Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 220/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 220/2008
Ședința publică din 17 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mureșan Maria Monica judecător
- - -președinte secție
- - -JUDECĂTOR 2: Stoica Manuela
- - -grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanții împotriva sentinței civile nr.1070/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei,după care față de actele și lucrările de la dosar instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL,
Deliberând asupra recursului civil de față;
Constată că prin acțiunea în conflict de muncă, înregistrată la Tribunalul Alba sub dosar nr- reclamanții::, au chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Alba, Ministerul justiției, Ministerul Finanțelor Publice solicitând:
Obligarea pârâților Tribunalul Alba și Ministerul Justiției să calculeze și să plătească drepturile, reprezentând sporul de confidențialitate de 15%, începând cu anul 2004 și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii precum și pe viitor, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflației;
Obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare.
Obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii lor, reclamanții arată că sporul salarial pretins se acordată unor categorii care gestionează informațiile clasificate, intenția legiuitorului fiind clară în sensul de a acorda acest spor tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice care gestionează și manipulează informațiile clasificate și nu doar celor prevăzute de legea nr.444/2006. Se consideră că și reclamanții sunt îndreptățiți la acest spor din moment ce o bună parte din funcționarii publici gestionează informații clasificate sub supravegherea procurorilor, în aceeași măsură și personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor gestionează și manipulează astfel de informații.
În drept sunt invocate prevederile art.30 alin.3 din OG.137/2000, art.20 alin.3 din Legea nr.656/2002 și art.3 din OG.nr.19/2006.
Prin întâmpinarea depusă în cauză de pârâtul Ministerul Justiției se solicită respingerea acțiunii ca nefondate, motivându-se că exercitarea unor drepturi se referă la modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie acele drepturi și nu la examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor. Se arată că nu se poate vorbi de o discriminare în sensul Ordonanței nr.137/2000; modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit de alte categorii nu este o problemă ce poate fi apreciată din punct de vedre a discriminării, depășind cadrul legal reglementat prin Og.nr.137/2000. S-a concluzionat că situațiile diferite în care se află diferitele categorii de salariați determină soluții diferite ale legiuitorului în ce privește salarizarea acestora, fără ca prin aceasta să se încalce principiul egalității.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice invocă, prin întâmpinarea depusă în cauză, excepția lipsei calității procesual pasive, motivând că între această instituției și reclamanții nu există raporturi obligaționale de garanție sau despăgubiri. Pe fondul cauzei se solicită respingerea acțiunii, arătându-se că existența discriminării trebuie corectată prin legea salarizării personalului auxiliar, reprezentând o problemă de legiferare, doar legiuitorul fiind cel care poate aprecia și stabili dacă și ce anume sporuri se acordă anumitor categorii de salariații.
În cauză a fost introdus și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării pentru opozabilitate.
Prin sentința civilă nr.1070/15.10.2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr- s-a respins acțiunea civilă formulată în cauză de reclamanții.
Pentru a hotărî, astfel, tribunalul a reținut cu referire la probele dosarului și dispozițiile legale incidente că personalul auxiliar de specialitate al instanțelor beneficiază de reglementării speciale privind salarizarea, reglementări care nu prevăd acordarea sporului pretins prin acțiune. Faptul că prin Legea nr.444/2006 s-a prevăzut acordarea unor spor pentru confidențialitate de 15% personalului militar și funcționarilor publici, nu reprezintă o discriminare, întrucât nu ori ce formă de tratament semnifică discriminare. Astfel, conținutul concret al atribuțiilor de serviciu al personalului auxiliar de specialitate față de alte categorii socio-profesionale, precum și sistemele de salarizare diferite, fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între categorii profesionale distincte. În acest sens se invocă decizia nr.239/05.06.2003 a Curții Constituționale.
Împotriva acestei sentințe au declarat, în termenul legal, prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999, recurs reclamanții:, solicitând casarea sentinței și procedând la o nouă judecată, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamanții invocă în primul rând lipsa considerentelor hotărârii, a motivării în fapt și în drept, susținând că instanța nu a avut în vedere hotărârea de discriminare și nu a cercetat situația în care se află reclamanții în raport de categoriile socio-profesionale. Se arată că doctrina și practica judiciară au statuat în mod unanim constant existența discriminării în materie de muncă, ori de câte ori un spor sau un adaos salarial nu a fost acordat tuturor categoriilor profesionale indiferent de funcție, care întruneau elementul generator al respectivului spor sau adaos specific. În aceste condiții, reclamanții se consideră discriminați, fiindu-le refuzată plata acestui spor.
În al doilea rând, recurenții arată că nu-și avea loc motivarea cu privire la apărarea pârâtului Ministerul Justiției cu trimitere la prevederile Hotărârii nr.237/2007 din moment ce nu au făcut vorbire în acțiune despre aceste aspecte.
În al treilea rând, recurenții arată că în ce privește certificatele ORNIS, nu li se poate imputa lipsa acestora, câtă vreme obligația emiterii acestor certificate incumbă conducerilor instanțelor.
S-a anexat, ca și practică judiciară: sentința civilă nr.1188/2007 pronunțată de Tribunalul Mureș.
Prin întâmpinarea depusă în această fază procesuală de intimatul Ministerul Justiției se solicită respingerea recursului ca nefondat, motivându-se, în esență, că situațiile deosebite în care se găsesc diferitele categorii de salariații determină soluții diferite ale legiuitorului în ce privește salarizarea acestora, fără ca prin aceasta să se încalce principiul egalității, ce nu semnifică uniformizare.
Intimata Curtea de APEL ALBA IULIA, prin întâmpinarea depusă solicită respingerea recursului, motivând că raportat la actele normative care reglementează salarizarea acestor categorii socio-profesionale, cererea reclamanților este lipsită de suport legal.
CURTEA, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu, conform cerințelor art.304 indice 1.pr.civ, în limitele statuate de art.306 alin. 2.pr.civ. reține următoarele:
Recursul este nefondat.
Actele normative le care se referă reclamanții reglementează salarizarea unor anumitor categorii de personal din sectorul bugetar.
Ordonanța Guvernului nr.19/2006 aprobată cu modificări prin Legea nr.444/2006, privește criteriile de salarizare ce se acordă personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Ordonanța Guvernului nr. 6/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr.232/2007, privește unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007.
Legea nr.656/2002, cu modificările și completările ulterioare, instituie măsuri de prevenire și combaterea finanțării actelor de terorism.
Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea nu fac parte din categoria funcționarilor publici, drepturile sale fiind reglementate de art. 60-75 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor și al parchetelor de pe lângă acestea.
Prin Ordonanța Guvernului nr. 8/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007, a fost reglementată salarizarea și alte drepturi ale personalului auxiliar de specialitate și personalului conex din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, astfel cum este definit de art.3 din Legea nr.567/2004, menționată anterior.
Situația acestui personal nu poate fi considerată " comparabilă" în nici un fel cu cea a personalului militar și al funcționarilor publici cu regim special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, al căror statute sunt reglementate prin legii de sine stătătoare.
Potrivit art.1 alin.3 din OG.nr.137/2000" exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol privește persoanele aflate în situații comparabile". Nu orice diferență de tratament semnifică discriminare; pentru a fi reținut tratamentul diferențiat, injust este necesar să se stabilească că persoanele aflate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial, iar dacă o asemenea distincție între situații analoage sau comparabile există, ea să nu-și găsească nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
Conținutul concret diferit al atribuțiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate față de alte categorii profesionale, precum și sistemele diferite de salarizare ale diferitelor categorii profesionale fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între categoriile profesionale distincte-magistrați, funcționari publici, demnitari, alți salariații etc.
Diferența de tratament instituită prin reglementările care guvernează sistemul de salarizare al diverselor categorii profesionale are o justificare obiectivă prin raportare la deosebire dintre aceste grupuri.
În concluzie, situațiile deosebite în care se găsesc diferitele categorii de salariații determină soluții diferite ale legiuitorului în ce privește salarizarea acestora, fără ca prin aceasta să se încalce principiul egalității, ce nu semnifică uniformitate_deciziile Curții Constituționale nr.168/1988, 294/2001. Prin Hotărârile Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nr.- și 318/2007 Colegiul Director s-a reținut că situațiile deosebite în care se găsesc diferitele categorii de salariații determină soluții diferite ale legiuitorului în ce privește salarizarea acestora, fără ca prin această soluției să se încalce principiul egalității. În considerarea acestor argumente pe care de altfel le-a reținut și Curtea Constituțională, Colegiul Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării a constata că nu există tratament diferențiat discriminatoriu potrivit art. 2 din OG.nr.13/2000 în ce privește neplata sporului de confidențialitate pentru procurori. Pentru identitate de rațiune aceeași soluție este aplicabilă și în cazul pretențiilor cu obiect identic formulate de personalul auxiliar de specialitate.
În fine, Curtea Constituțională, în acord cu practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, a statuat că principiul egalității în drepturi și al discriminării se aplică doar situațiilor egale ori analoage. Tratamentul juridic diferențiat instituit în temeiul unor situații obiective diferite nu constituie privilegii ori discriminări, aspecte pe care prima instanță le-a reținut în considerente.
Nefiind un drept reglementat printr-un act normativ în vigoare nu face obiectul protecției prevăzute de art.14 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale. Acest articol, așa cum a statuat CEDO, în jurisprudența sa( cazul Thimmenos contra Greciei) nu are o existență independentă, întrucât are efect doar în relație cu drepturile și libertățile protejate de prevederile Convenției și Protocoalele sale", ori dreptul la diverse sporuri nu este în mod evident un drept fundamental, apărat și garantat de Convenție.
Altminteri, înseamnă că orice instanță de judecată poate să adaunge la lege și,in terminis,ea să creeze o nouă lege-lex tertia- cea ce este vădit inacceptabil și contravine rolului și funcției puterii judecătorești.
Considerentele instanței de fond care au impus, în mod corect, soluția de respingere a pretențiilor reclamanților pe lipsa reglementării legale a dreptului și inexistența unei situații discriminatorii fac inutilă examinarea celui de al treilea motiv de recurs vizând lipsa culpei reclamanților în eliberarea certificatelor ORNIS.
Față de cele ce preced, curtea, constatând că soluția primei instanțe este legală și temeinică, nefiind incident nici unul din cazurile de casare sau modificare a hotărârii expres și limitativ prevăzute de legiuitor, în conținut art. 304 punct 1.10.civ, în conformitate cu art. 312 alin.1 cu aplicarea art.82 din legea nr.168/1999, va respinge ca nefundat recursul cu care a fost investită de reclamanții.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții:, împotriva sentinței civile nr.1070/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică din 17.03.2008
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Doriani Ana
- - - - - - -
Grefier,
- -
Red.DA
Tehnored.TM/ 2 ex
Jud.
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții:, împotriva sentinței civile nr.1070/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică din 17.03.2008
Președinte, Judecător, Judecător,
Președinte:Mureșan Maria MonicaJudecători:Mureșan Maria Monica, Stoica Manuela, Doriani Ana
