Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 2947/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 7566/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 2947R
Ședința publică de la 04 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Georgeta Enache
JUDECĂTOR 2: Silvia Georgiana Ignat
Judecător: - -
Grefier:
Pe rol fiind, soluționarea recursurilor formulate de către recurenții: și - - -, împotriva sentinței civile nr.2348 din data de 30.06.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, având ca obiect "drepturi bănești".
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 27.04.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 04.05.2009, hotărând următoarele:
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2348 din data de 30.06.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, a fost respinsă, ca nefondată, excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Teritorial d e Muncă T, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtele - - și Inspectoratul Teritorial d e Muncă T, a fost obligată pârâta - - să plătească reclamantei suma de 1796 lei brut, reprezentând ore lucrate în zilele de repaus săptămânal, sărbători legale și religioase, suma de 349 lei, reprezentând indemnizație de concediu pentru anul 2006, suma de 216 lei - indemnizație concediu de odihnă aferent anului 2007, suma de 288 lei, reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate, precum și suma de 555 lei - garanție în numerar constituită în baza Legii nr.22/1969, și a fost obligată pârâta - - la reconstituirea vechimii în muncă a reclamantei, pentru perioada 20.03.2006 - 16.05.2006.
Prin aceeași sentință a fost obligat pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncă T la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantului și a fost obligată pârâta - - la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 1702,10 lei, reprezentând onorariu expertiză și onorariu avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, eclamanta a fost, în fapt, în perioada 10.03.2006 - 30.05.2007, angajată la . - Z ca muncitor necalificat, apoi ca lucrător comercial așa cum reiese din xerocopia carnetului de muncă.
Având în vedere obiectul cererii reclamantei - respectiv drepturi salariate formate din piața orelor lucrate în zilele de repaus săptămânal, sărbători legale și religioase, indemnizație cuvenit pe anii 2006 - 2007, restituire garanție materială și acordare drepturi salariate pe lunile aprilie și mai 2007, și față de poziția procesuală a pârâtului, instanța a apreciat că fiind utilă, concludentă și pertinentă cauzei, efectuarea unei expertize contabile, dispusă de altfel prin încheierea de ședință din data de 7 ianuarie 2008, prima instanța omologand raportul de expertiză întocmit în cauză de expert și suplimentul la acest raport.
Conform raportului de expertiză întocmit în cauză - s-a stabilit că sporul de care reclamanta ar beneficia pentru orele lucrate peste programul normal de lucru în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale, după numărul orelor din foile colective de prezență sunt în cuantum de 1796 lei brut, suma care i se cuvine cf. art. 117 alin 1, art. 118 Codul muncii.
Prima instanta a avut in vedere si dispozitiile art. 141 Codul muncii, ale art. 161 Codul muncii, precum si cele ale Legii nr. 22/1969, apreciind ca pretentiile banesti ale reclamantei sunt intemeiate.
In ce priveste vechimea in munca, instanta de fond a retinut ca in speta sunt aplicabile prevederile art. 16 alin 2 Codul muncii, iar din probele administrate si din recunoasterea paratei rezulta ca reclamanta a prestat munca in favoarea acesteia din urma si in perioada 20.03.2006 - 16.05.2006.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termenul legal, reclamanta cât și pârâta - -.
Prin recursul formulat, recurenta solicita sa se dispuna modificarea in parte a sentintei recurate, cu cheltuieli de judecata.
In motivare, recurenta arata ca, nsusindu-si punctul de vedere al expertului contabil, instanța de fond a interpretat si aplicat greșit dispozițiile art. 132 alin. 5 rap. Ia art. 120 alin. 2 din Codul muncii obligând intimata sa-mi plătească suma de 1796 lei reprezentând contravaloarea celor 716 ore lucrate in zilele de repaus săptămânal, sărbători legale si religioase stabilite prin Raportul de expertiza, in loc de 3592 cat mi se cuvenea conform legii.
Instanța retine corect in considerentele hotărârii atacate (pag. 5 alin. 3) ca, in conformitate cu datele din foile de prezenta colectiva (anexa 1, col. 5, fila 135) sporul ce revine reclamantei pentru orele lucrate in zilele de sâmbăta si duminica si sărbători legale este in procent de 100%, iar conform raportului de expertiza intocmit in cauza acest spor dupa numărul orelor din foile de prezenta este in cuantum de 1796 lei brut, cuantum pe care nu il contesta recurenta, care precizeaza insa ca a fost plătită de către intimata doar pentru programul normal de lucru, respectiv 8 ore/zi de luni pana vineri (inclusiv), 40 de ore pe săptămâna, lucru recunoscut si de aceasta prin întâmpinarea depusa la dosar la termenul din data de 26 .11.2007.
Mai arata recurenta ca rima p. instanța a omis sa se pronunțe asupra capătului de cerere privind obligarea paratei la restituirea drepturilor salariale cuvenite si retiunute in mod nelegal pe lunile aprilie, iunie 2007 in cuantum de 731 lei, fapt confirmat si de către intimata prin întâmpinarea depusa la dosarul cauzei la termenul din 26.11.2007.
Precizeaza recurenta ca, prin acțiunea formulata solicitat numai suma de 524 lei despre care avea cunoștința ca i-a fost reținuta, dar cum intimata recunoaște ca a plătit in opinia acesteia de buna voie suma de 721 lei conform chitanțelor nr. -/14.05.2007 -val. 334 lei; nr. -/26.05.2007 - val. 90 lei si nr. -/16.06.2007 - val. 297, depuse la dosar, se impune ca prin hotărâre intimata sa fe obligata la plata sumei recunoscuta a fi reținuta, respectiv 721 lei.
Apărarea intimatei ca, aceasta suma a fost reținuta cu acordul sau pentru a acoperi o parte din prejudiciul pe care l-ar fi cauzat societății contravine textelor de lege prevăzute de art. 38 si art. 164 alin. 1 si 2 din Codul muncii in care se arata ca salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacție si orice renunțare in acest sens sau limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate, iar reținerile din salariu cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi effectuate decât daca datoria salariatului este scadenta, lichida si exigibila si a fost constatata printr-o hotărâre judecătoreasca definitiva si irevocabila.
Cum in speța nu exista o hotărâre judecătoreasca definitiva si irevocabila din care sa rezulte prejudiciul cauzat societății, suma de 721 lei a fost reținuta ilegal.
In drept, recursul se intemeiaza pe dispozitiile art. 304 pct. 9, art. 304ind1 Cpc.
În motivarea recursului, recurenta - - arata ca a arătat că otărârea este pronunțată și cu aplicarea greșită a legii,situație care face incident în cauză motivul de casare prevăzut de art.304, pct. 9.proc.civ.
Menționeaza recurenta că prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 26.11.2007, la prima zi de înfățișare, a recunoscut toate pretențiile întemeiate ale reclamantei, solicitand instanței de fond să nu fie obligata la plata cheltuielilor de judecată, deoarece solicitarea reclamantei în acest sens este nelegală.
Având în vedere că a recunoscut încă de Ia prima zi de înfățișare pretențiile reclamantei, în mod greșit instanța obligat-o la plata cheltuielilor de judecată.
Dispozițiile legale prevăzute în Codul muncii, capitolul III, răspunderea patrimonială, respectiv art. 269.( articol pe care chiar reclamanta și-a întemeiat acțiunea), prevăd în alineatul 2 " In cazul în care angajatorul refuză să îl despăgubească pe salariat, acesta se poate adresa cu plângere instanțelor judecătorești competente".
Prin urmare, înainte de a chema în judecată societățile la care lucrează, salariații ar trebui să cunoască și punctul de vedere al angajatorului sau să poată proba refuzul acestora de a le satisface cererile legale.
Faptul că reclamanta a angajat cheltuieli nejustificate în acest proces este strict problema reclamantei, însă societatea nu poate fi obligata să plăteasca cheltuieli inutile efectuate de aceasta doar pentru că așa a apreciat, deoarece ne-am încadra în sfera "abuzului de drept".
In drept, recursul se intemeiaza pe prevederile art. 304 pct. 9 Cpc si art. 304ind1 Cpc.
Analizand sentința atacată, in raport de criticile formulate si temeiurile de drept invocate, ținând seama de prevederile art.3041pr.civ. Curtea constată următoarele:
Prima instanta, admitand pretentiile recurentei reclamantei referitoare la plata drepturilor banesti neachitate, a obligat angajatorul la plata sumei de 288 lei, suma stabilita prin raportul de expertiza contabila.
Constatam insa ca raportul de expertiza contabila efectuat a avut in vedere stabilirea unor drepturi salariale calculate in raport de modificarile salariului de baza incepand cu data de 01.04.2006 de la 330 la 370 lei, aplicata de angajator de la data de 01.09.2006. Se mai retine in raportul de expertiza ca salariul reclamantei recurente a fost modificat prin actul aditional din 19.03.2007, incepand cu data de 01.01.2007, dar, in realitate, modificarea a intervenit numai cu data de 01.02.2007. De aici, rezulta o diferenta de 288 lei.
Tribunalul, in considerentele hotararii recurate, face referire la neplata integrala a drepturilor salariale cuvenite reclamantei in perioada aprilie 2006 - august 2006 si ianuarie 2007.
Insa, reclamanta a solicitat plata drepturilor salariale pe lunile aprilie si mai 2007, iar aceste pretentii nu au fost analizate de prima instanta.
Devine astfel aplicabil motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 6 teza a II-a si anume, instanta a dat ceea ce nu s-a cerut.
Avand in vedere ca prima instanta nu a analizat pretentiile reclamantei privitoare la drepturile salariale aferente lunilor aprilie si mai 2007 si nu s-a pronuntat asupra acestuia, Curtea retine ca in recurs aceasta neregularitate nu poate fi acoperita, astfel incat, fata si de prevederile art. 312 alin 3 teza a II-a, cf. caruia "acă sunt găsite întemeiate mai multe motive, dintre care unele atrag modificarea, iar altele casarea, instanța de recurs va casa în întregime hotărârea atacată pentru a se asigura o judecată unitară", se va dispune casarea hotararii recurate cu trimiterea spre rejudecare aceleiasi instante.
Cu privire la recursul declarat de - Sa, retinem ca prima instanta nu a avut in vedere la stabilirea cheltuielilor de judecata si cererea formulata de parata recurenta, dar, intrucat, in raport de cele de mai sus, instanta de fond urmeaza a proceda la o noua judecata, nu putem analiza in cadrul recursului de fata motivele de recurs invocate de - -, impunadu-se in vederea unei judecati unitare,admiterea acestuia.
Potrivit art. 315 alin 3 Cpc, upă casare, instanța de fond va judeca din nou, ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată.
Pentru aceste considerente, Curtea va admite recursurile, va casa sentința recurată și va trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenții și - - - Z, împotriva sentinței civile nr.2348 din data de 30.06.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-.
Casează sentința recurată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
05.06.2009
Jud. fond:;
Președinte:Daniela Georgeta EnacheJudecători:Daniela Georgeta Enache, Silvia Georgiana Ignat
