Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 276/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ NR.276/
Ședința publică din 11 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 3: Alina Savin
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta cu sediul în B, nr.247, jud.B împotriva sentinței civile nr.862/5.12.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, și, cauza având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: intimații-reclamanți și, lipsă fiind recurenta pârâtă și intimata-pârâtă
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul nu este motivat; după care:
S-au prezentat în fața instanței numiții G și care au precizat că sunt acționari ai societății
Se procedează la legitimarea numitului G posesor al seria - nr.- eliberată de SPCLEP B la data de 15.08.2007 și a numitei, posesoare a seria - nr.- eliberată de Poliția B la data de 16.11.2000.
Numiții G și precizează că sunt acționari ai societății
Se procedează la legitimarea intimatei-reclamantă, posesoare a seria nr.- eliberat de Poliția B la data de 31.05.2000 și a intimatului-reclamant, posesor al seria - nr.- eliberată de Poliția mun.B la data de 21.09.2001.
Întrebați fiind intimații - reclamanți precizează că nu doresc termen pentru a-și angaja avocat.
Curtea pune în discuție numiților G și că pentru a putea reprezenta în mod legal societatea trebuie să prezinte o împuternicire din care să rezulte că sunt împuterniciți să reprezinte societatea, punându-le în vedere să-și precizeze punctul de vedere cu privire la acest aspect.
Numiții G și precizează că societatea și-a schimbat sediul și că nu răspund în proces pentru pârâta B și nu au calitate de asociați majoritari ai societății.
Curtea, din oficiu invocă nulitatea recursului formulat de pârâta B, în sensul nemotivării acestuia, așa cum prevăd disp.art.306 Cod procedură civilă.
Numiții G și arată că numita este administrator al societății B și tot ea hotărăște modalitatea de formulare recursului.
Intimații-reclamanți și sunt de acord cu excepția nulității recursului declarat de pârâta Depun la dosar concluzii scrise.
Curtea, față de această excepție rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.862/05.12.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- s-a admis ca fondată acțiunea civilă formulată de către reclamanții și împotriva pârâtei ""
A fost obligată pârâta să plătească reclamanților drepturile salariale și îndemnizațiile de concediu de odihnă pentru perioada 01.03.2007 - 15.04.2008, actualizate cu rata inflației până la data plății.
A fost respinsă acțiunea civilă formulată în contradictoriu cu pârâta "" B, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată sub nr- la data de 01.07.2008 pe rolul Tribunalului Brăila reclamanții și au solicitat ca pârâtele "" B și C "" B, să fie obligate la plata drepturilor salariale și a îndemnizațiilor de concediu de odihnă pentru perioada în care au avut raporturi de muncă, actualizate cu rata inflației până la data plății.
În fapt, reclamanții au susținut că pârâta Societatea comercială "", având ca acționar majoritar Societatea comercială "", refuză să-i achite drepturile bănești datorate pentru perioadele lucrate în anii 2007 și 2008.
La dosar au fost depuse copii de pe înscrisurile privitoare la raporturile de muncă.
La primul termen de judecată reprezentanta celor două unități a solicitat amânarea judecății în vederea pregătirii apărării.
Deși s-au mai acordat trei termene de judecată și s-a solicitat celor două pârâte prin adresă să depună întâmpinare și înscrisurile utile soluționării cererii, nu s-au făcut apărări.
Tribunalul, examinând susținerile, probele administrate în dovedirea lor, precum și dispozițiile legale incidente în cauză, constatat că cererea formulată în baza Legii nr. 167/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, este fondată pentru următoarele considerente:
În fapt:
Reclamanții au fost salariați la Societatea comercială "" SRL B de la 01.03.2007, conform contractelor de muncă de la filele 12 și 14 -dosar fond.
Raporturile de muncă au încetat la 15.04.2008 în condițiile art.55 lit. b din Codul muncii, potrivit cererilor de la filele 10 și 11.
În conformitate cu adresa Inspectoratului teritorial d e muncă al județului B, angajatorul nu a întocmit foi colective de prezență și dovezi de calculare a drepturilor salariale în perioada martie 2007 - aprilie 2008.
Deși s-a solicitat termen pentru lipsă de apărare și s-au mai acordat trei termene de judecată pentru ca cele două pârâte să depună întâmpinare și înscrisurile utile soluționării cererii, nu s-au făcut apărări.
În drept:
În conformitate cu dispozițiile art.40 al.2 lit. c din Codul muncii, acordarea salariaților a tuturor drepturilor ce decurg din lege, din contractul colectiv și cel individual de muncă, constituie una din principalele obligații ce-i revin angajatorului.
Salariul reprezintă, potrivit art.154 din Codul muncii, contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, iar pentru munca prestată fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani, care se plătește înaintea oricăror altor obligații bănești ale angajatorilor.
Angajatorul nu a făcut dovada că foștii salariați au primit banii pentru perioadă lucrată.
Potrivit art.139 din Codul muncii, dreptul la concediu de odihnă anual plătit este garantat tuturor salariaților și nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renunțări sau limitări.
În situația încetării contractului individual de muncă, salariatul are dreptul la compensarea în bani a concediului de odihnă, potrivit art.141 al.4 din Codul muncii.
În cazul de față, pârâtele nu au dovedit efectuarea concediului de odihnă de către salariați pentru perioada lucrată și nici compensarea acestuia la data la care între părți au încetat raporturile de muncă.
Având în vedere faptul că angajatorul nu a făcut dovada că drepturile bănești datorate reclamanților au fost achitate în condițiile legii, acesta a fost obligat la plata acestora în temeiul art.269 din Codul muncii, potrivit cărora, în baza normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, este răspunzător pentru prejudiciul material cauzat salariatului în legătură cu serviciul, din culpa sa.
Față de considerentele de mai sus, acțiunea a fost admisă ca fondată față de pârâta "", cu care reclamanții au avut raporturi de muncă, cu consecința obligării pârâtei la plata sumelor datorate pentru perioada 01.03.2007- 15.04.2008.
Având în vedere faptul că reclamanții au dreptul la repararea integrală a prejudiciului, cererea subsecventă de obligare a angajatorului la plata sumei actualizate în funcție de rata inflației până la achitare,a fost considerată fondată față de dispozițiile art.269 din Codul muncii.
Întrucât reclamanții nu au avut contract de muncă cu "", față de aceasta acțiunea a fost respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs la data de 23.12.2008 (data poștei) pârâta B precizând că până la primul termen de judecată va depune motivele de recurs.
Însă, potrivit art. 303 Cod procedură civilă, recursul se motivează prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.
Termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
În materia conflictelor de muncă cum este cauza de față, dispozițiile art. 80 din Legea nr. 168/1999 prevăd cu titlu special termen de recurs de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțată de instanța de fond.
În cazul în care recursul nu este motivat în termenul legal de mai sus, acesta este nul, cu excepția situațiilor în care se invocă motive de ordine publică ce pot fi ridicate și din oficiu de instanță, care este însă obligată să le pună în dezbaterea părților.
În speță, hotărârea instanței de fond a fost comunicată recurentei pârâte la data de 16.12.2008 potrivit dovezii aflate la fila 40 dosar fond, astfel că termenul legal și imperativ de declarare și motivare a recursului s-a împlinit pentru aceasta la data de 29.12.2008.
Se au în vedere dispozițiile art. 101 al. 1 și 5 Cod procedură civilă, potrivit cărora termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul.
Termenele care se sfârșesc într-o zi de legală sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârșitul primei zile de lucru următoare.
Nedepunerea motivelor de recurs de către recurenta-pârâtă B în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Cum, în cauză, nu s-au constatat asemenea situații, și nici nu s-au ivit motive de ordine publică care să impună punerea lor în discuția părților, recursul promovat de recurenta-pârâtă B apare ca fiind nul, în conformitate cu prevederile art. 306 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul ca nemotivat în termenul legal, recursul declarat pârâta cu sediul în B, nr.247, jud.B împotriva sentinței civile nr.862/5.12.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 11 Martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
și tehnored.
/2 ex./ 23 Martie 2009
Fond:-
Asistenți jud.-
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Mihaela Neagu, Alina Savin
