Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 2809/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2809
Ședința publică din data de 23 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 2: Mihail Decean
JUDECĂTOR 3: Aurelia Schnepf
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de pârâții recurenti Curtea de Conturi a României și Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 317/14.02.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții, C, R și, având ca obiect drepturi bănești.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 16 septembrie 2008 care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată.
Prin sentința civilă nr. 317/14.02.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamanții, C, R și în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României fiind obligată aceasta din urmă la plata diferențelor reprezentând indemnizațiile cuvenite față de cele acordate pe perioada 1.05.2006-30.06.2007, actualizată cu indicele de inflație.
A fost obligată pârâta la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând spor de vechime pe perioada 1.10.2006-30.06.2007 și la plata diferenței dintre premiul anual datorat pe anul 2006, calculat la nivelul indemnizațiilor cuvenite, actualizat cu indicele de inflație.
Au fost admise cererile de chemare în garanție formulate de reclamanți și de pârâta Curtea de Conturi a României împotriva chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor pentru obligarea acestuia la asigurarea fondurilor necesare privind plata sumelor solicitate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții au calitatea de controlori financiari în cadrul Curții de Conturi a României fiind salarizați conform G nr. 160/2000 aprobată prin Legea nr. 11/2001.
Potrivit art. 2 alin. 1 din G nr. 160/2000 valoarea de referință sectorială și coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexă constituie baza de calcul pentru stabilirea indemnizației lunare de care beneficiază controlorii financiari, corectată periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de lege identice cu cele prevăzute de lege pentru funcțiile de demnitate publică.
În perioada 1.05.2006 - 30.06.2007 pârâta nu a procedat la aplicarea prevederilor legale deși avea o astfel de obligație conform G nr. 3/2006.
S-a apreciat că reclamanții fac parte din categoria persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, fiind salariați în sectorul bugetar și astfel trebuie să beneficieze de prevederile legii fără o interpretare restrictivă sau o aplicare discriminatorie.
Astfel, s-a stabilit că valoarea de referință sectorială a indemnizațiilor persoanelor ce dețin funcții de demnitate publică pe perioada 1.05.2006 - 30.06.2007 prin actualizare la data de 1.02.2006, au o valoare de referință sectorială de 313 lei, valoare care conform art. 2 din G nr. 160/2000 constituie baza de calcul pentru indemnizațiile controlorilor financiari.
S-a înlăturat apărarea pârâtei constând în aceea că în lipsa unui act normativ care să precizeze expres creșterile salariale pentru controlorii financiari, aceștia nu sunt îndreptățiți la cele solicitate, instanța de fond apreciind-o neîntemeiată o astfel de apărare întrucât pârâta era obligată să asigure aplicarea dispozițiilor legale privind salarizarea reclamanților.
În ce privește premiul anual pentru anul 2006 s-a stabilit că reclamanții sunt îndreptățiți la astfel de premii în temeiul art. 11 alin. 1 din Legea nr. 50/1995.
În temeiul art. 269 Codul muncii coroborat cu dispozițiile art. 161 alin. 4 Codul muncii, s-a apreciat întemeiată cererea privind actualizarea sumelor în funcție de indicele de inflație până la plata efectivă către reclamanți.
Cu privire la cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, instanța a apreciat întemeiată cererea cu motivarea că în calitatea sa de ordonator principal de credite și de elaborator al proiectului bugetului de stat, Ministerul Finanțelor Publice are atribuții potrivit Legii nr. 500/2002 de a repartiza fondurile necesare salarizării.
Împotriva hotărârii au declarat recurs pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Curtea de Conturi a României solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii în sensul respingerii acțiunii și a cererii de chemare în garanție pentru următoarele motive:
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Tai nvocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, arătând că hotărârea este nelegală întrucât în mod greșit s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor citat în calitate de chemat în garanție, fără a se observa că reclamanții nu au prezentat motivele de fapt și de drept ale cererii de chemare în garanție.
Invocând dispozițiile art. 18 din Legea nr. 500/2002 pârâta arată că președintele Curții de Conturi a României este ordonator principal de credite bugetare la fel ca și Ministerul Economiei și Finanțelor, astfel că salarizarea reclamanților este coordonată în exclusivitate de către Curtea de Conturi a României.
Pe de altă parte, cererea de chemare în garanție nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 60-63 Cod procedură civilă, întrucât obligația de garanție sau despăgubire nu există în sarcina Ministerului Economiei și Finanțelor.
Mai mult, se învederează că doctrina juridică a statuat că cererea de chemare în garanție nu este admisibilă în cadrul acțiunilor personale nepatrimoniale și nici în litigiile de muncă, întrucât nu există raporturi de muncă între părțile din proces.
Pârâta Curtea de Conturi a României în recursul declarat, întemeiat pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, arată că valorile de referință sectoriale prevăzute de lege aferente funcției de controlor financiar, sunt reglementate în Legea nr. 233/2006 față de care controlorii financiari au dreptul la o indemnizație calculată pe baza unei valori de referință sectorială indicată în anexă și nu pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, dispozițiile art. 2 alin. 1 din G nr. 160/2000 fiind abrogate expres.
În anul 2007 salarizarea controlorilor financiari a fost reglementată de dispozițiile G nr. 27/2007, care prevăd valorile de referință sectorială și coeficienții de multiplicare ca fiind cei cuprinși în anexele nr. I, II și III.
În concluzie, față de dispozițiile legale menționate pârâta arată că numai există o valoare de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică, iar indemnizațiile controlorilor financiari se calculează pe baza valorii de referință sectorială prevăzută pentru perioada 2006 - 2007 în anexele la Legea nr. 233/2006, G nr. 27/2007 aprobată de Legea nr. 219/2007.
Sporul de vechime în muncă solicitat de către reclamanți pe perioada 1.10.2006 - 30.06.2007 a fost acordat de instanța de fond fără a motiva admiterea unei astfel de cereri, incident fiind motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă.
Examinând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate și a dispozițiile art. 304 pct. 7, pct. 9 Cod procedură civilă în raport de dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată neîntemeiat recursul pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice T pentru următoarele considerente:
Instanța de fond în mod corect a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor considerând că în calitatea acestuia de ordonator principal de credite având și atribuții de elaborare a proiectelor bugetului de stat, potrivit Legii nr. 500/2002 are obligații de a repartiza fondurile necesare salarizării și de a lua măsuri pentru aplicarea echilibrată a politicii financiare a statului, precum și atribuții de a veghea la cheltuirea eficientă a resurselor financiare.
Cererea de chemare în garanție este întemeiată potrivit dispozițiilor art. 60-63 Cod procedură civilă, Ministerul Economiei și Finanțelor având obligația în calitatea sa de chemat în garanție să asigure fondurile necesare plății drepturilor bănești către reclamanți și nu se pune problema plății directe a unor astfel de drepturi în calitate de angajator, cum greșit a invocat recurenta lipsa unui raport juridic de dreptul muncii dintre reclamanți și chemata în garanție.
Recursul declarat de către pârâta Curtea de Conturi a României este nefondat pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art. 2 din G nr. 160/2000 obligă ordonatorul principal de credite în speță Curtea de Conturi a României la corectarea periodică în raport de evoluția prețurilor de consum a valorilor de referință sectorială pentru funcții de demnitate publică prin actualizarea la data de 1.02.2006 la nivel de 313 lei, valoare majorată de la 1 septembrie 2006 conform G nr. 3/2006 cu 6%, această valoare constituind baza de calcul pentru indemnizațiile controlorilor financiari.
Astfel, cele invocate de către recurentă cu privire la dispozițiile Legii nr. 233/2006 care se referă la creșterile salariale ce se vor acorda controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi a României pentru anul 2006 sunt neîntemeiate întrucât temeiul de drept al admisibilității acțiunii principale îl constituie prevederile art. 1 și 2 din G nr. 160/2000 aprobată prin Legea nr. 11/2001, iar obligația Curții de Conturi a României, instituită prin lege - actul normativ ante-menționat este aceea de a stabili baza de calcul a acordării drepturilor salariale în funcție de valoarea de referință sectorială și coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexa actului normativ, valori care se impun a fi corectate periodic în raport de evoluția prețurilor de consum.
Așa fiind, instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor legale menționate mai sus, în plus nici dispozițiile art. 2 din G nr. 27/2007 nu sunt aplicabile în speță pentru aceleași considerente expuse mai sus privind stabilirea bazei de calcul în raport de valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, cum corect a stabilit prima instanță.
Motivul de recurs vizând dispoziția instanței de acordare a sporului de vechime în muncă aferent intervalului 1.10.2006-30.06.2007 este neîntemeiat întrucât instanța de fond s-a pronunțat asupra acestui petit, iar în considerentele hotărârii a analizat dispozițiile legale respectiv G nr. 3/2006, reținând că reclamanții intră în categoria persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică și nu au beneficiat de sporul de vechime, neacordarea acestui spor reprezentând o discriminare astfel cum a statuat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârea nr. 64/27.03.2007, un tratament diferențiat, nejustificat de un scop obiectiv și legitim, conform art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 16 alin. 1 din Constituția României, art. 1 alin. 2 lit. a, art. 2 alin. 1 și art. 6 alin. 1 lit. b din G nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
S-a reținut că a discrimina înseamnă a diferenția sau a trata diferit două persoane sau situații atunci când nu există nicio distincție relevantă și a trata într-o manieră identică două sau mai multe persoane sau situații care sunt în fapt diferite.
Statul încalcă principiul tratamentului egal atunci când pe parcursul elaborării legilor sau al aplicării acestora distinge între persoane care sunt în situații analoage, respectiv atunci când în procesul de elaborare a actelor normative sau în cel de aplicare a acestora nu ia în considerare diferențele efective între peroane, situație în care nu pot fi primite nici susținerile formulate în calea extraordinară de atac în legătură cu inexistența discriminării.
În considerarea celor de mai sus, potrivit dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, urmează a se respinge recursurile declarate de pârâți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâții recurenți Curtea de Conturi a României și Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 317/14.02.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. /29.10 2008
Tehnored.: M/ 2 ex./29.10. 2008
Prim inst.: și
Președinte:Vasilica SandoviciJudecători:Vasilica Sandovici, Mihail Decean, Aurelia Schnepf
