Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 3038/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3038
Ședința publică de la 14 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 2: Sorin Pascu
JUDECĂTOR 3: Manuela Preda
Grefier
******************************
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâtul SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C, împotriva sentinței nr. 26 din 12 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta, având ca obiect drepturi bănești
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat cererea formulată de intimata reclamantă, prin care solicită judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, după care;
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberare.
CU RTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul Dolj prin sentința nr.26 din 12 ianuarie 2009, admis acțiunea precizată, formulată de reclamanta, împotriva pârâtului Spitalul Clinic Județean de Urgență
A obligat pârâtul să stabilească reclamantei începând cu data de 01.01.2007 un salariu de bază brut de 880 lei și să achite acesteia diferența dintre salariul astfel stabilit și salariul efectiv plătit în perioada 01.01.2007 - 01.10.2007, diferențe lunare ce vor fi reactualizate în funcție de indicele de devalorizare a monedei naționale, de la data fiecărei scadențe lunare la momentul plății efective.
A obligat pârâtul să facă mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei.
S- luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că reclamanta este angajata unității pârâte, îndeplinind funcția de medic rezident, așa cum rezultă din adeverința emisă de unitatea pârâtă.
La data de 29 decembrie 2006 fost înregistrat la Ministerul Muncii Solidarității Sociale și Familiei, sub numărul 2895/2006, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010, în care, prin negociere, s-au stabilit coeficienții minimi de ierarhizare pentru salariați, în funcție de pregătirea acestora, precum și salariul de bază minim brut, pentru un program complet de lucru, începând cu data de 01.01.2007.
Instanța a considerat că, raportat la această dată, pârâtul Spitalul Clinic Județean de Urgență C trebuia să aplice prevederile art. 40 din Contractul Colectiv de muncă la nivel național și să plătească salariaților săi, potrivit pregătirii lor profesionale, un salariu lunar de încadrare calculat în funcție de salariul minim brut și coeficienții de ierarhizare.
Nu a fost reținută apărarea pârâtei în sensul că salarizarea personalului din spitalele publice se stabilește numai prin lege întrucât potrivit art. 236 din Codul Muncii, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, Ministerul Sănătății fiind parte semnatară.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Spitalul Clinic Județean de Urgență C criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a susținut că sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilesc prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.
Recurentul a invocat în acest sens dispozițiile OUG 115/2004 și legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și a precizat că, în temeiul acestor prevederi, cheltuielile de personal pentru medicii rezidenți au fost suportate de la bugetul de stat.
Recursul este nefondat.
Legea 130/1996 definește Contractul Colectiv de Muncă ca fiind convenția încheiată între patron sau organizația patronală pe de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.
Contractele Colective de Muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, după cum, contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă(art.8 alin.2 și 3).
Aceste dispoziții din Legea -cadru a contractului colectiv de muncă reiau pe de o parte prevederile Codului muncii, iar pe de altă parte constituie premisele Contractului Colectiv de Muncă la nivel național pe anii 2007-2010.
Astfel, în art. 3 din Contractul Colectiv de Muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 se menționează că "în cazul în care, din diferite motive, părțile au încheiat contracte colective de muncă la un nivel inferior înaintea contractelor la nivel superior, cele de la nivelurile inferioare se vor adapta contractelor colective la nivel superior, acolo unde prevederile minimale ale acestora nu au fost atinse.
Din interpretarea textelor de lege citate rezultă supremația forței juridical a Contractului Colectiv de Muncă Unic la nivel național pe anii 2007-2010, în raport cu orice lege a salarizării categoriilor de angajați, semnatari ai acestui contract.
Odată negociat și stabilit cuantumul salariului de bază minim brut pe țară, începând cu anul 2007, ca punct de plecare pentru salarizarea categoriilor de angajați potrivit pregătirii profesionale, nu se poate menține baza de calcul anterioară, mai mică, chiar dacă există o lege specială.
Legea specială a salarizării cadrelor medicale a fost adoptată în perioada în care erau în vigoare prevederile Legii Contractului Colectiv de Muncă la nivel național pe anii 2005-2007, existând o concordanță între aceste două acte normative în privința modalității și bazei de calcul a salariilor.
După adoptarea Legii Contractului Colectiv de Muncă la nivel național pe anii 2007-2010, legea specială, invocată de recurentă nu mai corespunde noilor reglementări referitoare la salarizare, situație în care, sub aspectul forței și puterii juridice, primează Contractul Colectiv la Nivel național.
Puterea de lege a clauzelor Contractului Colectiv de Muncă la nivel național pe anii 2007-2010 nu poate fi nesocotită de către recurentul Spitalul Clinic Județean de Urgență C câtă vreme Ministerul Sănătății a fost semnatar ala cestui act.
Părțile contractante, prin semnarea Contractului Colectiv de Muncă unic la nivel național, recunosc și acceptă pe deplin că sunt egale și libere în negocierea lui și se obligă, astfel, să respecte în totalitate prevederile acestuia.
În considerarea întregului raționament juridic expus, salarizarea medicilor rezidenți trebuie să aibă ca bază de calcul, salariul minim brut pe economie stabilit prin art. 40 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel național pe anii 2007-2010, cu aplicarea coeficienților de ierarhizare pentru studii superioare.
În mod corect prima instanță a considerat că reclamantei i se cuvine, începând cu data de 1 ianuarie 2007 un salariu de bază brut de 880 lei calculat prin aplicarea coeficientului de ierarhizare 2 la salariul minim brut de 440 lei.
Așa fiind, în temeiul art. 312 Cod pr.civilă, Curtea va menține hotărârea primei instanțe și va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâtul SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C, împotriva sentinței nr. 26 din 12 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta .
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Mai 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - -- |
Grefier, |
Red. Jud.
2 ex/IT
fond:
Președinte:Cristina RaiceaJudecători:Cristina Raicea, Sorin Pascu, Manuela Preda
