Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 240/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 4744/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE nr. 240R
Ședința publică de la 18 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dragoș Alin Călin A -
JUDECĂTOR 2: Daniela Georgeta Enache
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol, judecarea recursului formulat de recurenta - SRL T M, împotriva sentinței civile nr.428/04.03.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații:, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns intimații prin avocat, cu împuternicire avocațială nr.315/28.10.2009, aflată la fila 31 dosar, lipsind recurenta - SRL T
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură, s-a depus la dosar la data de 04.12.2009, de către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Teleorman, relațiile solicitate de instanță la termenul anterior.
Intimații, prin avocat, depun la dosar, în copie, contractul de vânzare cumpărare încheiat între - T SA - societate în lichidare și - SA, precum și practică judiciară.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă intimaților, prin avocat, cuvântul în combaterea recursului.
Intimații, prin avocat solicită respingerea recursului declarat de - SRL T, ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.4287/4.03.2009 pronunțată în dosarul nr-,și îndreptată prin încheierea de ședință pronunțată la data de 10.06.2009, Tribunalul Teleorman Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal în Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulată de reclamanții, llie, a, în contradictoriu cu pârâta - SRL T M; a constatat că activitatea desfășurată de reclamanți ca salariați ai - T Sa T M în perioadele, după cum urmează: 25.11.1975 -1.06.1977; 01.04.1992 - 01.06.1997; 01.02.1998 - 01.11.1998,.-24.07.1974 - 01.10.1976; 01.01.1991 - 01.06.1997, llie 04.05.1982 -06.1997; 01.02.1998 - 01.04.2001, 01.04.1992 -1.04.1996, 20.12.1978 - 15.07.1992, 02.09.1977 - 1.09.1993; 27.09.1999 - 01.04.2001, 23.07.19974 - 18.02.1976; 24.06.1977 - 28.09.1994, 01.06.1981 - 01.06.1997; 01.03.1998 -1.04.2001, 16.01.1976 - 12.10.1976; 25.02.1978 - 20.10.1982; 9.08.1983 - 01.06.1997, 07.08.1974 - 12.10.1976; 22.02.1978 -1.06.1992, 05.01.1985 - 13.09.1988; 07.02.1990 - 01.04.2001, 29.06.1979 - 01.-, 01.04.1992 - 01.03.1996, 23.10.1976 - 15.10.1978; 29.10.1980 - 16.10.1994, 07.09.1979-24.10.1994, a 17.09.1979 - 01.04.2001, 04.08.1982 -.-09.1982; 27.03.1984 - 01.06.1997; 01.02.1998 - 01.04.2001, 1.11.1986 - 01.06.1997; 01.02.1998 - 01.04.2001, 27.10.1986 -1.06.1997; 26.02.1998 - 06.10.1999, 19.11.1981 - 01.06.1997; 1.02.1998 - 01.04.2001, 24.01.1983 - 01.06.1997; 26.02.1998 -1.04.2001, îndeplinind condițiile de încadrare în grupa l de muncă; a obligat pârâta - SRL T M să efectueze mențiunile dispuse în carnetele de muncă ale reclamanților; a obligat pârâta la plata sumei de 5.015 lei, cu titlul de onorariu expert.
In motivare, prima instanța a apreciat că, in baza dispozițiilor art.1 din Ordinul nr.1566/3.07.1995, "Locurile de muncă și activitățile din industria chimică și petrochimică, care se încadrează în grupa I de muncă sunt prevăzute în anexa la prezentul ordin și se completează cu prevederile din Anexa 1 Ordinului 50/1990" pentru precizarea locurilor de muncă, unităților și categoriilor cu condiții deosebite, care se încadrează în grupa I și II muncă în vederea pensionării și art. 2 din același ordin - "Prezentul ordin anulează încadrarea în grupa II de muncă a acelorași locuri de muncă și activități, stabilite prin alte acte normative, iar, din verificarea carnetelor de muncă ale fiecăruia dintre reclamanți, rezultă că perioadele solicitate de aceștia sunt cele menționate în carnetele de muncă, neintervenind nicio schimbare a locului de muncă, meseriei sau funcției deținute, activitatea desfășurată de reclamanți în perioadele arătate se încadrează în grupa I de muncă.
Conform centralizatorului de salarii (fila 343 din dosar), se reține că unor salariați de pe platforma - T SA li s-a acordat grupa I de muncă în perioada august 1992, pentru activitatea desfășurată în secțiile de mecanică, transporturi, depozite, așa încât potrivit dispozițiilor Ordinului 50/1990 al Ministerului Muncii, Ministerului Sănătății și Comisiei Naționale pentru Protecția, nr.HG456/1990 și Ordinului nr.1566/1995 al, acte normative în vigoare la acea dată, reclamanții " în aceeași situație cu aceștia, în ce privește condițiile de muncă.
Art.13 din Ordinul nr.50/5.03.1990 prevede că perioada lucrată după data de 18.03.1969 până în prezent și în continuare se încadrează în grupele I și II de muncă, iar art.3 din același ordin precizează că beneficiază de încadrare în grupa I de muncă fără limitarea numărului personalului în activitate, muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele I și II din Ordin.
Analizând și raportul de expertiză efectuat în cauză, prima instanta constată că toți reclamanții au lucrat în aceleași condiții ca și personalul de la îngrășăminte chimice complexe, uree, amoniac, acid sulfuric.
În temeiul art.6 din Decretul nr.92/1976, pârâta a fost obligată să efectueze înscrierea în carnetul de muncă al fiecăruia dintre reclamanți, mențiunile privitoare la grupa de muncă si la plata sumei de 5015 lei, către avocat, reprezentând onorariu expert, achitat de acesta.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs " " SRL T, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 pr. civ. recurenta a arătat că xpertiza a fost efectuata de către un expert contabil si nu un expert in relații de munca.
Expertul nu s-a prezentat la sediul societ ății si nu a analizat fiecare caz in parte, nefiind consultate toate documentele din arhiva T, respectiv statele de plata a salariilor ntocmite pe instala ii, sec ii, servicii, precum si nominalizarea reclaman ilor dup data de 01.04.1992 pe situa iile de ncadrare in grupa a II-a de munca in vederea pla ii CAS, conform Preciz rilor nr. 974 pct.1 lit. d ale.
La data de 16.01.2009, expertul numit de instanța sa studieze documentele aflate in arhiva, a cerut recurentei sa desemneze un salariat care sa fie prezent in data de 21.01.2009 la sediul sau din B cu documentele ce fac obiectul dosarului in cauza. Cererea a fost refuzata, printr-o adresa in care s-a motivat imposibilitatea deplasării in afara societății cu documentele solicitate, din cauza faptului ca statele de plata indosariate sunt foarte voluminoase si numeroase (un dosar pentru o luna conține 150-200 pagini).
In procesul-verbal din data de 17.03.2004 al Comisiei de analiza a încadrării in grupe de munca, cei nominalizați au perioade lucrate atât in grupa I cat si grupa a II-a, nu numai in grupa I cum se afirma in expertiza.
Astfel, conform prevederilor legale referitoare la încadrarea locurilor de munca in grupe de munca, respectiv Ordinul nr.50/1990, nr.HG 559/1990, Ordinul nr.969/1990, Ordinul nr. 1566/1995, locurile de munca de la - T SA, precum si de la alte societăți comerciale care aparțineau Ministerului Industriei Chimice au fost încadrate unele in grupa I, nominalizate expres in anexele la prevederile legale de mai sus, altele in grupa a II-
Petenții motivează ca simplul fapt de a fi angajați la - T SA le-ar da dreptul de a fi încadrați obligatoriu in grupa I de munca, contravine prevederilor legale.
Faptul ca locurile de munca si ocupanții acestora au fost încadrate unele in grupa I si altele in grupa a II-a rezulta si din modul cum a fost calculata contribuția la asigurările sociale, diferențiat pe grupe de munca, asa cum a impus Legea nr.49/1992 si cum se poate verifica in arhiva - T SA. Acest fapt nu a fost studiat si luat in considerare de expert.
Raportul de expertiza a fost redactat dupa ce au fost studiate copiilor de pe cărțile de munca ale reclamanților si dupa ce au fost studiate state de plata doar pentru luna august 1992, asa cum reiese din adresa nr. 6459/05.08.2008 emisa de - SRL, existenta la dosar.
Expertul contabil trebuia sa cunoască prevederile legale in legătura cu încadrarea in grupe de munca si sa constate ca locurile de munca ale reclamanților nu regăsesc menționate intre cele de grupa
Prin urmare, atât prima instanța cat si expertul trebuiau sa identifice si temeiul legal al încadrării in grupa I de munca a reclamanților, daca asa s-a constatat.
Exista numeroase procese pe rol, întrucât din pricina admiterii acțiunilor având ca obiect încadrarea in grupa I de munca, toți foștii salariați ai T solicita încadrarea in grupa I de munca, deși acestea au fost nominalizate expres de actele normative enumerate mai sus.
Referitor la plata sumei de 5.015 lei cu titlul de onorariu expert, nu este echitabil ca aceasta suma sa fie plătită de societate, av nd in vedere ca in perioada pentru care se solicita acordarea grupei I de munca, - SRL nu exista ca societate, fiind implicata in cauza doar ca str toare de arhiva, iar in cauze similare, onorariul de expert a fost achitat de reclamanți. Din eroare, instanța obliga parata la plata sumei de 5.015 lei cu titlul de onorariu expert.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate și ținând seama de dispozițiile art.3041proc. civ. Curtea constată următoarele:
Prin actul de constituire al recurentei această societate s-a obligat să preia, să păstreze și să gestioneze arhiva societății dizolvate și radiate - T SA, precum și să achite toate obligațiile născute cu privire la patrimoniul societății.
Așa fiind, intimații-reclamanți sunt îndreptățiți să beneficieze de protecția drepturilor lor decurgând din muncă, potrivit art.169 din Codul muncii, întrucât a avut loc un transfer al unei părți a societății de la fostul angajator
Aceasta cu atât mai mult cu cât din dispozițiile art.296 alin.2 teza a II-a din Codul muncii, coroborat cu prevederile Decretului nr.92/1976, rezultă obligația angajatorului de a efectua toate mențiunile în carnetul de muncă al salariatului, chiar și acele mențiuni care, din omisiunea altor angajatori, nu au fost efectuate, instanța în caz de neîndeplinire a acestei obligații având posibilitatea reconstituirii drepturilor legale de calitatea de salariat, inclusiv a celor referitoare la activitatea desfășurată în grupele superioare de muncă de către salariați. Deci, la cererea salariatului, angajatorul este obligat să completeze mențiunile din carnetul de muncă al salariatului, chiar și cu privire la perioade anterioare angajării salariatului în acea unitate, pe baza înscrisurilor prezentate de salariat, în caz contrar instanța judecătorească urmând să reconstituie salariatului activitatea desfășurată de acesta în grupele superioare de muncă ca parte a vechimii în muncă, în sensul dispozițiilor art.296 alin.2 teza a II-a din Codul muncii.
Nu pot fi primite susținerile recurentei privind efectuarea raportului de expertiză de către un expert ce nu era specializat în relații de muncă, care nu ar fi consultat statele de plată din arhiva societății recurente și nu ar fi analizat în concret activitatea desfășurată de către fiecare intimat raportat la prevederile Ordinului nr.50/1990, nr.HG559/1990, Ordinului nr.969/1990 și Ordinul nr.1566/1995, ce prevedeau condițiile încadrării locurilor de muncă în grupele superioare de muncă, câtă vreme acestea reprezintă obiecțiuni cu privire la raportul de expertiză (primele două vizând nulitatea relativă a acestuia), ce nu au fost formulate la termenul de judecată ce a urmat depunerii raportului de expertiză și urmează a fi înlăturate, deoarece chiar dacă recurenta nu a fost prezentă la termenul de judecată când s-a încuviințat efectuarea expertizei tehnice de specialitate pentru stabilirea grupei de muncă a intimaților, recurenta avea obligația ca în condițiile art.129 proc. civ. să urmărească îndeplinirea actelor de procedură în condițiile stabilite de lege, să-și exercite drepturile procedurale și să-și probeze drepturile și apărările.
Recurenta a fost convocată de către expertul desemnat să întocmească raportul de expertiză, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la fila 34 din dosarul de fond, astfel încât aceasta avea posibilitatea de a formula obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit în cauză susținând lipsa de specializare a expertului și întocmirea raportului fără analiza ștatelor de plată relevante; de altfel, după cum rezultă din chiar susținerile recurentei aceasta a avut cunoștință despre necesitatea prezentării către expert a statelor de plată ale intimaților, însă a refuzat prezentarea lor motivând imposibilitatea scoaterii acestora înafara societății cu toate că acestea puteau fi prezentate expertului în varianta unor fotocopii, ori nimănui nu-i este permis să se prevaleze de propria turpitudine.
Nefondate sunt și susținerile potrivit cărora prima instanță nu ar fi identificat temeiul legal al încadrării activității intimaților în grupa I de muncă câtă vreme aceasta a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor Decretului nr.92/1976 și ale art.3 din Ordinul nr.1566/30.07.1995 al, Ministerului Industriilor și Ministerului Sănătății, în raport de constatările expertului reținute în cuprinsul raportului de expertiză din care a rezultat că intimații au desfășurat activități în cadrul unor locuri de muncă ce se încadrează în grupa I de muncă.
In ce privește plata sumei de 5.015 lei cu titlul de onorariu expert, in baza art. 274 din Codul d e procedura civila, partea care cade in pretentii va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecata, situatie in care se regaseste recurenta.
Ca atare, văzând și dispozițiile art.312 proc. civ. Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă - SRL T, succesoare a -.T SA T M, cu sediul în municipiul T M,-, județ T, împotriva sentinței civile nr.4287/04.03.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal în Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, toți cu domiciliul ales la Cabinet Avocat din T M, strada -, -.B,a p. 17, județul
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A a
GREFIER
Red.:
Dact.:
24 ex./20.01.2010
Jud.fond:
Președinte:Dragoș Alin CălinJudecători:Dragoș Alin Călin, Daniela Georgeta Enache
