Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 273/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.273
Ședința publică din data de 5 martie 2008
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Cristina Pigui Vera
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1649 din 14.12.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul, cu domiciliul ales la cabinetul avocatură - B,-,.1,.10, sector 4.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă SC SA B reprezentată de avocat din Baroul Prahova și intimatul-reclamant reprezentat de avocat din Baroul București.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul depune la dosar, în copie, adresele nr. 2919/2007 și nr. 3081/2007, precum și practică judiciară în materie și anume: sentința civilă nr. 546/2008 pronunțată de Tribunalul București - secția VIII, sentința civilă nr.1697/2007 Tribunalului Tulcea, sentința civilă nr. 566/2007 a Tribunalului Vrancea, sentința civilă nr. 1562/2007 a Tribunalului Galați, sentința nr.1086/2007 pronunțată de Tribunalul O l t, un număr de patru certificate de grefă emise de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarele nr-, nr-, - și nr-, precum și sentința civilă nr. 2039/2007 pronunțată de Tribunalul Constanța, filele 12 - 38, un exemplar comunicându-l și reprezentantei intimatului-reclamant. În continuare arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Avocat având cuvântul depune la rândul său la dosar întâmpinare din partea intimatului-reclamant, filele 39 - 41, înmânându-i și reprezentantului recurentei. De asemenea, arată că nu mai are cereri noi de formulat, solicitând cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarațiile reprezentanților părților și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă susține motivele de recurs depuse în scris la dosar, solicitând în principal admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței primei instanțe în sensul constatării prescripției dreptului la acțiune al reclamanților. Într-un prim subsidiar, solicită admiterea recursului, schimbarea în tot a sentinței recurate și, pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată, iar, într-un subsidiar îndepărtat solicită admiterea recursului, schimbarea în parte a sentinței instanței de fond în sensul obligării pârâtei la plata către reclamanți a drepturilor salariale solicitate raportat la salariul de bază mediu, așa cum este prevăzut în CCM și nu la salariul mediu brut. Mai arată că sumele reprezintă salariul de bază mediu comunicat prin adresa nr. 2919/2007 emisă de Direcția Corporative - Juridic din cadrul recurentei - Departamentul Resurse Umane.
Avocat având cuvântul pentru intimatul-reclamant susține motivele din întâmpinarea depusă în scris la dosar, Primul motiv de recurs este neîntemeiat deoarece în cauză sunt aplicabile disp. art. 283 alin.1 lit. e și nu lit. Codul muncii. În mod corect instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune - obiectul acesteia vizând drepturi salariale neachitate, astfel că termenul de prescripție este de 3 ani.
În ceea ce privește motivul doi de recurs, referitor la împrejurarea că drepturile salariale solicitate ar fi fost incluse în salariul de bază începând cu anul 2003 și în continuare, aceasta nu poate fi luată în considerare, întrucât așa cum reiese din conținutul art.168 alin. 2 din CCM la nivel de unitate pe anii 2004-2006, suplimentările salariale prevăzute la alin.1 al aceluiași articol a fost inclus în salariul de bază al fiecărui salariat doar pe anul 2003, nu și în continuare, așa cum încearcă să acrediteze ideea partea adversă.
Față de înscrisurile depuse de recurentă la acest termen de judecată referitor la cuantumul salariului de bază, solicită înlăturarea acestora întrucât acestea nu reprezintă rezultatul negocierii dintre patronat și sindicat, adresa nr. 2919/2007 fiind întocmităpro causa, nefiind cuprins cuantumul real al salariului de bază, cel real fiind menționat prin adresele depuse la instanța de fond, fiind rezultat în urma negocierilor.
Solicită respingerea recursului și pe fond menținerea sentinței primei instanțe. Fără cheltuieli de judecată.
Curtea
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să fie obligată la plata sumei totale de 8.180 lei, reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate în anii 2004, 2005, 2006 și 2007, sumă ce va fi actualizată cu rata inflației la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în perioada 2000-28.09.2006 a fost salariatul pârâtei, având funcția, ultima dată, de biroul Industria și, la Sucursala, iar raporturile de muncă cu societatea au încetat, ca urmare a disponibilizărilor colective, conform deciziei nr.600/27.08.2007.
A mai susținut reclamantul că potrivit contractului individual de muncă beneficia, pe lângă salariul pentru munca prestată, de toate drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate, iar dispozițiile art. 168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 prevedeau că salariații SA vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
S-a mai arătat că, deși contractul colectiv de muncă prevedea aceste obligații pe anii 2004, 2005, 2006, 2007, reclamantul nu a beneficiat de suplimentările salariale de C și de Paște, care se ridică la suma totală de 8.180 lei potrivit calculului depus de acesta.
În drept, au fost invocate disp. art. 166, art. 161 și urm.din Codul muncii, art.9, art.168 și art.170 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății, renegociat și reeditat.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, susținând, în esență, că sumele de bani menționate în acțiune, cu caracter premial, au fost negociate și stipulate în anul 2003, după cum rezultă din actul adițional la contractul colectiv de muncă înregistrat la DGMPS sub nr. 8080/23.05.2000, arătându-se că pentru anul 2003 suplimentările respective vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiilor negociate cu.
A mai învederat pârâta că această formulare s-a păstrat și în CCM pe anul 2004, iar în anul 2005, când s-a încheiat un nou contract colectiv de muncă, s-a prevăzut că în anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, formulare ce se păstrează și în contractele colective de muncă pentru anii 2006 și 2007.
În continuare, pârâta a arătat că rostul menținerii acestei formulări a fost aceea de a arăta modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzută în alin.1 al art. 168 din CCM în anul 2003, dar și în anii pentru care se încheiau acele contracte colective de muncă, astfel că suplimentările salariale au fost incluse și în anii 2004, 2005, 2006 și 2007 în salariul de bază al fiecărui angajat, acesta fiind și punctul de vedere al Comisiei Paritare SA, care funcționează în temeiul art. 9 din Contractul colectiv de muncă.
La termenul din 30.11.2007 pârâta a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune solicitând respingerea acțiunii ca prescrisă întrucât potrivit art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză la cererea ambelor părți, prin sentința civilă nr. 1649 din 14 decembrie 2007, Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, ca neîntemeiată și a admis acțiunea precizată a reclamantului, obligând pârâta să plătească acestuia suma de 8.180 lei din care se va reține CAS 9,5%, CASS 6,5% și impozit 16%, iar suma rezultată va fi actualizată conform indicelui de inflație începând cu data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective, obligând totodată pârâta la plata sumei de 550 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă este neîntemeiată întrucât acțiunea a fost înregistrată la data de 25.10.2007, în cadrul termenului de prescripție de 3 ani, prev. de art.283 alin.1 lit.c Codul muncii, obiectul acțiunii constituindu-l plata drepturilor salariale, motiv pentru care excepția prescripției a fost respinsă.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamantul a fost încadrat la societatea pârâtă, raporturile de muncă ale acestuia cu pârâta încetând ca urmare a deciziei emisă de societate.
S-a mai reținut că în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2004 se prevede, la art. 168, dreptul salariaților de a beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, cu prilejul sărbătorilor de Paște și de C, dispoziție menținută și în contractele colective de muncă pe anii 2005, 2006 și 2007.
Coroborând disp. art. 168 din contractul colectiv de muncă pentru anul 2004 cu cele ale art. 168 din pe anii 2005, 2006, 2007 tribunalul a apreciat că părțile semnatare au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de art.1 al aceluiași articol din și în cuprinsul anilor 2004, 2005, 2006, 2007 suplimentările fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
A mai reținut instanța de fond că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile ce îi reveneau potrivit art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă și nu a făcut dovada plății către reclamant a acestor suplimentări salariale de C și de Paște pentru perioada în discuție, astfel că drepturile salariale ale reclamantului se ridică la suma de 8.180 lei, iar în baza art.161 alin. 1 Codul muncii, tribunalul a admis acțiunea în sensul celor sus-arătate.
Împotriva sentinței primei instanțe, pârâta a declarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Astfel se susține că, în mod greșit instanța de fond a soluționat excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de recurentă, arătându-se că, în speță, sunt aplicabile disp. art. 283 alin.1 lit. e Codul muncii, termenul în care puteau fi introduse acțiuni privind nerespectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă fiind de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune.
Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 168 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății, renegociat și reeditat, afirmând că aceste dispoziții nu au fost respectate și în condițiile în care temeiul pretențiilor reclamantului este contractul colectiv de muncă, textul de lege incident în speță este art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii și nu art. 283 alin.1 lit. Codul muncii, după cum greșit a considerat instanța de fond.
Pe fondul pricinii, se susține că instanța de fond nu a reținut apărarea societății în sensul că sumele de bani solicitate prin acțiune au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a procedat și în anul 2003, fapt ce rezultă din interpretarea dispozițiilor contractelor colective de muncă din anii 2003 - 2007, respectiv ale art. 168 alin.2 din aceste contracte, la care s-a făcut referire, rostul menținerii acestui alineat și în contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2007 fiind acela de a arăta modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzută în alin.1 al art. 168 pe anul 2003, dar și în anii pentru care se încheiau aceste contracte colective de muncă.
Așa fiind, susține recurenta, părțile contractului colectiv de muncă au convenit în anul 2003, pentru prima dată, o anumită modalitate de acordare a suplimentărilor salariale și au stabilit ca această modalitate să fie menținută prin inserarea alin. 2 al art. 168, reclamantul necontestând că în anul 2003 primit suplimentările salariale ca parte a salariului de bază.
De asemenea, pasivitatea intimatului-reclamant, care în toată perioada 2004-2007 nu a spus nimic despre faptul că nu și-a primit drepturile salariale negociate și prevăzute în contractul colectiv de muncă, arată că acesta cunoștea că și-a primit banii în salariul de bază.
Punctul de vedere al recurentei, arată aceasta, este susținut și de Comisia Paritară SA, care funcționează în temeiul art. 9 din Contractul colectiv de muncă și care este împuternicită să soluționeze eventualele conflicte în legătură cu aplicarea contractului colectiv de muncă, comisie care a emis la 18.06.2007 o informare către toate structurile teritoriale în care arată că aceste drepturi salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003.
Ulterior, la data de 31.08.2007, aceeași comisie a emis o Notă asupra precizării situației primelor de Paște și de C prevăzute în art. 168 din CCM al SA, în care se expune același punct de vedere și această precizare făcută de părțile unui contract este obligatorie.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii ca prescrisă sau, pe fond, ca neîntemeiată, iar în subsidiar, modificarea în parte a sentinței în sensul obligării recurentei la plata către intimat a primelor pe perioada în discuție în cauză, stabilite în raport de salariul de bază mediu la nivel de societate, ce rezultă din adresa nr.6576/12.11.2007 a SC SA, înregistrată la Direcția Corporative - Juridic sub nr.2919/12.11.2007.
În recurs au fost depuse la dosar, în copie, înscrisuri.
Deși legal citat cu această mențiune, intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare cu privire la recursul declarat de pârâtă.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
Este neîntemeiată critica recurentei prin care se susține că în mod greșit a fost respinsă de către prima instanță excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de recurentă.
Conform art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Raportat la obiectul acțiunii, în cauză nu sunt aplicabile însă dispozițiile acestui text de lege, ci cele ale art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă, printre altele, în plata unor drepturi salariale neacordate, ca în pricina de față. Primele solicitate prin acțiune constituie drepturi salariale, așa cum justificat a reținut și instanța de fond, aceasta fiind și terminologia expres folosită în cuprinsul contractelor colective de muncă încheiate pe anii 2003 - 2007, care la art. 168 alin.1 prevăd că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Referitor la criticile pe fondul cauzei, nu poate fi primită susținerea recurentei în sensul că acțiunea reclamantului trebuie respinsă întrucât primele de C și de Paște pe anuii 2006-2007 au fost incluse în salariul de bază pe anii respectivi.
Aceasta, deoarece, o asemenea susținere nu a fost dovedită de recurenta-pârâtă și, fiind vorba de un conflict de muncă, sarcina probei revine angajatorului, conform art. 287 din Codul muncii.
În plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005, 2006, 2007 s-ar fi menționat expres că pentru anii respectivi suplimentările de la alin.1 al art. 168, privind primele de Paște și de C, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, ceea ce nu s-a întâmplat.
Astfel, în contractul colectiv de muncă pe anul 2004 s-a prevăzut, la art. 168 alin.2, că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu, iar în contractele colective de muncă pe anii 2005 - 2007 s-a stipulat, la art. 168 alin.2, că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, fără a se face vreo mențiune în contractele respective privind includerea și în anii 2004, 2005, 2006 și 2007 primelor de Paște și de C în salariul de bază.
În raport de cele mai sus-arătate, nota din 31.08.2007 a Comisiei Paritare constituită la nivelul SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art. 168 alin.1 și 2 din Contractele colective de muncă la nivelul SA, încheiate în perioada 2004-2007, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument suficient pentru respingerea acțiunii, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele de C și de Paște pe anii 2004-2007, prevăzute de art. 168 alin.1 din Contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007, ar fi fost acordate reclamantului prin includerea acestor prime în salariul de bază al acestuia pe anii respectivi.
Împrejurarea că acțiunea reclamantului a fost introdusă abia în anul 2007 este lipsită de relevanță și nu poate justifica respingerea acțiunii în condițiile în care acțiunea a fost promovată înăuntrul termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune prevăzut de art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii.
Art. 168 alin.1 din contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 încheiate între SNP SA și salariați, reprezentați de, prevede dreptul salariaților la o suplimentare a drepturilor salariale, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
Suma de 8.180 lei stabilită de prima instanță drept obligație de plată în sarcina recurentei pârâte reprezentând: primă C pe anul 2004 - 980 lei, primă Paște 2005 - 1400 lei, C 2005 - 1400 lei, Paști 2005 - 1400, 2006 - 1850 lei, Paști 2006 - 1850 lei și primă Paște 2007 - 700 lei, sumă din care s-a dispus reținerea cotelor legale de CAS, CASS și impozit și actualizarea conform indicelui de inflație, a fost acordată de instanța de fond în raport de conținutul adreselor nr. 1666/2003, 313/2005 și 713/2006 ale recurentei-pârâte către toate Sucursalele, înscrisuri de care s-a prevalat intimatul-reclamant, privind nivelul salariului mediu brut la nivelul societății începând cu 1.04.2003, 01.01.2005 și respectiv 15.05.2006.
Or, noțiunea de salariu mediu brut nu se confundă cu aceea de salariu de bază mediu pe societate, prevăzută expres de art. 168 alin.1 din pe anii 2004, 2005,2006 și 2007.
Astfel, salariul mediu brut la nivel de unitate include, pe lângă salariul de bază, și sporurile aferente, iar acesta a fost stabilit de recurentă, pentru fiecare an, prin împărțirea fondului de salarii, cuprinzând salariile de bază și sporurile, la numărul de personal corespunzător perioadei de calcul.
Din cuprinsul adresei nr. 6576/12.11.2007 a SC, depusă în copie, de către recurenta-pârâtă, rezultă care a fost cuantumul salariului de bază mediu pe în intervalul 2003-2007, reieșind un cuantum de 681 lei pentru luna martie 2003, 685 lei pentru luna noiembrie 2003,790 lei pentru luna martie 2004, 799 lei pentru luna noiembrie 2004, de 850 lei pentru luna aprilie 2005, 927 lei pentru luna noiembrie 2005, 1047 lei pentru luna martie 2006, 1160 lei luna noiembrie 2006 și 1260 lei pentru luna martie 2007, algoritmul de calcul avut în vedere de recurentă fiind împărțirea fondului salariilor de bază la numărul de personal aflat în evidența în ultima zi a lunilor anterioare celor în care se impunea acordarea suplimentărilor salariale reprezentând primele de Paște și de C, astfel cum rezultă din adresa societății-recurente nr.6576/12.11.2007, depusă în copie la dosar, în recurs.
În consecință, în raport considerentele mai sus-arătate, Curtea privește recursul pârâtei ca fondat, astfel încât în baza art. 312 alin.1 pr.civ. îl va admite, iar conform art. 312 alin.2 și 3.pr.civ. va modifica în parte sentința în sensul că va admite în parte acțiunea, obligând pârâta la plata către reclamant a sumei de 6043 lei reprezentând: 799 lei primă C 2004, 850 lei primă Paște 2005, 927 lei primă C 2005, 1047 lei primă Paște 2006, 1160 primă C 2006 și 1260 lei primă Paște 2007, sume ce se vor actualiza conform indicelui de inflație de la data scadenței fiecărei prime și până la plata efectivă a acestora, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul municipiul B, Calea lor, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1649 din 14 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant cu domiciliul ales în B,-,.1,.10, sector 4 - La Cabinet de Avocatură și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că admite în parte acțiunea.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 6043 lei reprezentând: 799 lei primă C 2004, 850 lei primă Paște 2005, 927 lei primă C 2005, 1047 lei primă Paște 2006, 1160 primă C 2006 și 1260 lei primă Paște 2007, sume ce vor fi actualizate conform indicelui de inflație de la data scadenței fiecărei prime și până la plata efectivă a acestora.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 5 martie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Cristina Pigui Vera
- - - - - -- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored.3 ex./13.03.2008
/
dos.fond - Tribunalul Prahova
jud.fond
-
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Cristina Pigui Vera
