Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 2064/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.8764/2008
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.2064/
Ședința publică de la 01 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Uță Lucia
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul împotriva sentinței civile nr.2588 din data de 06.10.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimațiiConsiliul Local al Comunei S și Instituția Primarului Comunei S,având ca obiect:"drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns: recurentul și intimațiiConsiliul Local al Comunei S și Instituția Primarului Comunei S.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-au depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 27.03.2009, întâmpinări din partea intimaților Consiliul Local al Comunei S și Instituția Primarului Comunei S.
Curtea, având în vedere împrejurarea că părțile în cauză au solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 pr.civ. și constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, deliberând constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2588/LM/06.10.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale Contencios Administrativ, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al comunei S și Instituția Primarului comunei S având ca obiect obligarea pârâților la plata indemnizației de dispozitiv.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că reclamantul este angajat al Primăriei făcând parte din cadrul personalului contractual.
Tribunalul a constatat că MIRA este autoritate publică a administrației centrale iar pârâtele, care aparțin autorităților publice locale nu fac parte din structura organizatorică a MIRA, nu se află în raporturi de subordonare cu acesta întrucât funcționează în baza principiului autonomiei locale.
Astfel tribunalul a apreciat că Ordinul 496/2003 al MAI raportat la OUG 30/2007 care prevede instituțiile și organele de specialitate din structura MIRA, nu este aplicabil salarizării reclamantului, cu atât mai mult cu cât Legea 138/1999 nu se referă la salarizarea personalului civil din administrația publică locală, indemnizația de dispozitiv acordându-se persoanelor care își desfășoară activitatea într-un dispozitiv militar, nu în instituții cu caracter eminamente civil.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal a formulat recurs motivat reclamantul care a criticat sentința ca netemeinică și nelegală, cu motivarea că, în mod nelegal, instanța a respins cererea de acordare a indemnizației de dispozitiv de 25 % din salariul de bază.
Recurentul reclamant a arătat că este salariat public conform Legii 138/1999, astfel că i se aplică Ordinul 476/2003, fiind inclus în categoria personalului civil așa cum este definit de art. 31.1 din ordin.
Intimatul Instituția Primarului a formulat întâmpinare susținând că recurentul reclamant a avut calitatea de viceprimar în perioada iunie 2004- august 2007, fiind remunerat conform dispozițiilor art. 57 alin. 5 din Legea nr. 215/2001.
Analizând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate și cu aplicarea dispozițiilor art. 304/1 Cod pr. Civilă, Curtea reține următoarele:
În mod corect, instanța de fond a apreciat că reclamantul nu este îndreptățit la acordarea îndemnizației de dispozitiv în lipsa unui temei legal de natură a susține pretențiile acestuia.
Astfel, îndemnizația de dispozitiv reglementată de art. 13 din Legea nr. 138/1999 este instituită ca un spor salarial specific personalului militar și salariaților civili din instituțiile publice ale apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale. Potrivit art. 1, art. 47 și art. 49 din Legea nr. 138/1999, dispozițiile legii se aplică și personalului civil care desfășoară activități în ministerele și instituțiile centrale enumerate în lege, în condiții similare cu cele ale cadrelor militare.
Prin Ordinul MI nr. 275 din 5.06.2002, modificat prin Ordinul MAI nr. 496 din 28.07.2003 indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, personal civil definit la pct. 31.1 din ordin. Din coroborarea dispozițiilor legale menționate, Curtea constată că reclamantului nu îi este aplicabil ordinul nr. 496/2003, întrucât în calitate de viceprimar, reprezintă o autoritate a administrației publice locale și nu este un angajat al MIRA, care nu are atribuții de salarizare a acestuia, iar, pe de altă parte, indemnizația de dispozitiv nu se aplică instituțiilor cu caracter eminamente civil.
Autoritățile și instituțiile administrației publice locale nu sunt subordonate ierarhic Ministerului Internelor și Reformei Administrative, întrucât așa cum rezultă din OUG nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative, art. 3 alin.1 lit.a pct. 4, acest minister are doar atribuția de a îndruma și sprijini autoritățile publice locale și aparatul de specialitate al acestora în aplicarea corectă și unitară a prevederilor legale și în îndeplinirea atribuțiilor ce le sunt conferite prin lege.
Din analiza dispozițiilor art. 12 alin.1 și 2 din OUG nr. 30/2007, coroborate cu anexa 1 HG nr. 4161/2007, organele administrației publice locale nu fac parte din instituțiile sau structurile aflate în subordinea MIRA. Existența în cadrul ministerului a unor direcții care coordonează relațiile cu aceste instituții nu determină un raport de subordonare ci asigură realizarea atribuției de îndrumare prevăzută în sarcina MIRA de actele normative în vigoare.
De altfel art.1 din Legea nr. 215/2001, republicată - legea administrației publice locale - dispune că administrația publică în unitățile administrativ teritoriale funcționează printre altele în temeiul principiilor descentralizării și autonomiei locale, iar potrivit art. 4 din lege, autonomia locală este administrativă și financiară și se exercită în baza și în limitele prevăzute de lege.
Prin urmare Curtea constată că dispozițiile legale invocate nu asimilează situația recurentului reclamant cu cea a personalului civil din instituțiile enumerate în lege care își desfășoară activitatea în condiții similare cu cele ale cadrelor militare și care beneficiază de sporul pretins în cauză, astfel încât, în lipsa unui fundament juridic care să reglementeze acordarea sporului în mod expres deținătorilor funcțiilor de demnitate publică, Curtea în baza art. 312 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul, împotriva sentinței civile nr.2588 din data de 06.10.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI S și INSTITUȚIA PRIMARULUI COMUNEI S.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi,01.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Tehnored.
2.ex./24.04.2009
jud.fond:
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Uță Lucia, Rotaru Florentina
