe funcțiile de grefier-informatician, grefier arhivar și agent procedural, situația este cu totul alta.
Dacă soluția instanței de fond este legală tocmai pentru că pornește de la ideea existenței unei reglementări discriminatorii sub aspectul salarizării între persoane având aceleași atribuții de serviciu, criteriul esențial fiind felul muncii, care a constituit premisa analizării comparabilității celor două situații, rezultă în mod logic că, pentru personalul auxiliar încadrat pe alte funcții decât aceea de grefier, nu se mai poate pune în discuție existența unei situații analoage sau cel puțin comparabile. muncii, atribuțiile de serviciu fiind diferite,nu este îndeplinită prima condiție necesară pentru analiza unei situații pretins discriminatorii:existența unor situații comparabile.
De aceea, Curtea apreciază ca fiind fondate criticile recurentului referitoare la faptul că speța de față trebuie analizată nu doar prin prisma calității de personal auxiliar, criteriul fiind mult prea general, avându-se în vedere că atribuțiile de serviciu ale diferitelor categorii de personal auxiliar sunt diferențiate în raport de funcția ocupată, iar analiza trebuie să aibă în vedere conținutul concret al atribuțiilor de serviciu.
Pentru considerentele expuse, Curtea apreciază recursul ca fiind fondat și, în temeiul dispozițiilor art. 312 și art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, urmează să îl admită, cu consecința modificării parțiale a sentinței recurate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulate de reclamanții, și, care au îndeplinit în perioada supusă analizei instanței funcțiile de grefier-informatician, grefier-arhivar, respectiv agent procedural.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței în ceea ce îi privește pe ceilalți reclamanți care au îndeplinit funcția de grefier.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile nr.846 din 5 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți, -, -, și intimații - pârâți CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL MEHEDINȚI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, CONT. NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanții, și împotriva pârâților.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 ianuarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- --- - - -
Grefier,
29.02.2008
Red.jud.---
4 ex/AS
Președinte:Manuela Preda PopescuJudecători:Manuela Preda Popescu, Ioana Bodri, Tamara
