Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 270/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 270/CM
Ședința publică de la 19 mai 2009
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Răzvan Anghel
JUDECĂTOR 3: Mariana Bădulescu
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursurilor formulate de recurenții - pârâți: MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B, sector 5,- și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE PRIN, cu sediul în T,- bis, județul T, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr.1091/21.05.2008 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți: și, ambii cu domiciliul procesual ales la Judecătoria M,-, județul T și intimații - pârâți: CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în T,-, județul T, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, sector 1, nr.1-3, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. pr.civ.
Recursurile sunt declarate în termen, motivate și scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța, având în vedere că părțile au solicitat judecata cauzei și în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Din actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Reclamanții și au formulat cerere de chemare în judecată împotriva pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL CONSTANȚA, Tribunalul Tulcea și Ministerul Economiei și Finanțelor cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, în calitate de parte procesuală, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea la plata despăgubirilor reprezentând drepturile salariale rezultate din diferența dintre salariul încasat și cel prevăzut în Anexa nr. I lit. A pct. 6 - 13, corespunzător funcțiilor exercitate de fiecare dintre ei, începând cu data intrării în vigoare a nr.OUG 27/2006 (respectiv 10.04.2006) și până la data înregistrării acțiunii
Au mai solicitat de asemenea, ca sumele ce urmează a fi acordate, să fie actualizate cu indicele de inflație la data plății lor efective.
Reclamanții au arătat că, prin Hotărârea nr. 185 din 22.07.2005, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat că prevederile art. 28 alin. 4 din nr.OUG 24/2004, modificată prin Legea nr. 601/2004, și ale art. 24 din Legea nr. 508/2004 au instituit o discriminare directă între magistrații judecători și magistrații procurori din cadrul Direcției Naționale Anticorupție () și a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism ().
Legalitatea acestei hotărâri a fost recunoscută și prin Decizia nr. VI din 15.01.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Secțiile Unite cu prilejul soluționării unui recurs în interesul legii, decizie care, potrivit art. 329 alin. ultim Cod procedură civilă, este obligatorie pentru instanțele de judecată.
Noua modalitate de salarizare, concretizată inițial prin adoptarea nr.OUG 27/2006 și apoi prin emiterea Legii nr. 45/2007, în loc să înlăture această discriminarea directă, o adâncește și mai mult, prin stabilirea unui coeficient de ierarhizare superior în favoarea magistraților procurori din structurile menționate, deși are ca obiectiv principal eliminarea oricărei forme de discriminare în ceea ce privește modalitatea de acordarea a drepturilor salariale cuvenite magistraților.
Acordarea unei importanțe vădit superioară activității desfășurate de procurorii din cadrul și, raportat la activitatea desfășurată pentru aceleași cauze de judecători, este nejustificată și nu reprezintă o metodă adecvată de stingere a scopului legitim urmărit și anume: "reducerea fenomenului de corupție".
Ori, potrivit art. 11 alin. 1 din nr.OUG 27/2006, procurorii din cadrul și T sunt salarizați numai în raport cu funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați potrivit legii, indiferent de gradul profesional deținut, în condițiile în care, potrivit art. 43 alin. 1 din Legea nr. 303/2004, promovarea judecătorilor și procurorilor la instanțele și parchetele ierarhic superioare se face numai prin concurs organizat la nivel național, în limita posturilor vacante existente.
De asemenea, prin Decizia nr.135/5.01.1996, curtea constituțională a reținut că "principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite".
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă deoarece, în conformitate cu prevederile art. 1 din nr.OUG 22/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli în care se încadrează în obligația de plată respectivă.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive arătând că nu poate fi chemat în instanță în calitate de pârât, deoarece conform art. 16 - 20 din nr.OG 137/2000, republicată, este investit prin lege să aplice dispozițiile legislației în materie de nediscriminare pe teritoriul României, să constate și să sancționeze contravențiile prevăzute de nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Ministerul Economiei și Finanțelor a arătat că cererea nu poate fi primită întrucât acordarea de indemnizații și majorare drepturi salariale trebuie a fi făcută în limita sumelor disponibile în bugetul instituției și, drept urmare, admiterea acțiunii și obligarea instituției publice la plata unor sume ce nu se regăsesc în bugetul aprobat, face ca hotărârea pronunțată să fie imposibil de executat, iar execuția bugetară nu se poate face decât în limita fondurilor aprobate.
Prin întâmpinare, Ministerul Justiției a arătat că, în baza art.11 al.1 din OUG nr.27/2006, modificată și completată prin Legea ne.45/2007: "(1) Procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și cei din cadrul Direcției de Investigare a Infracșțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sunt salarizați poptrivit nr.crt.6-13 de la lit.A din anexă, în raport cu funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați potrivit legii".
S-a precizat că Anexa la OUG nr.27/2006 priveste salarizarea procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Acordarea coeficienților de multiplicare 19-23 acestor procurori s-a făcut avându-se în vedere nu criteriul cauzelor instrumentate, ci criteriul gradului instanței sau al parchetului unde funcționează, în acord cu dispozițiile art.3 din OUG nr.27/2006 și ale art.74 alin.1 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, modificată și completată.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, după cum indică și denumirea sa, reprezintă o structură supraordonată celorlalte unități de parchet, având drept corespondent la nivelul instanțelor judecătorești Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin urmare, nu poate fi reținut un tratament diferențiat nelegal între procurorii din cadrul DNA și DIICOT și judecători, deoarece nu poate fi reținută o situație comparabilă sau analogă între cele două categorii de magistrați.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, a fost respinsa ca nefondata de catre instanța de fond cu motivarea că nu a fost chemat în judecată ca pârât ci, în temeiul art. 27 din nr.OG 137/2007, pentru a-și prezenta poziția cu privire la posibila încălcare a legislației în materie de nediscriminare.
Prin sentinta civila nr.1091/21 mai 2008 Tribunalul Tulceaa admis acțiunea introdusă de reclamanții și.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CONSTANȚA și Tribunalul Tulcea să plătească reclamanților despăgubirile reprezentând drepturile salariale rezultate din diferența dintre salariul încasat și cel prevăzut în Anexa 1 lit.A pct.6 - 13, începând cu data intrării în vigoare a OUG nr.27/2006, 10.04.2006 și până la data înregistrării acțiunii 6 februarie 2008, sume ce urmează să fie actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, ca nefondată.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare în vederea efecturării plăților către reclamanți.
Pentru a dispune astfel, prima instanta a retinut urmatoarele:
Prin nr.OUG 27/2006 a fost reglementată salarizarea judecătorilor, procurorilor, asistenților judiciari și a altor categorii de personal din sistemul justiției.
Potrivit art. 11 alin. 1 din nr.OUG 27/2006 și a art. II din Legea nr. 45/2007, procurorilor din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și celor din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism li se acordă o salarizare corespunzătoare Parchetului de pe lângă Înalta
C de Casație și Justiție (nr. 6-13 de la lit. A din anexă), precum și toate celelalte drepturi de salarizare stabilite numai pentru aceștia, prin alte acte normative.
Potrivit art. 3 alin. 1 din nr.OUG 27 /2006, salarizarea personalului prevăzut de acest act normativ a fost stabilită în raport: cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură (noțiune definită de art. 86 din Legea nr. 303/2004), toate aceste criterii reflectându-se în mod unitar în coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexa ordonanței.
Elementele de stabilire a salarizării, nu au o existență și o aplicabilitate de sine stătătoare și izolată, dimpotrivă, aceste elemente sunt unitare, interdependente și se intercondiționează reciproc.
Criteriul nivelului instanțelor sau parchetelor își pierde orice relevanță fără criteriul vechimii în magistratură, care reprezintă condiția "sine qua non" pentru promovarea sau numirea într-o funcție judiciară la o instanță sau la un parchet de un anumit nivel
Nici criteriul funcției deținute nu are o relevanță proprie, deoarece este posibilă o salarizare identică, în baza nr.OUG 27/2006, pentru funcții diferite.
Însă, toți cei care dețin o funcție judiciară, de judecător, asistent judiciar sau procuror, trebuie să aibă o vechime în magistratură de peste 3 ani pentru a beneficia de această salarizare prevăzută la lit. A nr. crt. 28 din anexa ordonanței).
Rezultă că vechimea în magistratură reprezintă criteriul definitoriu, omniprezent și esențial în stabilirea salarizării personalului prevăzut de nr.OUG 27/2006, acest element explicit sau implicit, de la caz la caz, aflându-se în corelație directă, necesară și obligatorie cu celelalte două criterii: nivelul instanțelor sau parchetelor, respectiv funcția deținută.
Pentru categoria procurorilor din și, a fost în mod privilegiat eliminată corelația obligatorie dintre criteriul nivelului instanțelor sau parchetelor și criteriul vechimii minime necesare accesului la respectivul nivel al parchetelor, deoarece aceștia sunt salarizați la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, chiar dacă nu au vechimea minimă (de 8 ani prevăzută de art. 44 alin. lit. c din Legea nr. 303/2004) corespunzătoare acestui nivel, ci dispun de o vechime de doar 5 ani ( potrivit art. 87 alin. 2 și art. 75 alin. 4 din Legea nr. 304/2004).
Prin urmare, s-a instituit, sub aspectul criteriilor de salarizare, un dublu sistem de salarizare, atât în raport cu interiorul aceluiași nivel al Parchetului de pe, lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cât și în raport cu personalul de la celelalte nivele, nemairespectându-se criteriile de tratament egal în salarizare.
Din acest motiv, restul personalului, salarizat prin nr.OUG 27/2006, este pus în imposibilitate, în mod discriminatoriu, de a beneficia de această salarizare majorată, sub pretextul că nu are vechimea necesară pentru a accede la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, dar în același timp, pentru alte persoane (procurorii din cadrul și ), li se recunoaște această salarizare majorată, deși nu li se mai solicită vechimea minimă necesară pentru acest nivel.
S-a reținut că, este discriminatorie asimilarea salarizării doar a procurorilor din cadrul și cu salarizarea procurorilor din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în detrimentul celorlalte persoane salarizate în baza nr.OUG 27/2006, care au aceeași vechime minimă în magistratură ca și cea cerută din și
Conform prevederilor nr.OG 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, principiile egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminărilor sunt garantate în special în exercitarea drepturilor economice, sociale, culturale a dreptului la muncă, la libera alegere ocupației, la un salariu pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Criteriul după care s-a făcut distincția, în speța dedusă judecății, este categoria socio - profesională și locul de muncă (loc de muncă specializat prin natura cauzelor instrumentate) criterii de diferențiere injuste a personalului salarizat în baza nr.OUG 27/2006 și cu vechime în funcțiile deținute de cel puțin 6 ani, față de procurorii și
Potrivit art. 2 pct. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, exercițiul drepturilor este apărat împotriva oricăror discriminări, iar conform art. 29 pct. 2, în exercițiul drepturilor și libertăților sale, fiecare persoană este supusă doar îngrădirilor stabilite prin lege, în scopul exclusiv al asigurării, recunoașterii și respectului drepturilor și libertăților celorlalți, în vederea satisfacerii cerințelor juste ale moralei, ordinii publice și bunăstării generale într-o societate democratică.
Acordarea despăgubirilor solicitate nu se confundă cu o adăugare la lege, ci reprezintă o aplicare a prevederilor art. 269 din Codul Muncii, care garantează dreptul la despăgubire, inclusiv pentru discriminările în muncă.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a admis cererea și a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CONSTANȚA și Tribunalul Tulcea, să plătească reclamanților despăgubirilor reprezentând drepturile salariale rezultate din diferența dintre salariul încasat și cel prevăzut în Anexa 1 lit. A pct. 6 - 13, începând cu data intrării în vigoare a OUG nr.27/2006 - 10.04.2006 și până la data înregistrării acțiunii 6 februarie 2008, sume ce urmează să fie actualizate cu indicele de inflație la data pății efective.
Avand in vedere data la care se va executa aceasta hotarare, instanța a constatat ca este fondat si capătul de cerere privind actualizarea acestor despăgubiri și, prin urmare, a obligat pârâții să plătească aceste sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Ministerul Justiției și Ministerul Economiei si Finanțelor.
Ministerul Justiției critică sentința pronunțată de instanța de fond prin prisma dispozițiilor art. 304 pct.4 si 9 cod procedură civilă.
Prin acordarea unor drepturi neprevăzute de actul normativ în vigoare în materia salarizării magistraților, prima instanță a depășit limitele puterii judecătorești și și-a arogat atribuții de legiferare, imixtiune de nepermis în sfera de atribuții a autorității legiuitoare, ceea ce atrage incidența motivului de casare prevăzut la art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă.
Astfel, pentru admiterea acțiunii instanța de fond a reținut incidența unor dispoziții care reglementează drepturi salariale ale altor categorii de personal, stabilind existența unei discriminări creată prin lege, potrivit dispozițiilor artz. 1 și 2 din OUG 137/2000.
Contrar celor reținute de prima instanță dispozițiile OG nr.37/2000 nu sunt aplicabile, întrucât despăgubirile și acțiunea în despăgubiri avute în vedere de nr.OG137/2000 sunt în legătură cu fapte sau acte de discriminare, înțelese ca acțiuni ori inacțiuni ilicite prin care se restrânge sau se înlătură folosința ori exercitarea, în condiții de legalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege.
Reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin Ordonanța Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare.
În vederea numirii în cadrul și CO. nu este necesar ca procurorul în cauză să aibă grad profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ceea ce duce la concluzia inexistenței unor reguli diferite de promovare în profesie între judecători și procurori.
Având în vedere faptul că procurorii de la DNA și DIICOT ocupă aceste funcții pe o perioadă de timp limitată și că primesc drepturi salariale similare cu cele ale unui procuror de la Parchetul de pe lângă numai pe perioada desfășurării activității în cadrul acestor structuri, în mod evident criteriul esențial avut în vedere de legiuitor în acest caz este cel al nivelului instanței sau al parchetului.
Prin această soluție instanța eludează dispozițiile pe care le invocă în argumentarea sa juridică, instituind un sistem de salarizare paralel cu cel stabilit de legiuitor, ceea ce nu poate fi permis, deoarece în mod evident, solicitarea reclamanților de a li se acorda, prin hotărâri judecătorești indemnizațiile de încadrare brute lunare corespunzătoare procurorilor și determină o răsturnare a sistemului de salarizare instituit prin nr.OUG27/2006.
II. Ministerul Economiei si Finanțelor a criticat hotărârea în raport de dispozițiile legii nr. 500/2002, potrivit cu care, elaborarea bugetului oricărei instituții este supusă cenzurii Parlamentului.
Ministerul Economiei și Finanțelor este depozitarul informației generale asupra veniturilor țării și în baza acestei informații discută cu Ministerul Justiției conform cadrului legal constituit, decizia finală asupra cuantumului cheltuielii bugetare aparținând Guvernului și în ultimă instanță Parlamentului.
Acesta fiind cadrul legal al competenței materiale a Ministerului Economiei și Finanțelor, hotărârea judecătorească prin care a fost obligat să aloce fondurile bugetare aferente plății cuvenite reclamanților și să le pună la dispoziție celorlalți pârâți din dosar, adaugă la lege, fapt ce trimite dispozitivul acesteia în sfera netemeiniciei și nelegalității.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale aplicabile în materie, Curtea constată că recursurile sunt fondate.
Reclamanții au calitatea de judecători la Judecătoria
Art. 3 al.1 din nr.OUG 27/2006 prevede ca, pentru activitatea desfășurată, judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații asistenți, beneficiază de o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport de nivelul instanțelor sau al parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților prevăzuți în anexa ce face parte integrantă din această ordonanță.
De asemenea, art. 74 al.1 din legea 303/2004 prevede că pentru activitatea desfășurată, judecătorii și procurorii au dreptul la o remunerație stabilită în raport de nivelul instanței sau al parchetului, cu funcția deținută, vechimea în magistratură și alte criterii stabilite prin lege.
În conformitate cu aceste dispoziții legale, reclamanții primesc lunar o indemnizație care se raportează la nivelul instanței care a realizat încadrarea pe funcție.
Potrivit art. 11 al.1 din nr.OUG 27/2006 modificată și completată prin Legea nr. 45/2007:
"(1) Procurorii din cadrul Direcției Naționale anticorupție și cei din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sunt salarizați potrivit nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexă, în raport cu funcțiile pe care le dețin sau care sunt asimilați potrivit legii".
Trebuie precizat că in anexa la.OUG 27/2006, nr. 6-13 privesc salarizarea procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism reprezintă o structură în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 1 al. 1-2 din Legea 508/2004, modificată și completată.
Acordarea coeficienților de multiplicare 19-23 acestor procurori s-a făcut avându-se în vedere nu criteriul cauzelor instrumentate, ci criteriul gradului instanței sau parchetului unde funcționează, în acord cu disp. art. 27/2006 și ale art. 74 al.1 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, modificată și completată.
Față de aceste dispoziții legale rezultă că, odată numiți în cadrul T, chiar și pe durată temporară, acestor procurori trebuie să li se recunoască un tratament salarial identic cu cel al procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, o tratare diferențiată din punct de vedere al salarizării fiind discriminatorie.
La încadrarea procurorilor la. legiuitorul a menținut regula numirii acestora, iar nu a promovării, respectiv a exercitării pe o durată temporară a funcției de procuror în cadrul acestui parchet, precum și a revenirii pe postul deținut anterior.
Ca atare, pentru a fi numit în cadrul T nu este necesar ca procurorul în cauză să aibă grad profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ceea ce duce la concluzia inexistenței unor reguli diferite de promovare în profesie între judecători și procurori.
De asemenea, în conformitate cu disp.art. 75 al.11 din Legea nr. 304/2004, "la data încetării activității în cadrul procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcționeze potrivit legii".
Având în vedere faptul că procurorii de la.T ocupă aceste funcții pe o perioadă de timp limitată și că primesc drepturile salariale similare cu cele ale unui procuror de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție numai pe perioada desfășurării activității în cadrul acestor structuri, rezultă în mod evident criteriul esențial al diferențierii avut în vedere de legiuitor în acest caz este cel al nivelului instanței sau al parchetului.
Din dispozițiile legale mai sus enunțate, rezultă că nr.OUG 27/2006 a instituit un sistem de salarizare distinct, pentru personalul prevăzut de această ordonanță, în funcție de criteriile enunțate ( nivelul instanței, funcția deținută, vechimea în magistratură ) în raport de care, se face aplicarea acelor coeficienți de multiplicare pe care îi prevede anexa.
Întrucât reclamanții nu își desfășoară activitatea în cadrul T, aceștia nu pot pretinde aplicarea coeficienților de multiplicare prevăzuți pentru procurorii din cadrul acestei direcții, chiar dacă la un moment dat, activitatea reclamanților interacționează cu cea a procurorilor din cadrul
Așadar, nu suntem în prezența unor situații identice, astfel ca nu se poate vorbi de o discriminare între reclamanți și procurorii din cadrul
Stabilirea unui alt sistem de salarizare decât cel prevăzut de OG27/2006 nu este posibilă deoarece aceasta ar însemna o adăugare la lege, ori acest lucru nu este permis.
De altfel si Curtea Constituțională a stabilit prin decizia nr. 818/2008 că prevederile art. 1, art. 2 al.3 și art. 27 al.1 din OG37/2000 privind prevenirea tuturor formelor de discriminare, sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele de judecată au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi din alte acte normative.
Ca atare, susținerile reclamanților potrivit cărora art. 11 al.1 din OG27/2006 constituie o discriminare sunt nefondate, deoarece acordarea coeficienților de multiplicare 19-23 pentru procurorii T și A este făcută în considerarea nivelului parchetului unde funcționează aceștia.
Întrucât, indemnizațiile primite de reclamanți respectă criteriile avute în vedere de legiuitor, iar instanța nu poate decât să aplice legea în litigiile dintre subiectele de drept, Curtea găsește întemeiate recursurile de față, astfel că admițându-le, va modifica sentința recurată în sensul că va respinge ca nefondată cererea reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de recurenții - pârâți: MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B, sector 5,- și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE PRIN, cu sediul în T,- bis, județul T, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr.1091/21.05.2008 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți: și, ambii cu domiciliul procesual ales la Judecătoria M,-, județul T și intimații - pârâți: CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în T,-, județul T, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, sector 1, nr.1-3.
Modifică în tot sentința recurată în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.05.2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:;
Red. jud. /11.06.2009
- gref.-
4 ex./16.06.2009
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Răzvan Anghel, Mariana Bădulescu
