Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 2938/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- drepturi bănești
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 2938
Ședința publică de la 11 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 2: Elena Stan
JUDECĂTOR 3: Lucian
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr.6532 din 08 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA- GRUP, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat pentru intimata pârâtă, lipsind recurenții-reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul este declarat peste termenul legal prevăzut de lege, precum și împrejurarea că recurenții-reclamanți, prin inserarea motivelor de recurs, au solicitat și judecarea cauzei în lipsă potrivit dispoz.art.242 alin.2 cod proc.civilă.
Totodată, se învederează că intimata-pârâtă a depus la dosar întâmpinare.
Apreciind cauza în stare de judecată, Curtea a pus în discuție excepția tardivității recursului declarat de reclamanți.
Avocat, pentru intimata-pârâtă, solicită respingerea recursului ca tardiv declarat.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul Dolj prin sentința civilă nr.6532 din 08 decembrie 2008 respins excepția prescripției dreptului la acțiune.
A respins acțiunea formulată de către reclamanții, împotriva pârâtei
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că reclamanții au fost salariații unității pârâte, până în anul 2007, așa cum rezultă din cartea de muncă și din decizia de încetare a contractului de muncă, anexate în copii la dosar.
Pârâta la concediere i-a acordat doar drepturile prevăzute de art. 50 al. 4 din contractul colectiv de muncă, fără a-i acorda si drepturile prevăzute de art. 50 al. 1.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, in sensul că sunt aplicabile disp. art. 283 al. 1 lit. e, ca urmare a invocării nerespectării unor clauze din contractul colectiv de muncă, instanța a constatat că reclamanții au formulat acțiunea cu respectarea termenului de 6 luni de la data încetării raporturilor de muncă, respectiv data de 01.02.2008.
Referitor la fondul cauzei instanța a reținut că potrivit art. 50 alin. 1 din contractul colectiv de muncă 2005, se prevede că, în cazul concedierii din motive ce nu țin de persoana salariatului, acestuia i se plătește, funcție devechimeasa, o indemnizație de concediere. acestei indemnizații redate în cuprinsul aceluiași articol suntminime, ele putând fi negociate cu (alin. 3), în alin. 4 fiind prevăzut că dispozițiile art. 50 se completează cu prevederile Planului Social însușit de părți.
În Planul Social, la pct. 4 ( Financiare), urmare a negocierilor finale, tranșele de vechime, funcție de care se acordă indemnizațiile de concediere, se reduc ca întindere, iar valoarea indemnizației se majorează. În Planul Social, însă se folosește sintagma, vechime în ", spre deosebire de art. 50 din contractul colectiv de muncă, în care se folosește sintagma,vechime în muncă".
Reclamanții consideră că cele două noțiuni folosite în redactarea textelor sunt diferite și, ca urmare, i se cuvine o dublă compensare pentru concediere: atât cea prevăzută de art. 50 alin. 1 din contractul colectiv de muncă, cât și cea prevăzută de pct. 4 din Planul Social (deja acordată ).
Instanța a apreciat neîntemeiată această susținere, pentru următoarele considerente:
În contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, aplicabil în anul 2005, se stabilesc valorile minime ale indemnizației de concediere, în alin. final făcându-se trimitere la Planul Social, prin care se pot negocia și alte valori ale acesteia.
Prin inserarea acestei clauze în contractul colectiv de muncă s-a urmărit protejarea salariaților în caz de concediere, pentru motive ce nu le sunt imputabile, diminuarea consecințelor concedierii. Fiind însă un contract colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, clauzele inserate în acesta urmăresc acordarea unor drepturi propriilor salariați, funcție de activitatea depusă de aceștia în cadrul acelei unități și, ca urmare, și măsurile de protecție negociate nu pot privi decât această activitate. A interpreta că cele două noțiuni sunt diferite și privesc vechimea în muncă în general, conform art. 50 din contractul colectiv de muncă, respectiv vechimea în societate, conform Planului Social, ar conduce la o dublă compensare a salariatului concediat.
De altfel, așa cum se prevede în art. 50 alin. 4, aceste dispoziții se completează cu cele ale Planului Social și nu adaugă la acestea.
Contractele colective de muncă negociate pentru anii 2006, 2007 prevăd în articolul 50 alin. 1 și 2 obligația angajatorului de a acorda o indemnizație de concediere salariaților, atât la concedieri individuale, cât și la cele colective. Această clauză contractuală stabilește totodată și condițiile de acordare, una dintre acestea fiind existența unei vechimi în muncă a salariatului. alin. 3 permite partenerilor sociali doar modificarea tranșelor de vechime și a cuantumului valoric al indemnizației. Astfel, părțile au posibilitatea modificării cuantumului indemnizației prin intermediul Planului Social, însă nu și a condiției de acordare.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate, în privința modului de soluționare a fondului cauzei, considerând că trebuie aplicate cumulativ dispozițiile art. 50 alin. 1 și 4 din contractul colectiv de muncă.
Analizând recursul declarat de reclamanți, Curtea constată că acesta este tardiv și va fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 80 din 168/1999, termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Termenul de recurs este un termen imperativ, legal si absolut, astfel încât nerespectarea lui va atrage decăderea din dreptul de a exercita de atac, cu consecința respingerii recursului ca tardiv introdus.
Sentința civila nr. 6532/08.12.2008 a fost comunicata recurenților la data de 17.12.2008, așa cum rezulta din dovezile de primire si procesele verbale de predare, prin înregistrare la serviciul registratură, cu recomandatele nr.6886, 6884, 6882, 6883, 6885 (filele 41-45, dosar fond).
Recursul a fost declarat si înregistrat pe rolul instanței la data de 09.02.2009, deci peste termenul imperativ prevăzut de lege.
Potrivit art. 103 Codul d e procedura civila, neexercitarea oricărei cai de atac si neîndeplinirea oricărui alt act de procedura in termenul legal atrage decăderea, afara de cazul când partea dovedește ca a fost împiedicata printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
. Pentru toate aceste motive, recursul va fi respins ca tardiv, Curtea neanalizând motivele care vizează fondul recursului, întrucât excepția tardivității recursului este o excepție de procedură, absolută și peremptorie(dirimantă) care face inutilă cercetarea fondului cauzei, conform disp. art.137 Cod pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv recursul declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr.6532 din 08 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta SC SA- GRUP.
Decizie irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 11 Mai 2009.
Președinte, - --- | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
2 ex/
Red.jud. --26.05.2009
Jud.fond /
Președinte:Manuela Preda PopescuJudecători:Manuela Preda Popescu, Elena Stan, Lucian
