Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 2627/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A CIVILĂ ȘI PENTRU CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 2627
Ședința publică din data de 29 Aprilie 2009
Completul compus din:
Președinte: JUDECĂTOR 1: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 2: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 3: Ligia Epure
Grefier - -
*******
Pe rol, soluționarea recursului declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.6001/07.11.2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA, având ca obiect, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru recurenta reclamantă depunând împuternicirea avocațială, avocat A, iar pentru intimata pârâtă, avocat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, că s-a depus întâmpinare cu exemplar pentru comunicare, după care, se comunică un exemplar al întâmpinării apărătorului recurentei reclamante, pentru a cărei observare nu solicită un nou termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de soluționare acordă cuvântul părților.
Avocat A pentru recurenta reclamantă, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Avocat pentru intimata pârâtă, solicită respingerea recursului, pentru motivele invocate în întâmpinare.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 6001/07.11.2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și, în consecință s-a respins acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta SC SA.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Reclamanta a fost angajata a societății pârâte pana la data de 14.01.2006, prestând activitate în cadrul acesteia în baza unui contract individual de muncă.
În art. 283 alin. 1 lit. e Codul Muncii se prevede că,Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia".
Indemnizația de concediere este prevăzută printr-o clauză a contractul colectiv de muncă aplicabil ( art. 50) și reprezintă o plată compensatorie, care se acordă o singură dată și numai în cazul încetării contractului individual de muncă, pentru motive ce nu țin de persoana salariatului.
În art. 154 alin. 1 Codul Muncii este definit salariul, care,reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă", iar în art. 155 Codul Muncii se arată din ce este compus acesta:, Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri".
Pe de altă parte, Codul Fiscal exclude în mod expres aceste drepturi din categoria veniturilor salariale, în art. 55 alin. 4 lit. fiind prevăzut:,următoarele sume nu sunt incluse în veniturile salariale și nu sunt impozabile, în înțelesul impozitului pe venit: sumele reprezentând plățile compensatorii, calculate pe baza salariilor medii nete pe unitate, primite de persoanele ale căror contracte individuale de muncă au fost desfăcute ca urmare a concedierilor colective".
Ca urmare, indemnizația prevăzută de contractul colectiv de muncă nu reprezintă un drept salarial ( inclus în salariu) și, fiind introdus printr-o clauză a contractului colectiv de muncă, fac aplicabile dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. e Codul Muncii.
Reclamanta avea posibilitatea formulării acestei cereri în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, în speță, data încetării raporturilor de muncă respectiv data de 14.01.2006.
Raportat la data formulării cererii reclamantei, respectiv 22.08.2008, instanța a constatat că termenul legal menționat anterior a fost depășit, motiv pentru care, constatând excepția prescripției dreptului la acțiune întemeiată, instanța o va admite și va constata prescris acest drept, cu consecința respingerii cererii.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului s-au arătat, în esență, următoarele: în mod greșit, instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, apreciind că acțiunea a fost introdusă peste termenul de 6 luni prevăzut de lege, considerând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 283 alin. 1 lit e din Codul Muncii și nu cele prev. de art. 283 alin. 1 lit c din Codul Muncii, potrivit cărora termenul de prescripție este de 3 ani; privitor la fondul cauzei, s-a arătat că, așa cum rezultă din coroborarea art. 50 alin. 1 din CCM 2002, art. 50 alin. 4 din CCM 2003 și alin. 4 din CCM 2002/2007, indemnizația de concediere prevăzută inițial,se completeazăcu cea prevăzută în Planul Social.
Curtea constată a fi fondat recursul declarat de recurentă, pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art. 283 alin.1 din Codul Muncii reglementează termenele de prescripție pentru formularea cererilor în vederea soluționării unui conflict de muncă, printre acestea fiind cel menționat la lit. c (de 3 ani) - în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator și cel menționat la litera e (de 6 luni), în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia.
Pentru a se reține unul din cele două termene de prescripție (3 ani - stabilit de prima instanță sau 6 luni, invocat de recurentă), trebuie clarificată natura juridică a drepturilor solicitate prin acțiune.
Împrejurarea că indemnizația de concediere solicitată de reclamantă a fost prevăzută în CCM, nu conduce, în mod automat, la concluzia că neacordarea sa echivalează cu o neexecutarea contractului de muncă sau a unei clauze a acestuia. Pentru aceasta se au în vedere, pe de o parte, momentul nașterii dreptului de a solicita această indemnizație (după încetarea raporturilor de muncă) și, pe de altă parte, natura juridică a acestei indemnizații ( măsură de protecție socială la care sunt îndreptățiți salariații concediați, pentru motive care nu țin de persoana lor, în vederea atenuării consecințelor concedierii colective).
În acest sens, dispozițiile art. 67 din Codul Muncii instituie în favoarea salariaților aflați în această situație, dreptul de a beneficia de măsuri active de combatere a șomajului și de compensații în condițiile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, angajatorului revenindu-i o obligație corelativă de a lua măsuri de protecție față de acești angajați, potrivit dispoz. art. 69 lit. b din Codul Muncii și art. 78 alin. 3 din CCM la nivel național pe 2005.
Chiar dacă această măsură de protecție este prevăzută și în CCM, ea nu nu are caracterul unei clauze rezultat al negocierii părților contractante Întrucât obligația angajatorului este o obligație legală, prevederea unor.
Având în vedere rațiunea pentru care se acordă aceste compensații, la care fac referire dispoz. art. 67 Codul Muncii salariaților concediați pentru motive ce nu țin de persoana lor, rezultă că aceste indemnizații au natura juridică a unor despăgubiri.
Obiectul conflictului individual dintre părți îl constituie neplata acestor despăgubiri către salariat, iar termenul de prescripție pentru formularea unei acțiuni având un astfel de obiect este de 3 ani, fiind reglementat de dispoz. art. 283 lit. c Codul Muncii.
Aceste sunt argumentele pentru care instanța de recurs constată că acțiunea formulată de reclamantă nu este supusă termenului de prescripție de 6 luni reglementat de art. 283 alin. 1 litera e din Codul Muncii.
Prin urmare, constatând că instanța de fond a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1, alin. 3 și alin. 5 cod. pr. civ. Curtea constată recursul fondat, urmând a-l admite, a casa sentința și a trimite cauza spre rejudecare în fond la Tribunalul Dolj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 6001/07.11.2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA, având ca obiect, drepturi bănești.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 29 Aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. Jud./ 2 EX./ 29 MAI 2009
Tehn./Ex.2
/ și
Președinte:Corneliu MariaJudecători:Corneliu Maria, Mariana Pascu, Ligia Epure
