Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 23/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 23/2009
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Vesa judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Monica Maria Mureșan
- - JUDECĂTOR 3: Victor
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de pârâta PROIECT, având ca obiect drepturi bănești, împotriva sentinței civile nr.719/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat pentru recurenta pârâtă PROIECT și avocat pentru intimatul reclamant, lipsă fiind acesta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care mandatarii părților învederează instanței că nu mai au cereri de formulat, împrejurare față de care se acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatara recurentei pârâte PROIECT solicită admiterea recursului pentru motivele formulate în scris, pe care le susține și oral. Arată că unitatea și-a îndeplinit obligațiile bănești față de reclamant și depune la dosar copie recipisă. Fără cheltuieli de judecată.
Mandatarul intimatului reclamant solicită respingerea recursului întrucât unitatea nu și-a achitat în totalitate obligațiile bănești față de reclamant și acesta a încheiat contractul de muncă cu unitatea pârâtă nu cu antreprenorul. Cu cheltuieli de judecată justificate cu chitanța de la dosar.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față;
Constată că prin acțiunea formulată la 27.03.2008 sub nr- reclamantul a chemat în judecată pârâta Euro Proiect B solicitând:
- obligarea pârâtei la plata către reclamant a drepturilor salariale aferente perioadei 19.02.2007 - 30.06.2007 în cuantum de 2.090 lei;
- obligarea pârâtei la plata către reclamant a diurnei conform contractului nr.1825/2007, reprezentând 2.490 euro;
- cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că a fost angajat dulgher la societatea pârâtă, iar pentru perioadele indicate în acțiune pârâta nu i-a plătit drepturile salariale, deși unele perioade au fost lucrate în străinătate și trebuia plătită și diurna.
În drept se invocă dispozițiile art.154 și urm. din Codul muncii și art.274 Cod pr.civilă.
La dosar s-a depus copie după carnetul de muncă al reclamantului și un interogatoriu pentru pârâtă.
Prin sentința civilă nr. 719/2008 Tribunalul Sibiua admis acțiunea formulată de reclamant, pârâta fiind obligată la plata drepturilor salariale după cum urmează: 2090 lei pe perioada 19.02.2007-30.06.2007 și a diurnei în sumă de 2490.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că reclamantul a fost angajatul pârâtei ca dulgher, pentru perioadele indicate în acțiune pârâta neplătind drepturile salariale, deși munca a fost prestată.
Cum sarcina probei revine angajatorului potrivit art. 287 Codul muncii, iar pârâta nu a depus probe în apărare și nici nu a răspuns la interogatoriul comunicat, instanța a apreciat întemeiate pretențiile reclamantului și a dispus admiterea acțiunii.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâta SC PROIECT SRL B prin care a solicitat modificarea sentinței pentru următoarele motive.
-pârâta recurentă nu a fost citată la instanța de fond decât pentru termenul din 23.04.2008. În consecință, în mod greșit se arată de către prima instanță că nu a răspuns la interogatoriu în condițiile în care acesta nu a fost comunicat.
-în privința pretențiilor formulate de reclamant se arată că pârâta recunoaște că are bani de plătit reclamantului, dar suma corectă este mult mai mică.
Astfel, se susține că cuantumul drepturilor salariale este de 1440 lei pentru anul 2007, după cum rezultă și din statele de plată.
Referitor la diurnă, pârâta recunoaște că reclamantul a lucrat în ia pentru lucrări date în subatreprenoriat unei firme e, dar potrivit legii e atunci când subantreprenorul are probleme materiale, salariile angajaților săi sunt suportate de către antreprenorul general.
Pe de altă parte, pârâta a adus la cunoștința reclamantului că în ia există un sindicat românesc care îl poate ajuta în acest sens.
Au fost depuse state de plată și copia unui mandat poștal.
Intimatul reclamant nu a depus întâmpinare în calea de atac.
CURTEA, analizând sentința atacată, prin raportare la criticile aduse și în limitele prevăzute de art. 3041Cod procedură civilă, reține următoarele:
Prima critică adusă sentinței atacate este neîntemeiată deoarece sediul pârâtei recurente este în B,- sector 2. La această adresă pârâta a fost citată pentru termenul din data de 23 aprilie 2008 cu un exemplar din acțiune, pentru termenul din 22 mai 2008 cu mențiunea să facă dovada plății drepturilor salariale și copie a contractului de muncă al reclamantului, pentru termenul din 5 iunie 2008, pentru termenul din 19 iunie 2008 cu un exemplar din interogatoriu și mențiunea de a depune întâmpinare și pentru termenul din 3 iulie 2008 când cauza a rămas în pronunțare.
Prin urmare, la primul termen de judecată pârâta a ajuns în posesia citației, comunicarea făcându-se prin afișare, la fel ca și la celelalte termene. Întrucât a formulat cerere de amânare pentru pregătirea apărării, pârâta avea totodată obligația de a urmări desfășurarea procesului și de a se conforma dispozițiilor instanței, ceea ce nu a înțeles să facă, deși a fost citată cu respectarea dispozițiilor Codului d e procedură civilă pentru toate celelalte termene de judecată.
Raportat la a doua critică, referitoare la greșita reținere a cuantumului drepturilor salariale și obligarea pârâtei la plata diurnei, instanța reține:
Potrivit mențiunilor din carnetul de muncă reclamantul s-a angajat la societatea pârâtă la data de 19.02.2007 pe funcția de dulgher, salariul negociat fiind de 440 lei.
Contractul individual de muncă a încetat conform art. 55 lit.b Codul muncii la data de 6.09.2007, existând mențiunea că în perioada 30.06 - 6.09.2007 reclamantul a beneficiat de concediu fără plată.
De menționat că evoluția profesională a reclamantului a putut fi reținută numai din mențiunile cuprinse în cartea de muncă, deoarece pârâta nici în calea de atac a recursului nu a înțeles să depună la dosar contractul individual de muncă al reclamantului.
În recurs recurenta a depus statele de plată, din care instanța poate reține numărul de zile lucrate, precum și sumele datorate de pârâtă către reclamant în urma reținerilor cu titlu de CAS, CASS, șomaj și impozit.
Cu privire la aceste state trebuie reținut mai întâi că ele nu sunt semnate de către reclamant, singura situație în care pârâta putea dovedi că a plătit efectiv drepturile salariale reclamantului.
înțeles că dacă plata s-ar fi făcut prin bancă, pârâta putea să depună la dosar foile de virament bancar, dar aceste foi nu au fost depuse și de altfel nici nu s-a susținut că plata s-ar fi efectuat pe card.
În ceea ce privește suma efectiv datorată de către pârâtă și acordată de către instanța de fond, Curtea reține că instanța a acordat aceste drepturi salariale fără să dispună reținerea cotelor de contribuție legale și impozitului și fără să arate dacă sunt sume nete sau brute.
În consecință, instanța va dispune acordarea drepturilor salariale așa cum rezultă din state de plată, sumele menționate în aceste state fiind sumele nete cuvenite reclamantului, sumă pe care instanța o stabilește la cuantumul de 1440 lei.
Apărarea formulată de către recurentă că acțiunea a rămas fără obiect ca urmare a achitării acestor drepturi este nefondată întrucât achitarea s-a făcut nu în timpul procesului, ci după data pronunțării sentinței atacate, situație în care plata reprezintă o manifestare a executării voluntare a dispozițiilor cuprinse într-o sentință executorie de drept. Cu totul alta era situația în care recurenta plătea această sumă de bani în timpul judecării acțiunii în fața primei instanțe.
Prin urmare, Curtea va dispune obligarea pârâtei să plătească reclamantului numai suma de 1440 lei cu titlu de drepturi salariale, aceasta fiind suma netă cuvenită reclamantului.
În ceea ce privește dispoziția prin care pârâta a fost obligată la plata diurnei, instanța de recurs constată că aceasta este temeinică și legală, la adăpost de criticile aduse.
Mai întâi că reclamantul a fost angajatul pârâtei și nu a societății
În al doilea rând, dacă lucrările au fost realizate în regim de subantreprenoriat, relațiile contractuale au vizat numai societățile între care s-a încheiat convenția nu și angajații acestora, care și-au păstrat raporturile de muncă cu angajatorul lor.
Prin urmare, dacă legea ă cuprinde dispoziții de natura celor menționate de recurentă în calea de atac a recursului, aceste dispoziții sunt aplicabile salariaților societății e și nu angajaților care au contract cu societatea pârâtă. Chiar dacă am accepta că dispozițiile legii e s-ar aplica și salariaților de cetățenie română în baza prevederilor comunitare referitoare la libera circulație a forței de muncă, trebuie remarcat că legea prevede numai o posibilitate de solicitare a drepturilor salariale restante și de la antreprenorul general și nu o degrevare a angajatorului de obligațiile ce-i revin în această calitate.
În baza contractului individual de muncă încheiat cu reclamantul toate drepturile decurgând din acesta revin pârâtei și în nici un caz altei societăți.
Pentru aceleași considerente nu poate fi reținută apărarea referitoare la existența unui sindicat român în ia, pentru simplul motiv că reclamantul nu are un raport de muncă cu un angajator ci cu un angajator român pentru care a prestat lucrul în străinătate.
Cum nici o apărare nu a fost formulată în ceea ce privește cuantumul acestei diurne, se va aprecia prin raportare la obligația ce revine pârâtei în temeiul art. 287 Codul muncii că pretenția reclamantului este întemeiată și va fi admisă.
Pentru considerentele menționate și în limitele arătate, recursul formulat de către pârâtă este întemeiat și în baza art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă va fi admis cu consecința modificării în parte a sentinței atacate în sensul că va stabili cuantumul drepturilor salariale la care a fost obligată pârâta către reclamant la suma de 1440 lei. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Intimatul recurent a solicitat cheltuieli de judecată, însă față de soluția pronunțată și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, instanța nu le va acorda.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Euro Proiect B împotriva sentinței civile nr.719/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Modifică în parte sentința atacată, în sensul modificării cuantumului drepturilor salariale la care a fost obligată pârâta către reclamant, pe care le stabilește la suma de 1440 lei.
Menține în rest celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15.01.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red./Thred.
2ex./06.02.2009
Președinte:Nicoleta VesaJudecători:Nicoleta Vesa, Monica Maria Mureșan, Victor
