Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 237/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.237/
Ședința publică din 24 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Benone Fuică
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în G,-, --1,.78, jud.G împotriva sentinței civile nr.1472/19.10.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata G, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns:recurentul-reclamant personal, lipsă fiind intimata-pârâtă
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că intimata-pârâtă a depus la dosar întâmpinare în două exemplare;după care:
Se comunică recurentului-reclamant o copie de pe întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă, procedându-se totodată la legitimarea acestuia, posesor al seria nr.- eliberată de SPCLEP G la data de 02.06.2006.
Recurentul-reclamant, întrebat fiind precizează că nu solicită termen pentru a-și angaja avocat și nici nu dorește acordarea unui termen pentru studierea întâmpinării, învederând că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri recurentului - reclamant.
Recurentul-reclamant solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței civile recurate, și în rejudecare admiterea acțiunii, în sensul recalculării salariului compensatoriu conform protocolului încheiat de societatea intimată.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI - Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1472/19.10.2009 Tribunalul Galația admis acțiunea în parte formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta G
A fost obligată pârâta să recalculeze și să plătească reclamantului diferența dintre suma ce i s-ar fi cuvenit, reprezentând salarii compensatorii, calculate prin raportare la salariul brut individualizat în luna ianuarie 2009, cu excluderea primei de vacanță, și suma efectiv încasată.
Suma de 300 lei, onorariul apărătorului, va rămâne în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Galați, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta G, obligarea la recalcularea salariului compensator, începând cu data de 1.02.2009 până la data îndeplinirii vârstei standard de pensionare, raportat la ultimul salariu brut individual realizat în luna ianuarie 2009, obligarea pârâtei la plata diferenței dintre salariul brut realizat în luna ianuarie 2009 și luna noiembrie 2008, de la data încetării raporturilor de muncă, respectiv de la data de 1.02.2009 la zi.
Motivându-și în fapt cererea, reclamantul a arătat că a fost salariatul societății pârâte, până la data de 1.02.2009, când în conformitate cu disp. art. 55 lit.b) din Codul Muncii, au încetat raporturile de muncă cu aceasta, așa cum rezultă din copia Deciziei nr. 40820.
A mai menționat că această decizie a fost emisă ca urmare a cererii depuse de reclamant în cadrul "schemei" de plecări voluntare, document care conține, pe lângă alte condiții desprinse din protocol și cuantumul salariului compensator pe care urma să-l primească, începând cu data de 1.02.2009, până la data îndeplinirii vârstei standard de pensionare.
A precizat că în conformitate cu dispozițiile protocolului încheiat în acest sens, pârâta avea obligația acordării unui salariu compensator, egal cu ultimul salariu brut individual realizat în luna anterioară plecării din care se vor scădea contribuțiile individuale datorate (asigurări sociale, sănătate, șomaj, impozit).
Reclamantul a mai subliniat faptul că fiind încetate raporturile de muncă la data de 1.02.2009, în mod corect și legal urma să primească un salariu compensator egal cu salariul brut realizat în luna ianuarie 2009, luna anterioară plecării, adică suma de 1535 lei Ron din care se scad contribuțiile datorate în sumă de 415 lei, adică lunar suma de 1120 lei.
A învederat reclamantul că pârâta i-a calculat în mod greșit salariul compensator la nivelul salariului brut obținut în luna noiembrie 2008, adică la suma de 1318 lei din care, scăzute contribuțiile personale în sumă de 347 lei, primind lunar suma de 971 lei, este prejudiciat cu o diferență de 149 lei.
În probatoriu, s-a folosit de înscrisuri.
Pârâta Gaf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Pe cale de excepție a invocat nulitatea cererii de chemare în judecată pentru lipsa semnăturii, excepție la care a înțeles să renunțe la termenul din 20.08.2009.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că potrivit clarificărilor oferite de Departamentul Financiar - Taxe, Impozite și prin adresa nr. 5421/222/22.06.2009, pentru beneficiile bănești acordate, salariul brut individual realizat va fi cel din ultima lună, integral lucrată.
A precizat, totodată că raportarea plăților compensatorii la salariul realizat în ultima lună integral lucrată a fost determinată de numărul mare al situațiilor concrete întâlnite în practică, în care salariații, preponderent din rândul celor care lucrau în schimburi, erau dezavantajați la calculul sumelor lunare de ultima lună anterioară plecării în care beneficiaseră de concedii medicale, concedii de odihnă, învoiri.
Se mai menționează că s-a decis la nivelul conducerii Departamentului Financiar, respectiv Resurse Umane, ca ultimul salariu brut realizat în funcție de care se vor acorda plățile compensatorii, să fie cel din ultima lună integral lucrată, asigurându-se salariul pentru o lună cu prezența completă.
În acest sens, a susținut că în lunile decembrie 2008 și ianuarie 2009, reclamantul a beneficiat de concediu legal de odihnă, ultima lună efectiv lucrată de reclamant a fost luna noiembrie 2008.
În probatoriu, s-a folosit de înscrisuri.
În drept, a invocat disp. art. 115-118 Cod procedură civilă.
Analizând și coroborând materialul probator, administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul, încadrat la societatea pârâtă G în funcția de, la Serviciul Metrologie, a solicitat prin cererea depusă în data de 22.12.2008, retragerea voluntară din activitate, în conformitate cu disp. art. 55 lit.b) din Codul Muncii și acordarea drepturilor prevăzute în de oferite de pârâtă.
În sensul arătat, pârâta a emis Decizia nr. 40820/1.02.2009, de încetare a raporturilor de muncă în temeiul disp. art. 55 lit.b) din Codul Muncii, și a făcut dovada că a virat reclamantului salariul compensator calculat la nivelul salariului brut realizat în luna noiembrie 2008, ca fiind ultima lună efectiv lucrată de către acesta.
Potrivit de plecări voluntare, pârâta se obliga la acordarea lunară timp de 6,9,12,15,18,24 luni a ultimului salariu brut individual realizat în luna anterioară plecării din societate, din care se vor scădea contribuțiile individuale datorate (asigurări sociale, sănătate, șomaj, impozit).
Având în vedere faptul că reclamantul a încetat raporturile de muncă cu pârâta la data de 1.02.2009, potrivit Deciziei nr. 40820/1.02.2009, acesta era îndreptățit să primească un salariu compensator egal cu salariul brut individual realizat în luna ianuarie 2009 - luna anterioară plecării - din care urmau a fi scăzute contribuțiile individuale datorate.
Din cuprinsul Statului de plată pe luna ianuarie 2009, s-a reținut că reclamantul a încasat în această lună și prima de vacanță, primă de care nu se va ține seama la acordarea salariului compensator, nefiind un drept salarial cu caracter permanent, ce poate fi avută în vedere la calculul acestuia.
Față de cele arătate, instanța admis acțiunea în parte, a obligat pârâta să recalculeze și să plătească reclamantului diferența dintre suma ce i s-ar fi cuvenit, reprezentând salarii compensatorii, calculate prin raportare la salariul brut individual realizat în luna ianuarie 2009, cu excluderea primei de vacanță, și suma efectiv încasată.
În conformitate cu disp. art. 22 (1)(2)(3) din nr.OUG 51 din 21.04.2008 - privind ajutorul public judiciar în materie civilă, suma de 300 lei, onorariul apărătorului va rămâne în sarcina statului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul considerând-o nelegală.
În motivarea recursului se arată că în mod greșit instanța de fond a dispus fără temei ca din salariul brut realizat în luna ianuarie 2009 să fie exclusă prima de vacanță și suma efectiv încasată, apreciind că acesta nu este un drept salarial cu caracter permanent.
În consecință a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Analizând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurent cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, în conf.cu disp.art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel, conform Codului muncii, salariul cuprinde: salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri (art.155).
Salariul de bază este partea principală a salariului total ce se cuvine fiecărui salariat, luând în considerare, de regulă, nivelul studiilor, calificarea și pregătirea profesională, importanța postului, caracteristicile sarcinilor și competențelor profesionale.
reprezentând sumele plătite salariaților peste salariul de bază cu scopul de a compensa cheltuielile pe care acestea sunt nevoite a le efectua cu ocazia îndeplinirii unor sarcini de serviciu. pot fi: pentru îndeplinirea unei funcții de conducere, pentru delegare, detașare, instalare.
și sporurile la salariu formează partea variabilă a salariului pentru că se plătesc numai în raport cu performanțele individuale (rezultatele obținute în muncă) pentru timpul în care munca este prestată în anumite condiții deosebite sau speciale.
Din analiza textului de lege menționat rezultă fără echivoc că în componența salariului nu intră și prima de vacanță contrar celor susținute de recurent.
Este adevărat că potrivit art.145 din Codul Muncii, pentru perioada concediului de odihnă salariatul beneficiază de o indemnizație de concediu, care nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă dar această primă de vacanță nu este un drept salarial cu caracter permanent și prin urmare, nu se va ține seama la acordarea salariului compensatoriu cum corect a reținut și instanța de fond.
În consecință, pentru considerentele arătate și în temeiul disp.art.312 al.1 Cod procedură civilă, va fi respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în G,-, --1,.78, jud.G împotriva sentinței civile nr.1472/19.10.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 24 Februarie 2010.
Președinte, | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud./12.03.2010
Tehnored./4 ex./ 12 Martie 2010
Fond:-
Asistenți jud.--
Com. 2 ex.părți/
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică
