Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 276/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 276
Ședința publică de la 18 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doina Vișan
JUDECĂTOR 2: Ioana Bodri
JUDECĂTOR 3: Marian Lungu
Grefier - -
***************
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenții, împotriva sentinței civile nr. 2419 din 15 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți TRIBUNALUL DOLJ, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL MEHEDINȚI, TRIBUNALUL O L T, TRIBUNALUL HUNEDOARA, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, CURTEA DE APEL ALBA IULIA, TRIBUNALUL ALBA, TRIBUNALUL SUCEAVA, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, MINISTERUL JUSTIȚIEI, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează, că recursul este declarat și motivat în termenul legal și s-a solicitat de către recurenții reclamanți, în temeiul art. 242 pr.civ, judecarea cauzei în lipsă.
Se învederează de asemenea împrejurarea că prin serviciul registratură s-au depus la dosarul cauzei întâmpinări formulate de intimații pârâți STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și MINISTERUL JUSTIȚIEI.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare:
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 2419 din 15 iunie 2009, Tribunalul Dolja respins acțiunea formulată de reclamanții, -, -, -, -, -, și reprezentați prin și pe pârâții TRIBUNALUL DOLJ, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL MEHEDINȚI, TRIBUNALUL O L T, TRIBUNALUL HUNEDOARA, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, CURTEA DE APEL ALBA IULIA, TRIBUNALUL ALBAE. TRIBUNALUL SUCEAVA STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, MINISTERUL JUSTIȚIEI, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII cu sediul în mun. B,--3, sector 1, având ca obiect drepturi bănești
Magistrații (judecătorii) de la instanțele judecătorești au fost salarizați conform Legii nr. 50/1996, lege specială de salarizare.
În anexele Legii nr. 50/1996, în vigoare la data de 01.09.2000 privind salarizarea personalului s-au prevăzut atât coeficienți de multiplicare cât și valoarea de referință sectorială. Această valoare de referință a fost majorată conform OUG nr. 123/2003.
Ulterior această valoare de referință sectorială a fost majorată prin mai multe acte normative, după cum urmează: 01.10.2004 - 31.12.2004, 238,06 lei, 01.01.2005 - 30.09.2005, 246,63 lei, 01.10.2005 - 30.03.2006, 267,10 lei astfel încât la data de 30.09.2008 valoarea de referință să ajungă la suma de 296, 03 lei.
Nu poate fi reținută afirmația reclamanților, în sensul că prin stabilirea altei valori de referință sectorială decât cea prevăzută pentru funcțiile de demnitate publică alese sau numite sunt încălcate dispozițiile Legii nr. 303/2004 întrucât acest act normativ nu conține nicio dispoziție care să prevadă că drepturile salariale trebuie să fie egale cu cele ale persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică alese sau numite din cadrul autorităților legislativă și executivă.
Referitor la susținerea că prin acordarea unor valori de referință sectoriale deferite în salarizarea puterilor statului, contravine OG. nr.137/2000, instanța a constatat că este nefondată atâta timp cât Curtea Constituțională, prin decizia nr. 818/03 07 2008 statuat că prevederile art.1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin.1 din OG.nr.137/2000 sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau să le înlocuiască cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Curtea Constituțională a reținut că un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a la substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin. 4 din Constituție, precum și prevederile art. 61 alin. 1 în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
Instanța respins acțiunea promovată în cauză de reclamanți.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanții, considerând-o nelegală și netemeinică.
În acest sens, arată că au un statut special, primesc pentru activitatea desfășurată un salariu nominal a cărui bază o reprezintă valoarea forței de muncă, complexitatea și importanța activității magistraților, iar statul intervine anual și indexează salariile salariaților bugetari pentru a acoperi nivelul prognozat al creșterii prețurilor de consum și aceste indexări trebuie aplicate și magistraților.
Prin nr.OG10/2007 s-a procedat la majorarea salariilor personalului contractual din sectorul bugetar ale căror salarii sunt stabilite prin nr.OUG24/2000, precum și ale personalului care ocupă funcții de demnitate publică, ale căror salarii sunt stabilite prin Legea nr.154/1998, prin nr.OG8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din instanțele judecătorești și parchete, nr.OG11/2007 pentru personalul didactic și nr.OG16/2007 pentru personalul
Categoria profesională a magistraților a fost exclusă de la această majorare, astfel că sunt incidente dispozițiile art.2 din nr.OG137/2000, neexistând o justificare legitimă, iar ulterior prin nr.OG13/2008 s-au prevăzut majorări salariale, urmare a indexării valorii sectoriale cu 4,4%, fără a mai exclude magistrații.
Au fost încălcate dispozițiile art.6 alin.2 Codul muncii și art.1 din nr.OG137/2000 și le-a produs reclamanților recurenți un prejudiciu echivalent cu diferența dintre indemnizația cuvenită în absența discriminării și îndemnizația efectiv plătită, astfel că în lipsa eliminării discriminării prin mediere li s-a deschis calea unei acțiuni pentru acordarea despăgubirilor.
Hotărârea este nelegală, făcându-se o aplicare greșită a legii și a unor dispoziții ale Curții Constituționale, s-a încălcat art.21 din Constituție, în sensul că s-a refuzat judecarea cauzei, cât și dispozițiile art.14
Eronat se face referire la deciziile Curții Constituționale nr.1011/2007, 818/2008 și 821/2008, în condițiile în care au solicitat să se constate existența unei discriminări față de alte categorii și să fie despăgubiți pentru prejudiciul produs constând în echivalentul diferențelor de valoare sectorială și în nici un caz nu au cerut anularea unor acte normative și aplicarea altora.
Prin sentința nr.1954/2008 s-a dat câștig de cauză altor colegi magistrați.
Au solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii.
Prin întâmpinare, Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice au solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței, ca fiind legală și temeinică.
Recursul se respinge pentru următoarele considerente:
Din examinarea sentinței, prin prisma criticilor invocate și în temeiul art.304/1 Cod procedură civilă Curtea constată că acestea nu pot fi primite, neputându-se încadra în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, care să atragă casarea sau modificarea sentinței.
Astfel, prin Legea nr.154/1998 nu sunt menționați magistrații și personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești, în categoria funcțiilor de demnitate publică și de aceea nu se poate indexa valoarea de referință sectorială a indemnizațiilor acestora în baza prevederilor nr.OUG123/2003, nr.OG9/2005, nr.OG3/2006 și nr.OG10/2007, chiar dacă prin art. 2 din nr.OUG177/2002 se prevede: "(1) pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă. Această valoare, actualizată periodic potrivit dispozițiilor legale, se aplică de drept și magistraților în temeiul prezentei ordonanțe de urgență".
Rezultă, conform prevederilor amintite, că salarizarea magistraților face obiectul unei reglementări speciale, fiind reglementată modalitatea în care se stabilesc indemnizațiile, fără însă a se face aplicarea procentelor prevăzute special pentru personalul care ocupă funcții de demnitate, așa cum au fost reglementate prin lege.
Nu se poate reține existența unei neconcordanțe între legile interne și pactele și
tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, pentru a se face aplicarea art.20 din Constituție și a se aplica cu prioritate reglementările internaționale în condițiile în care reclamanții nu sunt titularii unui bun existent și nici ai unei legitime, în sensul jurisprudenței constante a organelor Convenției.
Cu atât mai mult nici nu a fost stabilit dreptul lor la despăgubiri și nici suma acestora și ca atare nici creanța lor nu este certă, lichidă și exigibilă.
Este adevărat că autoritatea judecătorească, potrivit Constituției ocupă același loc lângă, celelalte două puteri ale statului, respectiv cea legislativă și executivă și corect instanța a ajuns la concluzia justă, așa cum a statuat constant Curtea Constituțională,că numai Parlamentul și prin delegare legislativă, Guvernul au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală.
O asemenea competență nu aparține, așadar instanțelor judecătorești, care nici nu pot să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
De asemenea, prin G nr. 177 din 6 decembrie 2002 s-a reglementat salarizarea și alte drepturi ale magistraților, astfel că în anexa nr. 1 s-au reglementat expres coeficienții de multiplicare pentru indemnizațiile magistraților și valoarea de referință sectorială pe baza cărora se calculează indemnizațiile magistraților din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție,curților de apel, tribunalelor, judecătoriilor, parchetelor de pe lângă aceste instanțe, precum și ale personalului de specialitate juridică asimilat magistraților potrivit Legii nr. 92/1992, pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Într-adevăr,prin art.2 alin 1 din OUG nr.177/2002 s-a prevăzut că indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă. Această valoare, actualizată periodic potrivit dispozițiilor legale, se aplică de drept și magistraților în temeiul prezentei ordonanțe de urgență, dar prin legea de aprobare a acestei ordonanțe, Legea nr. 347 din 10 iulie 2003, s-a modificat acest alineat în sensul că indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută în anexa nr. 1.
Prin această modificare, legiuitorul a statuat că indemnizațiile magistraților nu mai sunt supuse dispozițiilor legale care reglementează indemnizațiile pentru funcțiile de demnitate publică demnitari, ci unei legi speciale prin care se stabilește modul de calcul al indemnizațiilor.
Totodată, s- prevăzut expres și valoarea de referință pentru calculul indemnizației magistraților, aloarea de referință sectorială la acest moment fiind de 1.833.754 lei.
În consecință, în cauză s-a reținut în mod corect că reclamanților recurenți- magistrați nu trebuia să li se aplice valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcții de demnitate publică.
Prin art. 3 lit.e din nr.OUG 123 din 11 decembrie 2003 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului din sectorul bugetar,s-a prevăzut că ajorarea salariilor de bază prevăzută la art. 1, respectiv cu 6% în luna ianuarie 2004 față de nivelul din 31 decembrie 2003 și cu 6% în luna octombrie 2004 față de nivelul din 30 septembrie 2004, se aplică în mod corespunzător și celorlalte categorii de personal din sectorul bugetar astfel că valorilor de referință sectoriale în vigoare în luna decembrie 2003 prevăzute în anexele nr. 2, 4, 5 și 6 la Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, cu modificările și completările ulterioare, valorilor de referință sectoriale în vigoare în luna decembrie 2003 pentru stabilirea indemnizațiilor magistraților potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 177/2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 347/2003, pentru stabilirea soldelor de funcție și de grad ale personalului militar potrivit prevederilor Legii nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum au fost modificate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 180/2002, aprobată prin Legea nr. 89/2003, precum și a salariilor polițiștilor pentru funcția îndeplinită și pentru gradul profesional deținut, potrivit Ordonanței Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 353/2003.
Însă valoarea de referință care a fost majorată conform acestor dispoziții este cea prevăzută de nr.OUG177/2002.
OG nr. 9/2005 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2005 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică,nu se referă la valoarea de referință sectorială pe baza căreia se calculează indemnizația pentru magistrați.
Prin art.1 alin.1 din OG.nr.23/2005 privind creșterile salariale aplicabile magistraților și altor categorii de personal din sistemul justiției pentru anul 2005 s-a prevăzut că aloarea de referință sectorială prevăzută în anexa nr. 1 la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 18 decembrie 2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 347/2003, cu modificările ulterioare, se majorează, începând cu data de 1 octombrie 2005, cu 8% față de nivelul din luna decembrie 2004, de la 2.380.593 lei la 2.571.040 lei.
(2) Pentru perioada ianuarie - septembrie 2005, creșterea valorii de referință sectorială este de 45% din diferența calculată între valorile de referință sectorială prevăzute la alin. (1).
În consecință, nu se pot aplica magistraților dispozițiile privind valoarea de referință sectorială reglementată pentru funcțiile de demnitate publică atâta timp cât nu fac parte din categoria demnitarilor și au valoare de referință prevăzută expres de legiuitor.
Conform art.73 alin.1 din Legea nr.303/2004 privind statutul magistraților, pentru activitatea desfășurată, magistrații au dreptul la o remunerație stabilită în raport cu nivelul instanței sau al parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în magistratură și cu alte criterii prevăzute de lege.
(2) Drepturile salariale ale magistratului nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege. Salarizarea magistraților se stabilește prin lege specială.
În consecință,este atributul exclusiv al legiuitorului să stabilească indemnizațiile magistraților și modalitatea de majorare a valorii de referință sectorială, Parlamentul fiind unica autoritate legiuitoare a țării.
Instanța de fond a aplicat corect în cauză jurisprudența Curții Constituționale și în acest sens a menționat decizia nr.818/03 07 2008, prin care aceasta a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art.1,art.2 alin.3 și art.27 din OG.nr.137/2000 sunt neconstituționale,în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege,considerând că sunt discriminatorii,și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Chiar dacă recurenții nu au cerut anularea unor acte normative și înlocuirea cu altele, nu se poate reține că s-a făcut o aplicare greșită a legii sau că au fost încălcate dispozițiile privind protecția salariaților or cele privind principiul liberului acces la justiție, în condițiile în care instanța s-a pronunțat în limitele învestirii, a făcut trimitere la legislația relevantă privind salarizarea magistraților și a concluzionat corect că nu se aplică acestora valorile de referință sectorială prevăzute pentru funcțiile de demnitate publică.
În cauză, nu se poate constata, nici existența unor motive de ordine publică, care potrivit art.306 alin.2 Cod procedură civilă, pot fi puse în dezbaterea părților din oficiu,astfel că recursul se privește ca nefondat și se respinge și se menține hotărârea pronunțată,ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat recurenții, împotriva sentinței civile nr. 2419 din 15 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți TRIBUNALUL DOLJ, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL MEHEDINȚI, TRIBUNALUL O L T, TRIBUNALUL HUNEDOARA, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, CURTEA DE APEL ALBA IULIA, TRIBUNALUL ALBA, TRIBUNALUL SUCEAVA, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, MINISTERUL JUSTIȚIEI, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect drepturi bănești.
Decizia irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Ianuarie 2010.
PREȘEDIENTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Red. Jud. Grefier,
2 ex. /25.01.2010. - -
Jud. fond..
.
Președinte:Doina VișanJudecători:Doina Vișan, Ioana Bodri, Marian Lungu
