Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 2874/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Rom nia
Curtea de Apel Timișoara
Secțiade litigii de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 2874
Ședința publică din 8 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Pârvulescu
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 3: Maria Ana
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de către reclamanta și pârâții Universitatea de Medicină și farmacie și Ministerul Educației, Cercetării și T împotriva sentinței civile nr. 1807 pronunțată la 8 aprilie 2008 de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pentru reclamanta recurentă avocat, pentru pârâta recurentă cj. lipsă fiind pârâta recurentă Ministerul Educației, Cercetării și
Procedura completă.
Recursurile sunt scutite de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta pârâtei recurente Universitatea de Medicină și Farmacie din Tad epus la dosar concluzii scrise.
Instanța pune în discuția părților dacă prin modalitatea de soluționarea a cauzei instanța a soluționat fondul acțiunii cu care a fost investită, față de împrejurarea că reclamanta și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile art. 18 din Legea nr. 104/2003, iar instanța a acordat sporul prevăzut de art. 13 litera e din OUG nr. 115/2004.
Reprezentantul reclamantei intimate a arătat că întradevăr acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 18 din Legea nr. 104/2003 și că instanța a acordat sporul prevăzut de art. 13 litera e din OUG nr. 115/2004, deși dispozițiile art. 18 sunt și în prezent în vigoare.
Reprezentanta pârâtei recurente T apreciază că instanța s-a pronunțat asupra cererii cu care a fost investită, apreciind că dispozițiile art. 18 sunt abrogate.
Constatând că nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Reprezentantul reclamantei recurente a solicitat admiterea recursului declarat de către reclamantă, respingerea recursurilor declarate de către pârâți, modificarea sentinței recurate în ce privește raportarea sporului la orele lucrate în laborator.
Arata ca prima instanță a soluționat fondul cauzei, motivarea este corespunzătoare numai că aplicarea și încadrarea în lege este greșită.
Reprezentanta pârâtei recurente Tas olicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, conform concluziilor depuse la dosar, respingerea recursului reclamantei, fără cheltuieli de judecată.
Lasă la aprecierea instanței modalitatea de soluționare a recursului declarat de către pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T și arată că nu se impune casarea cu trimitere spre rejudecare.
Instanța
Deliberând asupra recursurilor de față a constatat următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș la 11 februarie 2008 sub nr. 1917/30, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Univesitatea de Medicină și Farmacie și Ministerul Educației, Cercetării și T solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să oblige pârâții la plata contravalorii sporului de 100% din salariul de bază, indexată și reactualizată la data plății, reprezentând drepturi bănești neachitate ce i se cuvin pentru munca depusă în condiții deosebite în ultimii trei ani, pentru perioada 13 februarie 2005 - 12 februarie 2008 conform dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 104/2003; să oblige pârâții la plata contravalorii sporului de vechime cuvenit pentu munca prestată în aceeași perioadă (13 februarie 2005 - 12 februarie 2008) indexată și reactualizată la data plății conform dispozițiilor art. 8 din OUG nr. 115/2004 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice și dispozițiile art. 30 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate; să oblige pârâții la plata acestor sporuri cuvenite, în continuare, lunar, pe duarta derulării contractului individual de muncă; cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii a arătat că este salariata pârâtei Univesitatea de Medicină și Farmacie - de și că se încadrează în categoria personalului prevăzut la alin. 1 al art. 18 din Legea nr. 104/2003.
Mai arată că deși s-a adesat pârâtei in vederea acordării majorării de 100% prevăzută de art.18 menționat mai sus, nu a primit nici un răspuns; că aceste drepturi sunt acordate în alte universități din țară; că deși este îndreptățită la acordarea sporului de vechime, spor care nu este inclus în salariu, acesta nu i-a fost acordat.
In drept invocă dispozițiile art. 16 pct. 3, art. 155, 296 alin. 1, 238, 241, 247, 183 litera c, 285 Codul Muncii, Legea nr. 130/1996, art. 18 din Legea nr. 104/2003, art. 8 din OUG nr. 115/2004, art. 6, 30,32 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, art. 274 cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 1807 pronunțată la 8 aprilie 2008, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Educației, Cercetării și T, a admis în parte acțiunea reclamantei, a obligat pârâții la plata către reclamantă a unei sume egale cu contravaloarea sporului de 100% la salariul de bază, pentru intervalul de timp 12 februarie 2005 - 11 februarie 2008, corespunzătoare numărului de ore de activitate didactică lunară lucrată efectiv in condiții deosebite, ce presupune contactul direct cu cadavre umane, ori organe și țesuturi provenind de la acestea, sume de vor fi indexate și reactualizate cu rata inflației, de la data nașterii acestor drepturi și până la plata lor efectivă, a obligat pârâții la acordarea drepturilor salariale individualizate mai sus, în continuare și până la eventualele modificări legale sau convenționale ale raporturilor de muncă ale reclamantei, ori executarea de bună voie a obligațiilor stabilite prin hotarare in sarcina pârâților, a luat act de renunțarea reclamantei la capătul de cerere având ca obiect plata sporului de vechime în muncă, a respins restul pretențiilor referitoare la acordarea drepturilor salariale pentru numărul corespunzător întregii activități didactice, a obligat pârâții să plătească reclamantei suma de 200 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T are calitate procesuală pasivă, motivat de faptul că potrivit art. 17 alin. 2 din Legea nr. 104/2003, finanțarea serviciilor pentru exploatarea cadavrelor umane din cadrul catedrelor de anatomie se face din bugetul de stat alocat instituției de învățământ superior medical uman, precum și din venituri proprii ale instituției.
Sub aspectul fondului a reținut că reclamanta are calitatea de angajat al pârâtei, în calitate de asistentă la catedra de anatomie.
A reținut că art. 44 din OUG nr. 115/2004 a abrogat expres art. 18 alin. 2 din Legea nr. 104/2003, normele abrogate fiind înlocuite de cele ale art. 13 litera e din OUG nr. 115/2004, in procent de 50-100% din salariul de bază în raport de orele de activitate didactică lunară lucrate în condiții deosebite, ce presupune contactul direct cu cadavrele umane, ori organe sau țesuturi provenind de la acestea.
In termen legal, impotriva sentinței civile menționate mai sus, au declarat recurs reclamanta și pârâții Universitatea de Medicină și Farmacie " " T și Ministerul Educației, Cercetării și T, recursuri înregistrate la Curtea de Apel Timișoara sub nr-.
Prin recursul declarat, reclamanta critică sentința sub aspectul raportării sporului la numărul efectiv de ore lucrat in laborator și solicită modificarea sentinței in sensul admiterii in totalitate a acțiunii, arătând că art. 18 din Legea nr. 104/2003 face referire la salarii de bază majorate cu 100%.
Prin recursul declarat, pârâta Universitatea de Medicină și Farmacie a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate cu reținere spre rejudecare și urmare a rejudecării recursului modificarea procentului stabilit de către prima instanță de 100% la un procent între 50-100% care să poată fi stabilit de pârâtă în funcție de fondurile bugetare și veniturile proprii ale universității, dar fără să se depășească procentul de 80% a fondurilor alocate pentru salarii.
Recursul este întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 cod procedură civilă.
Arata ca hotararea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, instanța stabilind procentul în cuantum maxim de 100%, deși art. 13 litera e din OUG nr. 115/2004 și art. 8 litera a din HG nr. 281/1993 prevede un procent între 50-100%; că sporul prevăzut de art. 13 litera e din OUG nr. 115/2004 este același cu sporul prevăzut de HG nr. 281/1993 art. 8 litera a; că sporul acordat în cuantum de 100% este neîntemeiat în condițiile în care reclamanta a primit un spor de 30% pentru condiții deosebite acordat la orele efectiv lucrate lângă cadavre.
Prin recursul declarat, pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Tas olicitat modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii.
Arată că în mod greșit a soluționat instanța de fond excepția lipsei calității procesuale pasive, deoarece între minister și cadrele didactice universitare nu sunt raporturi juridice concretizate în obligații specifice angajatorului și angajatorului; că și-a indeplinit toate obligațiile ce-i revin in calitate de ordonator principal de credite, el alocând fondurile în baza cererilor formulate de instituțiile de învățământ superior, universitatea fiind cea care, în baza autonomiei universitare, gestionează veniturile financiare și are atribuții in stabilirea și calcularea drepturilor salariale.
Sub aspectul fondului arata ca prevederile Legii nr. 104/2003 are in vedere atât manipularea cadavrelor și prelevarea de organe și țesuturi de la cadavre, cu condiția ca aceasta sa se faca in vederea transplantului; că în universitățile de medicină din România nu există un serviciu specializat pentru transplant; că salariații din cadrul catedrei de anatomie sunt cadre didactice și sunt remunerate potrivit legilor speciale aplicabile personalului din învățământ, fiind salarizate potrivit HG nr. 281/1993 și nr. 1350/2007.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, pârâta recurentă Taî nvederat instanței că Legea nr. 104/2003 este o lege specială și că în învățământ, legiuitorul nu a stabilit grile de salarizare diferențiate, reclamantei fiindu-i aplicabilă grila de salarizare din învățământ.
Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 3041coroborat cu art. 312 alin. 3 și 5 cod procedură civilă, instanța a apreciat recursurile întemeiate, urmând a le admite cu următoarea motivare:
Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata sporului de 100% prevăzut de art. 18 alin. 2 din Legea nr. 104/2003, dispoziție legală care prevede un salariu de bază majorat cu 100% față de salariile de bază prevăzute de lege pentru aceleași categorii de personal, pretențiile reclamantei rămânând neschimbate pe parcursului soluționării cauzei, inclusiv prin prisma temeiului de drept invocat.
Prima instanță a modificat obiectul și temeiul de drept al acțiunii, analizând pretențiile reclamantei prin prisma sporului de 50-100% prevăzut de art. 13 litera e din OUG nr. 115/2004, ceea ce echivalează cu o nerezolvare în fond a pretențiilor reclamanților, în condițiile în care nu există identitate între temeiul de drept invocat de reclamant și care prevedea o majorare a salarului de bază cu 100% și cel reținut de instanță, care reprezintă un spor salarial, care se acordă in funcție de timpul efectiv lucrat in aceele condiții și care nu intră în componența salariului de bază.
Mai mult, prima instanță, deși apreciază că dispozițiile art. 18, au fost abrogate, nu argumentează în nici un fel înlăturarea apărărilor reclamantei privitoare la neabrogarea dispoziției legale.
Aceasta modalitate de rezolvare a acțiunii prin raportare la un alt temei de drept decât cel invocat în cererea de chemare în judecată și nemotivarea înlăturării apărărilor invocate de reclamantă cu privire la neabrogarea dispozițiilor legale pe care a fost întemeiată acțiunea echivalează cu o nerezolvare a fondului cauzei, motiv pentru care în baza art. 312 alin. 5 cod procedură civilă, urmeaza a admite recursurile și casa sentința recurata cu trimitere spre rejudecare la isntanța de fond.
Cu ocazia rejudecării cauzei, instanța de fond va analiza acțiunea reclamantei prin prisma temeiului de drept invocat de reclamantă și susținerile părților cu privire la abrogarea sau neabrogarea dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 104/2003, raportat și la dispozițiile Legii nr.125/2005 și în raport de aceste constatări să analizeze dacă reclamanta este indreptățită la acordarea majorării salariale de 100% aplicată la salariul de bază.
PENRTU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de către reclamanta și pârâții Universitatea de Medicină și Farmacie și Ministerul Educației, Cercetării și T împotriva sentinței civile nr. 1807 pronunțată la 8 aprilie 2008 de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Casează sentința civilă menționată mai sus și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 8 octombrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red. MB/dact. MB
2 ex.
12.11.2008
Primă instanță:
, - Tribunalul Timiș
Președinte:Carmen PârvulescuJudecători:Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan, Maria Ana
