Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 2775/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2775
Ședința publică din 17 septembrie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 3: Carmen Pârvulescu DR.- -
GREFIER: - -
S-a fixat termen de pronunțare asupra recursului declarat de pârâta AUTORITATEA de SĂNĂTATE PUBLICĂ T împotriva sentinței civile nr.1559 din 20 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat SINDICATUL LIBER - UNIUNEA JUDEȚEANĂ SANITAS T având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal au fost lipsă părțile.
Procedura completă.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 10 septembrie 2008; mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate potrivit încheierii aceleiași zile care face parte integrantă din prezenta decizie când pronunțarea s-a amânat pentru data de 12 septembrie 2008, 15 septembrie 2008 și 17 septembrie 2008.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 1559 din 20 martie 2008, Tribunalul Timișa respins excepțiile vizând inadmisibilitatea, tardivitatea și lipsa de obiect a acțiunii și a admis acțiunea intentată de reclamantul Sindicatul Liber - Uniunea Județeană Sanitas T împotriva pârâtei Autoritatea de Sănătate Publică T dispunând obligarea acesteia la reținerea lunară din salariul angajaților, alții decât membrii de sindicat a unei contribuții în procent de 0,6 % din drepturile bănești încasate cu acest titlu, sub sancțiunea unor amenzi civile în cuantum de 50 lei / zi de întârziere.
S-a reținut că în Contractul colectiv de muncă unic la nivel național ( art.103 ) în vigoare pe perioada 2007 - 2010 s-a prevăzut ca în Contractele colective de muncă încheiate de sindicate la nivel de unitate, în numele salariaților, părțile să prevadă printr-o clauză expresă că salariații ce vor beneficia de efectele Contractului colectiv de muncă negociat, fără a fi membrii de sindicat, să achite o contribuție pentru desfășurarea negocierilor colective, care să nu fie mai mică de 0,6 % din salariu și nici să nu depășească valoarea contribuției datorată de membrii de sindicat.
De asemenea, s-a apreciat că la nivelul unității pârâte nu a fost încheiat Contractul colectiv de muncă în care să se regăsească această clauză, situație în care temeiul de drept îl va reprezenta Contractul colectiv de muncă la nivel unic național ale cărui clauze contractuale urmează a fi respectate și de pârâtă.
Recursul declarat de pârâtă a fost motivat în drept cu prevederile art.304 alin.1 pct.8, 9 Cod procedură civilă, iar în fapt au fost reiterate excepțiile vizând inadmisibilitatea și tardivitatea acțiunii.
Astfel, în privința tardivității sesizării instanței de judecată s-a susținut că în raport de prevederile 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, dreptul la acțiune s-a născut în momentul intrării în vigoare a Contractul colectiv de muncă, respectiv la 24 mai 2006, iar învestirea instanței de judecată a avut loc după expirarea termenului de 6 luni prevăzut de textul legal menționat anterior.
În legătură cu excepția vizând inadmisibilitatea acțiunii s-a susținut, în esență, că potrivit art.8 alin.2 din Contractul colectiv de muncă încheiat între reprezentanții legali ai pârâtei și reclamant, plata contribuției salariale datorată de nemembrii de sindicat poate fi efectuată numai cu acordul acestora, situație în care obiectul acțiunii excede clauzelor contractuale, cu atât mai mult cu cât în cauză reclamantul nu dorește decât să înfrângă un principiu de drept conform căruia nimeni nu poate să-și invoce propria culpă pentru a putea obține câștig de cauză ( " nemo auditur propriam turpitudinem allegans ").
De altfel, potrivit prevederilor art.8 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul T cuantumul contribuțiilor angajaților nemembrii de sindicat nici nu putea fi mai mare de 0,5 %, iar prin dispozițiilor art.103 din Contractul colectiv de muncă la nivel național înregistrat sub nr. 2895/2006, s-a stipulat obligația părților contractante de a conveni printr-o clauză expresă inserată în Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate asupra acestor contribuții cu a căror achitare angajații în discuție nu sunt de acord.
Recursul este fondat.
Prin acțiunea introductivă, prevalându-se de prevederile art.103 din Contractul colectiv de muncă la nivel național înregistrat sub nr. 2895/2006, reclamantul a pretins ca angajatorul să fie obligat să rețină lunar din salariul angajaților nemembrii de sindicat un procent de 0,6 % reprezentând contribuții pentru desfășurarea negocierilor colective.
Sesizarea instanței de judecată s-a datorat refuzului angajatorului de a reține aceste sume de bani, situație în care s-a pretins ca în temeiul dispozițiilor art.5803Cod procedură civilă pârâta să fie obligată și la plata unor amenzi în cuantum de 50 lei / zi de întârziere, în favoarea statului până la îndeplinirea obligației ce va fi stabilită în sarcina sa.
De necontestat că în Contractele colective de muncă unice la nivel național a fost stipulată cu începere din 2005 obligația părților contractante de a insera în conținutul Contractelor colective de muncă la nivel de unitate și o clauză în conformitate cu care salariații asupra cărora se extind efectele Contractului colectiv de muncă negociat, alții decât membrii de sindicat să achite o contribuție pentru desfășurarea negocierilor colective, însă această clauză nu a fost prevăzută în contractul încheiat de reclamant și cu reprezentanții legali ai pârâtei.
Astfel, conform art.8 alin.2 din Contractul colectiv de muncă încheiat de sindicatul reprezentativ cu unitatea pârâtă, plata contribuției salariale în discuție poate avea loc numai cu acordul angajaților nemembrii de sindicat, ori în speță, angajatorul a administrat dovezi din care a rezultat fără putință de tăgadă lipsa consimțământului salariaților în legătură cu efectuarea acestei plăți.
Mai mult, potrivit prevederilor al 164 alin.1 din Codul muncii, nici o reținere din salariu nu poate fi operată în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege, ori în speță, reclamantul nici nu a creat cadrul procesual adecvat, prin acționarea în instanță și a angajaților nemembrii de sindicat, cărora să le fie opozabilă o eventuală obligație stabilită în sarcina lor printr-o hotărâre judecătorească.
Așa fiind, se consideră că tribunalul a dat o greșită interpretare dispozițiilor art.164 alin.1 din Codul muncii atunci când a obligat angajatorul să efectueze rețineri din salariul angajaților în lipsa unui titlu executoriu, iar recursul este fondat, urmând a fi admis conform art.304 alin.1 pct.9 Cod procedură civilă.
În raport de considerentele expuse se apreciază că nu mai este necesar a fi analizate și celelalte motive invocate în calea extraordinară de atac, cu atât mai mult cu cât excepția reținută în recurs primează în raport cu celelalte excepții invocate de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta AUTORITATEA de SĂNĂTATE PUBLICĂ T împotriva sentinței civile nr.1559 din 20 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Modifică în tot sentința civilă recurată și în fond respinge acțiunea.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
- - - - DR.- -
GREFIER,
- -
Red./17.11.2008
Thred./17.11.2208
Ex.2
Prima inst. - - - Trib.
Președinte:Florin DogaruJudecători:Florin Dogaru, Ioan Jivan, Carmen Pârvulescu
