Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 290/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.290
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 21.04. 2008
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Benone Fuică
JUDECĂTOR 3: Ion Ioneci
GREFIER-- -
-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de recurentul, domiciliat în com.S, jud.G, împotriva sentinței civile nr.1562/25.10.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata SC SA B, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul asistat de av. cu delegație de substituire pentru av. Nora și pentru intimată av. cu delegație de substituire pentru av.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care invederează că nu s-au depus la dosar actele solicitate de instanță la termenul anterior, după care:
Nemaifiind cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului precizează că prin recursul formulat se solicită acordarea suplimentărilor salariale, reprezentând prime de Paște și neacordate pe perioada decembrie 2004-aprilie 2007, potrivit disp.art.168 din contractul colectiv de muncă, intimata nefăcând dovada că suplimentele salariale se regăsesc în salariile recurentului, deși sarcina probei îi revenea potrivit art.268 muncii.
Mai menționează că în mod corect instanța de fond a respins excepția prescrierii dreptului material la acțiune și excepția prematurității acțiunii.
Solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei consideră hotărârea instanței de fond legală și temeinică și solicită respingerea recursului.
CURTEA:
Asupra recursului înregistrat la Curtea de Apel Galați, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1562/25.10.2007 a Tribunalului Galați, s-au respins excepțiile prescripției dreptului material la acțiune și prematurității.
S-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul
în contradictoriu cu pârâta SA
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată sub nr. 6532/26.09.2007 pe rolul Tribunalului Galați, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC SA plata drepturilor salariale neacordate pe perioada decembrie 2004 - aprilie 2007, actualizate cu indicele de inflație la data promovării acțiunii, drepturi prevăzute de contractul colectiv de muncă la nivel de societate.
Motivându-și în fapt acțiunea, au arătat că în perioada 2004 - 2007 fost salariații societății pârâte și pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, potrivit art. 168 din contractului colectiv de muncă la nivel de societate, pentru anii 2004, 2005, 2006, 2007, trebuia să beneficieze de prima de C și de Paști.
A mai precizat reclamantul, că prin modificarea alin.2 al art. 168 din CCM, în sensul că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat" pârâta nu a mai acordat drepturile sus-menționate.
În susținerea acțiunii, s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Pârâta în termen legal a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția prescrierii dreptului material la acțiune.
A arătat că prin acțiune se solicită plata unor prime acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C pentru perioada 2004 - 2007, invocându-se nerespectarea art. 168 din încheiat între SA pe de o parte, și salariați, reprezentați de către, pe de altă parte.
Astfel, a precizat pârâtul că dreptul invocat în acțiune, se fundamentează pe prevederile la nivel de unitate și potrivit disp. art. 283 alin.1 lit. e din Codul muncii în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă, cererile în vederea soluționării conflictului de muncă, pot fi soluționate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
Dat fiind faptul că izvorul obligației angajatorului, constă în clauzele, a susținut că acțiunea este prescrisă.
De asemenea, pârâta a invocat excepția prematurității introducerii acțiunii, motivând că drepturile salariale solicitate de reclamanți, nu se acordă automat la nivelul unui salariu mediu la nivelul pentru fiecare dintre angajații societății, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente (Paștele și Cul).
A susținut pârâta,că atât timp cât aceste negocieri pentru stabilirea valorii concrete, a modalităților de acordare, a criteriilor, condițiilor și beneficiarilor nu au avut loc, nu se poate vorbi despre existența unui drept actual al reclamanților.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, având în vedere că părțile semnatare ale au convenit asupra interpretării clauzelor prevăzute în art. 168 alin.1 și 2, în sensul includerii bonusurilor de C și de Paști, cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, începând cu anul 2003, pentru următorii ani.
În combaterea susținerilor reclamanților, s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Potrivit disp. art. 167.pr.civ. instanța a analizat mai întâi excepția prescrierii dreptului material la acțiune și excepția prematurității formulării acțiunii.
Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate, în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă, constă în plata unor drepturi salariale neacordate (art. 283 al.1 lit. 3 din Codul muncii ).
Prin acțiunea formulată, reclamanții au solicitat plata drepturilor salariale ce li s-ar fi cuvenit cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, potrivit contractului colectiv de muncă la nivel de SA
Astfel, instanța a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile legale sus-arătate și nu cele indicate de către pârâtă prin întâmpinare, sens în care va constata că acțiunea a fost formulată în termenul legal de 3 ani, și va respinge ca nefondată excepția prescrierii dreptului material la acțiune.
Cât privește excepția prematurității formulării acțiunii, a fost respinsă ca nefondată, motivat de faptul că dreptul reclamanților de a solicita plata drepturilor salariale, exista la momentul promovării cererii de chemare în judecată a pârâtei și s-au purtat negocieri anuale.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut următoarele:
Potrivit notelor nr. 1154/28.02.2003, 313/2005, contractului colectiv de muncă nr. 8080/2000, actului adițional încheiat la data de 25.02.2003 la contractul colectiv de muncă, salariații societății pârâte beneficiază cu ocazia sărbătorilor de Paști și C de câte o suplimentare a drepturilor lor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate, însă, începând cu anul 2003, aceste suplimentări au fost introduse în salariile de bază ale angajaților.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că inițial salariații aveau dreptul să încaseze cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, câte un salariu de bază mediu pe unitate. Începând cu anul 2003, aceste suplimentări au fost introduse în salariile de bază ale angajaților, fiind încasate lunar de către aceștia.
În acest fel, reclamantul, nu mai poate pretinde plata acestor drepturi salariale pentru perioada 2004 - 2007.
Susținerea acestuia că beneficiază de aceste drepturi salariale suplimentare, în temeiul disp. art. 168 din contractul colectiv de muncă, drepturi pe care nu le-a încasat cu ocazia sărbătorilor de Paște și C pe perioada 2004 - 2007, nu poate fi reținută, dat fiind faptul că în baza actului adițional din 25.02.2003 precum și notei de 28.02.2003, contractul a fost modificat, în sensul că aceste drepturi au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, începând cu anul 2003.
Neexistând nici o dovadă că aceste drepturi nu au fost incluse și în salariile de bază ale reclamantului și, având în vedere prevederile contractului colectiv de muncă și a actului adițional din 25.02.2003, a respins ca nefondată acțiunea.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs reclamantul, pentru următoarele motive:
În mod greșit instanța de fond a reținut că, din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că salariații aveau dreptul să încaseze, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C câte un salariu de bază mediu pe unitate, numai până în anul 2003 iar începând cu anul 2003, aceste suplimentări au fost introduse în salariile de bază ale angajaților, fiind încasate lunar de aceștia.
În concluzie, coroborând disp. art. 168 din CCM pe anul 2003 cu disp. Art. 168 din CCM pe anii 2004-2006, apreciat că părțile semnatare ale CCM la nivelul SNP SA au înțeles să păstreze pentru salariați, beneficiul suplimentărilor salariale prev. de art 168 alin. 1 din CCM și în cursul anilor 2004-2006, respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază ale fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
În drept, a invocat disp. art. 304 indice 1.pr. civilă, art. 268 alin. 1 lit. c din Codul muncii.
Intimata pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat pentru următoarele considerente.
Evoluția modificărilor textului art. 168 din Contractul colectiv de muncă din perioada 2003-2007 arată faptul că alineatele 1 și 2 erau menite să reflecte evoluția drepturilor salariale în cadrul unității, în sensul includerii respectivelor drepturi salariale suplimentare în salariile angajaților începând cu anul 2003 și deci inexistența unui drept al acestora de a le fi acordate sumele respective separat.
Părțile au intervenit asupra conținutului alineatul 2 al art. 168 în sensul clarificării acestuia în anul 2005, cu mul timp înainte de apariția prezentului litigiu.
Practic, timp de trei ani, prin atitudinea pasivă a salariaților dar și a sindicatului, a considerat intimata că aceștia au recunoscut indirect introducerea acestora în salariul de bază și nu le-au solicitat.
Modul de atribuire a celor două prime este prin includerea lor în salariul de bază, la începutul fiecărui an iar, odată ce reclamantul beneficiază de apărare calificată, nu se poate susține că probele trebuie administrate de pârâtă iar instanța trebuie să aibă rol activ și să administreze probe din oficiu.
Cu privire la incidența Deciziei Comisiei Paritare din data de 31.08.2007, a precizat că părțile au introdus în privința posibilelor conflicte dintre salariați și societate, o etapă de soluționare amiabilă a acestora, anterioară declanșării unui litigiu în fața unei instanțe judecătorești, prin înființarea unei comisii paritare în baza Anexei nr. 2 la CCM, compusă din reprezentanții salariaților () și a societății, menită să lămurească pe cale amiabilă orice neînțelegere cu privire la interpretarea unei clauze din CCM.
Comisia paritară astfel constituită a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003 cât și pentru anii următori, aceasta fiind intenția reală a părților.
Decizia Comisiei Paritare a fost semnată din partea de către persoanele care au fost nominalizate prin actul adițional nr. 2 la CCM să facă parte din această comisie.
Conform prev. Anexei nr. 2 la CCM interpretarea dată de Comisia Paritară, consideră intimata că este obligatorie atât pentru patronat cât și pentru salariați.
Reprezentanții sindicatului au avut mandata pentru a semna respectiva deciziei acest mandat rezultând din actul adițional nr. 2 la CCM și din prevederile Legii nr. 54/2003.
Decizia Comisiei Paritare nu are caracterul unei renunțări la drepturile salariaților, având doar rol de interpretare a CCM.
Nu a susținut niciodată că aceste drepturi nu trebuiau acordate ci, dimpotrivă, că au fost deja incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, astfel că nu se pune problema unei renunțări.
Decizia nu are caracter retroactiv, pentru că nu s-a statuat asupra stingerii, modificării sau nașterii unor drepturi pentru trecut, ci doar s-a urmărit a se clarifica voința părților semnatare ale CCM.
A depus la dosarul de fond o notă explicativă a societății prin care se precizează că modul de atribuire al primelor s-a stabilit însumând valorile celor două salarii de bază medii pe stabilite pentru fiecare semestru al anului anterior, suma rezultată fiind împărțită în mod egal pentru cele 12 luni ale anului în curs.
În fiecare an, salariații au încasat salarii mai mari decât în anii anteriori, pentru că salariul de bază includea în fiecare an primele de Paști și de
Decizia primei instanțe este legală și temeinică și din prisma faptului că interpretarea clauzelor unei convenții se face după voința reală a părților iar nu după sensul literal al termenilor utilizați, conform principiului enunțat în art. 977 Cod civil. Prin decizia Comisiei Paritare, s-a relevat voința reală a părților.
Raportul de expertiză contabilă instrumentat în cadrul dosarului - al Tribunalului Vrancea, într-un litigiu identic, a stabilit că suplimentările salariale prevăzute la art. 168 alin. 1 au fost incluse în salariile de bază ale salariaților începând cu anul 2003, au fost menținute și indexate în anii 2003-2007, la aceste creșteri salariale s-au aplicat și sporurile stabilite prin contractul colectiv de muncă pentru 2003-2007, salariații reclamanți au beneficiat efectiv de aceste suplimentări salariale aferente pentru sărbătorile de Paști și C ar aceste drepturi au fost primite lunar, împreună cu drepturile salariale lunare.
Examinând recursul pe baza motivelor arătate de recurent, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art.304 și 3041.pr.civ. Curtea apreciază că este fondat pentru următoarele considerente:
Contrar susținerilor intimatei, se apreciază că evoluția modificărilor textului art. 168 din Contractul colectiv de muncă din perioada 2003-2007 este astfel și anume:
Potrivit disp. art. 168 alin. 1 din CCM pe anul 2003, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații SNP vor beneficia de către o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază pe SNP Cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment, pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Conform alineatului 2, pentru anul 2003, suplimentările de la alineatul 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
Contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004-2007 mențin textul alineatului 1 al art. 168, aducând o modificare de conținut doar alineatului 2 în sensul că "în anul 2003 suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Analizând art. 168 alineatele 1 și 2 din CCM pe anii 2004-2007, rezultă că intimata nu a mai prevăzut că suplimentările prevăzute la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a prevăzut în mod expres în CCM încheiat în anul 2003.
Susținerea intimatei în sensul că drepturile salariale suplimentare pentru anii 2004-2007 ar fi fost incluse în salariul de bază al angajaților începând cu anul 2003, este infirmată chiar prin conținutul alin. 2 al art. 168 din CCM 2004-2007, acest text prevăzând că modalitatea de acordare a primelor prin includerea în salariul de bază a fost prevăzută doar pentru anul 2003, folosindu-se verbul la timpul trecut.
Dacă ar fi intenționat să includă primele în salariul de bază și în anii 2004-20067 ar fi trebuit să prevadă în mod expres că se menține modalitatea de acordare așa cum s-a procedat în 2003. De asemenea, din modul de redactare al art. 168 al CCM pe anii 2004-2007, rezultă o contradicție între alin. 1 și 2 în sensul că, deși la alineatul 1 se prevede că, pentru acordarea primelor se vor negocia modalitățile de acordare cu 15 zile înainte de fiecare eveniment, la alin. 2 se face referire doar la modalitatea de acordare din 2003 fără a se preciza și modalitatea de acordare pentru anii în discuție.
Atitudinea pasivă a salariaților și a sindicatului nu echivalează cu o recunoaștere, așa cum susține intimata, atât timp cât reclamantul s-a încadrat în termenul de prescripție de 3 ani prev. de art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii.
Faptul că reclamantul a beneficiat de apărare calificată nu înlătură obligația societății intimate de a face dovada susținerilor sale, conform disp. art. 287 din Codul muncii care prevede că sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Referitor la decizia Comisiei Paritare din data de 31.08.2007, invocată de către intimată, reținută și de către instanța de fond, Curtea arată că, art. 9 din CCM dă posibilitatea părților contractante să interpreteze clauzele din contractele colective de muncă prin consens.
Însă, rezultatul modului de interpretare trebuia consemnat într-un act adițional la contractul colectiv de muncă care a necesitat interpretarea.
În al doilea rând, practic, prin Nota asupra precizării situației primelor de Paști și C prevăzute în art. 168 din CCM al SA, din data de 31.08.2007, se efectuează o modificare a conținutului art. 168 alin. 1 și 2, nefiind vorba de o interpretare a unei clauze neclare așa cum prevăd disp. art. 9 din CCM. De fapt, prin această notă care a intervenit după încetarea efectelor CCM 2004-2006 se aduce atingere chiar voinței reale a părților exprimată în momentul încheierii respectivelor contracte prin faptul că se intervine asupra modalității de acordare a drepturilor suplimentare (de exemplu, în CCM din 2005 la alin. 2 din art. 168 se prevede că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articolau fostintroduse în salariul de bază" iar prin Notă se prevede că "începând cu anul 2003drepturile suplimentarevor fi incluse în salariul de bază al angajaților și vor fi acordate în această formă").
Mai mult, disp. art. 244 din Codul muncii prevăd că pot fi modificate clauzele CCM doar pe parcursul executării lui în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru.
Față de cele arătate mai sus, nu prezintă relevanță faptul că reprezentanții sindicatului au avut mandat sau nu la emiterea Notei Comisiei Paritare.
Cu privire la susținerea intimatei că salariații au încasat salarii mai mari decât în anii anteriori, se apreciază că, din probele administrate la instanță, respectiv statele de plată, nu rezultă că reclamantul ar fi beneficiat de Prima de Paște și de C în anii respectivi. Este adevărat că în fiecare an a operat o majorare salarială dar nu se precizează din ce se compune această majorare, deși intimata avea sarcina probei.
Deși i s-a pus în vedere intimatei să depună la dosar procesul-verbal de negociere a majorării salariale acordate pentru fiecare an în parte și, acordându-se termen în acest sens,aceasta a înțeles să se folosească numai de raportul de expertiză contabilă extrajudiciară.
Referitor la raportul de expertiză contabilă instrumentat în altă cauză, se reține că are forța probantă a unui înscris. Atât timp cât intimata nu a prezentat dovezi din care să rezulte concret, în ce au constat majorările salariale acordate anual, nu prezintă relevanță o expertiză contabilă extrajudiciară care nu se sprijină pe probe, ci se bazează doar pe Nota Comisiei Paritare. Din susținerile intimatei se poate reține că, de fapt, expertiza a avut în vedere nu voința reală a părților care a existat la data încheierii CCM din anii respectiv, ci modificările aduse art. 168 prin Nota Comisiei Paritare.
Față de toate considerentele mai sus expuse, se apreciază că hotărârea primei instanțe este nelegală fiind incidente motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9.rp. civilă și de art. 304 indice 1.pr. civilă motiv pentru care, în baza disp. art. 312 alin. 1, 2 și 3.pr. civilă, se va admite recursul declarat de reclamant.
Se va modifica în parte sentința civilă nr. 1562/25.10.2007 a Tribunalului Galați și, în rejudecare, se va admite acțiunea formulată de reclamantul.
Se va obliga pârâta să plătească reclamantului drepturile bănești datorate pentru sărbătorile de Paști și de C în cuantum de un salariu de bază mediu pe perioada decembrie 2004-aprilie 2007, actualizate cu rata inflației la data plății efective.
Se vor menține celelalte dispoziții alte sentinței civile recurate.
Ca parte căzută în pretenții, potrivit disp. art. 274.pr. civilă, se va obliga intimata la plata sumei de 500 lei către recurent reprezentând cheltuieli de judecată în recurs constând în onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul, domiciliat în comuna S, jud.G, împotriva sentinței civile nr.1562/25.10.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr.1562 din 25.10.2007 a Tribunalului Galați și în rejudecare:
Admite acțiunea civilă a reclamantului.
Obligă pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale reprezentând primele de Paști și C în cuantum de un salariu de bază mediu pe perioada decembrie 2004- aprilie 2007 actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile.
Obligă intimata să plătească recurentului suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 Aprilie 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Dact.
2 ex/22.05.2008
FOND: -
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Benone Fuică, Ion Ioneci
