Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 264/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.264/
Ședința publică din 17 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ion Ioneci
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu
Grefier - - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza privind judecarea recursului declarat de pârâta CURTEA DE APEL GALAȚI cu sediul în G,str.-,nr.153,jud.G împotriva sentinței civile nr.15/17.01.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE,CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, TRIBUNALUL B și reclamanții, G, (), -, C, C, (), G, cauza având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 14.04.2008 care s-au consemnat în încheierea de ședință din aceeași zi când instanța având nevoie de timp pentru delibera a amânat pronunțarea în cauză la data de 16.04.2008 și apoi la data de 17.04.2008.
CURTEA
Asupra recursurilor înregistrate la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele.
Prin sentința civilă nr. 15/17.01.2008 a Tribunalului Brăila, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, G, (), -, C, C, (), G, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Brăila, Curtea de APEL GALAȚI.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților pe perioada august 2004-17.01.2008 drepturile bănești reprezentând spor de confidențialitate de 15% din salariul de bază brut lunar actualizate cu indicele de inflație până la data plății.
A fost obligat pârâtul Tribunalul Brăila să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâților Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele.
Prin acțiunea civilă nr-, înregistrată la Tribunalul Brăila, reclamanții, G, (), -, C, C, (), G, și, cu domiciliul ales la Tribunalul Brăila, Calea nr.47, județul B, au solicitat ca pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de APEL GALAȚI, cu sediul în G,-, județul G, Tribunalul Brăila, cu sediul în B, Calea nr.47, județul B, Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5 și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B, nr.1-3, etaj 2, sector 1, să fie obligați la plata din august 2004 până la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești, precum și pentru viitor, a drepturilor bănești, reprezentând spor de confidențialitate de 15% din salariu de bază brut lunar, actualizate cu indicele de inflație până la data plății.
Totodată, s-a solicitat obligarea pârâtului Tribunalul Brăila la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
Reclamanții au susținut în acțiune că sunt îndreptățiți la plata sporului de confidențialitate față de natura obligațiilor lor de serviciu îndeplinite, existând o discriminare între ei și alte categorii de salariați, care beneficiază de un astfel de spor.
În drept, acțiunea a fost motivată cu prevederile Ordonanței Guvernului nr.137/2000.
Pârâtul Ministerul d Justiție, prin întâmpinare, a solicitat respingerea cererii ca nefondată, având în vedere lipsa dispozițiilor legale care să reglementeze acordarea sporului pentru personalul auxiliar din justiție și apreciind că stabilirea sistemului de salarizare este un drept al legiuitorului, iar reglementările legale în vigoare cu privire la salarizarea reclamanților nu încalcă principiul egalității în drepturi(fila 89).
Pârâta Curtea de APEL GALAȚI, prin întâmpinare, a susținut că statutul personalului auxiliar de specialitate din justiție este diferit prin atribuții și responsabilități de cel al funcționarilor publici, care beneficiază de spor și a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată(fila 161).
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului B, prin întâmpinare, a invocat lipsa calității sale procesuale pasive, motivând susținerea cu lipsa raporturilor de muncă cu reclamanții și cu prevederile Legii nr.500/2002(fila 87).
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin punctul de vedere depus la dosar, a apreciat că reclamanților li se aplică Hotărârea nr.232/29.08.2007, potrivit căreia neplata sporului nu creează un tratament diferențiat discriminatoriu în sensul art.2 din OG nr.137/2000(fila 17).
Tribunalul, examinând susținerile și dispozițiile legale incidente în cauză, a constatat următoarele:
Cu privire la lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, a reținut că excepția este fondată, ținând seama de faptul că, față de competențele legale ce-i revin și în lipsa raporturilor de muncă cu reclamanții, răspunderea acestei instituții pentru plata directă a drepturilor bănești nu poate fi angajată.
Cu privire la calitatea de pârât a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, a apreciat că litigiul se soluționează cu citarea obligatorie a instituției în baza art.21 din Ordonanța Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. Îndeplinirea acestei obligații nu îi conferă instituției calitatea de pârâtă, calitatea procesuală pasivă presupunând existența unei obligații față de reclamanți.
În consecință, acțiunea reclamanților a fost respinsă față de această instituție pentru lipsa calității procesuale pasive.
Cu privire la drepturile bănești,a reținut că reclamanții lucrează ca personal auxiliar de specialitate la Judecătoria și Tribunalul Brăila și au susținut în acțiune că sunt îndreptățiți la plata despăgubirilor, întrucât au fost prejudiciați prin neacordarea sporului de confidențialitate, existând o discriminară clară între ei și alte categorii de salariați care beneficiază de acest spor.
Cererea a fost apreciată ca fondată pentru următoarele considerente:
Prin clauza de confidențialitate, definită în art.26 din Codul muncii, părțile convin ca, pe toată durata contractului individual de muncă și după încetarea acestuia, să nu transmită date sau informații de care au luat cunoștință în timpul executării contractului, în condițiile stabilite de regulamentele interne, în contractele colective de muncă sau în contractele individuale de muncă.
Nerespectarea acestei clauze de către oricare dintre părți atrage obligarea celui în culpă la plata de daune - interese.
Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și ai parchetelor de pe lângă acestea, stabilește prin art.78, că personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și ai parchetelor de pe lângă acestea, este obligat să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care ia cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procesele aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul.
Încălcarea interdicției constituie abatere disciplinară, conform art.84 lit. e din Legea nr.567/2004.
Obligația de a respecta clauza de confidențialitate, prin interdicția de a transmite date sau informații de care au luat cunoștință în timpul executării contractului, este susținută în administrația publică, în armată, poliție și alte domenii, prin plata unui spor al cărui cuantum variază de la 15% până la 30 %, reglementat prin OG nr.9/2001, Legea nr.444/2006 prin care s-a aprobat OG nr.19/2006, OG nr.6/2007 și Legea nr.656/2002.
Stabilirea sistemului de salarizare este un drept și o obligație a legiuitorului, dar trebuie să se facă cu respectarea principiului egalității în drepturi.
Or, în cazul de față, nereglementarea sporului în sistemul justiției constituie o încălcare a principiului înscris în art.5 din Codul muncii, potrivit căruia în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii. Orice discriminare directă sau indirectă față de un salariat este interzisă.
Constituie discriminare directă actele și faptele de excludere, deosebire, restricție sau preferință, întemeiate pe unul sau mai multe criterii, care au ca scop sau efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării drepturilor prevăzute de legislația muncii.
Constituie discriminare indirectă actele și faptele întemeiate aparent pe alte criterii decât cele prevăzute în al.2, dar care produc efectele unei discriminări directe.
Tratamentul diferențiat creat prin dispozițiile legale sus indicate confirmă discriminarea personalului auxiliar față de alte categorii profesionale prin neacordarea sporului de confidențialitate, în condițiile în care obligația rezultă în sarcina acestora din texte de lege cu caracter imperativ.
În consecință, susținerile pârâților nu pot fi primite, iar cererea pentru plata sporului de confidențialitate, pe o perioadă de trei ani raportată la data sesizării instanței, este fondată.
În ceea ce privește cererea pentru viitor,a apreciat că cererea este nefondată pentru viitor, având în vedere faptul că prejudiciul fiind eventual și incert, nu sunt îndeplinite condițiile de stabilire a răspunderii angajatorului.
Tribunalul a dispus ca plata despăgubirilor să fie făcută în cuantumul ce va rezulta prin aplicarea coeficientului de inflație, reclamanții fiind îndreptățiți la repararea integrală a prejudiciului suferit.
Cu privire la obligarea Tribunalului Brăila la efectuarea mențiunilor referitoare la spor în carnetul de muncă al reclamanților,s-a reținut că cererea este fondată, având în vedere faptul că reclamanții lucrează ca personal auxiliar la Parchetele de pe lângă Judecătoria și Tribunalul Brăila, iar în conformitate cu dispozițiile art.4 din Decretului nr.92/1976, carnetul de muncă se păstrează și se completează de către unitatea la care titularul este încadrat în muncă.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâta Curtea de APEL GALAȚI, considerând că hotărârea este pronunțată cu încălcarea legii pentru următoarele motive.
Personalul auxiliar de specialitate nu se încadrează în categoria funcționarilor publici la care se referă disp. nr.OG 19/2006 sau OG nr. 6/2007 sau Legea nr. 656/2002.
Aceștia au acces la informații clasificate secrete de stat sau informații clasificate care intră sub incidența Legii nr. 182/2002 iar accesul la documente secrete este permis numai pe baza unei autorizații scrise eliberată de conducătorul instituției după notificare ORNISS.
Și Curtea Constituțională s-a pronunțat în sensul că violarea principiului discriminării există atunci când se aplică tratament diferențiat unor cazuri egale ceea ce nu este cazul în speță.
În consecință, a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii.
Împotriva aceleiași sentințe civile a declarat recurs pârâta Ministerul Justiției.
A solicitat casarea hotărârii primei instanțe în virtutea prev. art. 304 pct. 4.pr. civilă.
A susținut că nu există temei legal pentru acordarea sporului de confidențialitate pentru personalul auxiliar.
Astfel, acordarea prin hotărâre a unui spor de confidențialitate înseamnă că s-au depășit atribuțiile puterii judecătorești și s-a legiferat acordarea unui drept salarial neprevăzut în legislația specifică categoriei profesionale a personalului auxiliar.
Hotărârea primei instanțe este criticabilă și pentru motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9.pr. civilă.
A arătat că personalul auxiliar își desfășoară activitatea în baza Legii nr. 567/2004 și OG nr. 8/2007 și nu a unui contract de muncă.
Sistemul de salarizare instituit pentru personalul auxiliar nu include plata unor sporuri cum este cel de confidențialitate în afara prevederilor legale.
Neacordarea sporului de confidențialitate nu poate fi reținut ca o încălcarea a disp. OG nr. 137/2000, a dispozițiilor Constituției și Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale pentru că nu ne aflăm în fața unui drept la sporul de confidențialitate ca drept recunoscut și protejat de lege.
Chiar Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a reținut că diferitele categorii de salariați determină soluții diferite ale legiuitorului în ceea ce privește salarizarea acestora, fără ca prin această soluție să se încalce principiul egalității.
În consecință, a solicitat să se constate că pretențiile reclamanților sunt neîntemeiate iar soluția primei instanțe este nelegală.
Intimații reclamanți au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate deoarece sentința primei instanțe este legală și temeinică.
Deși grefierii, conform art. 78 din Legea nr. 567/2004 sunt obligați să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care iau cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procese aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul, sunt discriminați întrucât nu beneficiază de sporul de confidențialitate de 15% acordat altor categorii de persoane care exercită funcții ce implică păstrarea confidențialității.
La solicitarea instanței de recurs s-a depus la dosar tabel cuprinzând funcția și perioada lucrată de fiecare reclamant.
Examinând recursurile declarate din prisma motivelor invocate de recurenți cât și sub celelalte aspecte de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art.304 și 3041.pr.civ. Curtea apreciază acestea sunt fondate însă numai pentru următoarele considerente.
În ceea ce privește legalitatea acordării sporului de confidențialitate personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, se apreciază că prima instanță a reținut în mod corect faptul că tratamentul diferențiat creat confirmă discriminarea personalului auxiliar față de alte categorii profesionale prin neacordarea sporului de confidențialitate.
Astfel, potrivit Directivei 2000/EC/78 privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare, tratamentul diferențiat se analizează în sensul stabilirii dacă persoanele se află în situații comparabile, nu neapărat similare.
În speță, intimații reclamanți fac parte din personalul instanțelor judecătorești-Judecătoria și Tribunalul Brăila.
Potrivit disp. art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004, "personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești este obligat să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care ia cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procesele aflate în curs de desfășurare".
Curtea consideră că intimații reclamanți se află într-o situație identică, similară, din punct de vedere a obligațiilor ce le incumbă prin lege, cu alte categorii de personal din unități bugetare care, pentru obligații identice sunt remunerați cu acordarea unui spor pentru păstrarea confidențialității.
Astfel, prin art. 13 din OUG nr. 57 din 19 mai 2000 privind salarizarea personalului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, precum și indemnizațiile și celelalte drepturi ale membrilor Colegiului Consiliului, pentru păstrarea confidențialității în legătură cu faptele, informațiile sau documentele de care iau cunoștință în exercitarea funcției, personalul din aparatul Consiliului primește lunar un spor de confidențialitate de până la 20% calculat la salariul de bază brut.
Prin disp. art. 23 indice 1 alin. 3 din OG. Nr. 137 din 31 august 2000
privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, entru p. păstrarea confidențialității în legătură cu faptele, informațiile sau documentele de care ia cunoștință în exercitarea funcției, personalul din aparatul Consiliului primește lunar un spor de confidențialitate de 15%, calculat la salariul de bază brut. Categoriile de personal care beneficiază de acest spor se stabilesc prin ordin al președintelui Consiliului.
Mai mult, potrivit disp. art. 19 indice 5 alin. 9 din același act normativ, Hotărârea Colegiului director poate fi atacată la instanță potrivit legii deci, implicit, intimații reclamanți, în calitate de personal al instanțelor judecătorești iau cunoștință de conținutul acelorași date confidențiale de care a luat cunoștință și personalul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării. Pentru păstrarea confidențialității acestor date, personalul din D beneficiază de spor de confidențialitate iar, pentru obligații identice, intimații nu beneficiază de acest spor, în mod discriminatoriu.
Prin art. 13 din OUG nr. 123 din 11 decembrie 2003 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului din sectorul bugetar, sporul de confidențialitate se acordă personalului contractual din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de până la 15%, precum și personalului contractual din instituțiile și autoritățile publice pentru care, prin acte normative specifice, se prevede acordarea acestui spor.
Prin disp. art. 15 alin. 1 din nr.OG 6 din 24 ianuarie 2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, sporul de confidențialitate se acordă funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de până la 15% din salariul de bază, precum și funcționarilor publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.
Inspecția socială a argumentat acordarea sporului de confidențialitate de 15% în următorul mod: "se acordă categoriilor specifice de funcționari publici ce au acces la diferite tipuri de informațiiinformații cu caracter personalacest spor reprezintă o compensare viabilă constrângerilor profesionale, constituind o motivare corespunzătoare obținerii unor investigații de calitate,întărindu-se astfel obligația profesională de a păstra confidențialitatea acestora."
Se apreciază de către instanța de recurs că, prin neacordarea acestui spor și categoriilor de personal care îndeplinesc aceeași obligație corelativă de păstra confidențialitatea și se află într-o situație nu doar comparabilă ci chiar identică, după cum s-a arătat mai sus, se încalcă principii constituționale privind nediscriminarea și dreptul la o remunerație egală pentru muncă egală.
Practic, diferențierile, după cum susțin și pârâtele recurente, sunt realizate în funcție de apartenența la o categorie socio-profesională, în condițiile în care obligația este identică.
Ori, principiul egalității de tratament prevăzut de art. 154 din Codul muncii implică, la stabilirea și acordarea salariului, interzicerea oricărei discriminări.
Refuzul de a se acorda intimaților sporul de confidențialitate numai pentru motivul că nu este prevăzut de lege nu poate fi apreciat ca o justificare rezonabilă a diferențelor de tratament, cu atât mai mult cu cât disp. art. 18 alin. 1 din nr.OG 137/2000 prevăd că, este responsabil Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu aplicarea și controlul respectării prevederilor prezentei legi în domeniul său de activitate,precum și în ceea ce privește armonizarea dispozițiilor din cuprinsul actelor normative sau administrative care contravin principiului nediscriminării.
Potrivit disp. art. 2 alin. 2 din nr.OG 137/2000, sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. 1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate sau necesare.
Conform art. 6 din același act normativ, există discriminare în cadrului raporturilor de muncă și în cazul acordării altor drepturi sociale decât cele reprezentând salariul.
Așa cum prevăd disp. art. 1 alin. 2 din OG nr. 137/2000, principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiile și discriminării sunt garantate inclusiv pentru exercitarea drepturilor economice, și a dreptului la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare, la un salariu egal pentru muncă egală.
În cadrul art. 2 alin. 1 din aceeași ordonanță, este definită noțiunea de discriminare ca fiind "orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de categorie socială care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și libertății fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniileeconomice, sociale"
Aceste principii sunt reglementate inclusiv de legislația internațională, legislație la care România este parte și care, prin disp. art. 26 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale și art. 2 alin. 2 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale ratificate de România prin Decretul nr. 212/1974, prevăd că toate persoanele sunt egale în fața legii și au dreptul al o ocrotire egală din partea legii, fără nici o discriminare.
Pentru aceste considerente legale, se reține că nu poate constitui o justificare obiectivă și rezonabilă simpla apartenență la o categorie socio-profesională întrucât nu acest aspect constituie fundamentul acordării drepturilor salariale, ci însăși munca prestată și obligațiile stabilite prin lege care se cuvin a fi remunerate corespunzător.
Concret, din analiza actelor normative date cu titlu de exemplu mai sus, se deduce că acordarea sporului de confidențialitate altor categorii de personal se justifică de către legiuitor numai prinsimpla prevedere a obligații de a păstra confidențialitateaasupra tuturor datelor personale de care iau cunoștință în timpul exercitării activității de serviciu, depășindu-se cadrul informațiilor clasificate.
Pentru același criteriu, unii salariați sunt remunerați iar alții nu, în funcție doar de categoria socio-profesională din care fac parte și care nu poate fi o justificare rezonabilă nici în spiritul Declarației Universale a Drepturilor Omului și Convenției nr. 111 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitării profesiei, a disp art. 14 din Convenția Europeană privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Astfel, sunt întrunite condițiile existenței discriminării așa cum este prevăzută prin disp. art. 2, 3 și 6 din OUG nr. 137/2000, contrar susținerilor celor două recurente.
Deciziile Curții Constituționale invocate de către pârâta Ministerul Justiției prin care s-au respins excepții de neconstituționalitate nu sunt obligatorii pentru instanțe fiind opozabile doar părților din procesele respective (" partes").
Nici decizia Consiliului Director al CNCND nu are caracter obligatoriu pentru instanțe deoarece acestea se supun numai legii iar disp. ar. 27 din OUG nr. 137/2000 prevăd că acțiunea în despăgubiri a persoanei discriminate nu este condiționată de sesizarea sau vreo hotărâre a CNCND.
Însă, recursurile declarate de pârâte sunt întemeiate pentru alte motive, reținute de către instanța de recurs în baza rolului activ prevăzut de art. 129 alin. 5.pr. Civilă potrivit căruia judecătorii au îndatorirea să stăruie pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Din tabelul depus la dosarul de recurs, rezultă că nu toți reclamanții au calitatea de personal auxiliar așa cum greșit au precizat aceștia prin acțiune și a reținut prima instanță. De asemenea, nu toți reclamanții au prestat activitate întreaga perioadă pentru care au solicitat acordarea sporului de confidențialitate.
Reține Curtea că reclamanții, C și nu fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate fiind agent procedural, aprozi și șofer.
Potrivit disp. art. 3 alin. 3 din Legea nr. 567/2004, funcțiile de agent procedural, aprod și șofer suntconexepersonalului auxiliar de specialitate.
Legiuitorul a înțeles să facă o distincție între categoria personalului auxiliar care este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și grefieri informaticieni, prevăzuți în alineatul 1 al art. 3 și categoria personalului conex, prevăzut în alienatul 3.
Ori, față de considerentele expuse mai sus, dreptul la retribuție egală îl avem în vedere numai în cazul personalului care îndeplinește funcțiile ce compuncategoria personalului auxiliarși nicidecum nu putem pune un semn de egalitate între această categorie de salariați și personalul conex.
În consecință, considerăm că cei patru reclamanți, C și, în calitate de personal conex, (așa cum rezultă din tabelul depus la dosar în recurs) nu au calitate procesuală activă în speța de față, neîndeplinind funcția de personal auxiliar așa cum este prevăzut de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 567/2004.
Excepția lipsei calității procesuale active este o excepție cu caracter absolut, de ordine publică și astfel, poate fi invocată și de către instanță din oficiu, potrivit art. 136, art. 162 și 306 alin. 2.pr. civilă.
De asemenea, se apreciază că hotărârea instanței de fond este nelegală în parte și față de faptul că a acordat sporul de confidențialitate tuturor reclamanților, pe perioada august 2004-17.01.2008 fără să țină cont de perioada efectiv lucrată de aceștia.
Astfel, cu titlu de exemplu, arătăm că unii reclamanți au început să lucreze începând cu data de 24.01.2005 sau cu data de 02.05.2006 (reclamanții, ), iar alți reclamanți au încetat activitatea (de exemplu, reclamanta care a încetat activitatea la data de 27.12.2006). Ori, instanța de fond trebuia să precizeze că acordă drepturile cuvenite corespondent perioadei efectiv lucrate de fiecare reclamant în parte.
Față de toate aceste considerente, recursurile sunt fondate doar din punctele de vedere exprimate mai sus, fiind aplicabil disp. art. 304 pct. 9.pr. civilă, și urmează a fi admise, în baza disp. art. 312 alin. 1, 2 și 3.pr. civilă.
Se va modifica în parte sentința civilă recurată în sensul că se va respinge acțiunea formulată de reclamanții, C și, pentru lipsa calității procesuale active.
Se vor obliga pârâtele să plătească celorlalți reclamanți sporul de confidențialitate de 15% din salariul de bază brut lunar actualizat cu indicele de inflație la data plății efective pe perioada 01.08.2004-17.01.2008 cu luarea în calcul a perioadei lucrate efectiv de fiecare reclamant în parte.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții CURTEA DE APEL GALAȚI cu sediul în G,str.-,nr.153,jud.G și MINISTERUL JUSTIȚIEI,cu sediul în B,str.-,nr.17, sector 5 împotriva sentinței civile nr.15/17.01.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr.15/17.01.2008 a Tribunalului Brăila,în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamantele, C și pentru lipsa calității procesuale active.
Obligă pe pârâți să plătească reclamanților, G, (), -, C, (), G, sporul de confidențialitate de 15% din salariu de bază brut lunar actualizat cu indicele de inflație la data plății efective pe perioada 1.08.2004 - 17.01.2008 cu luarea în calcul a perioadei efectiv lucrată de fiecare reclamant în parte.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 17 Aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud.-/16.05.2008
Tehnored./2 ex./ 19 Mai 2008
Fond:-
Asistenți jud. -
Președinte:Ion IoneciJudecători:Ion Ioneci, Marioara Coinacel, Virginia Filipescu
