Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 306/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 306/
Ședința publică de la 05 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Ion Ioneci
JUDECĂTOR 3: Valentina Gabriela
Grefier -
.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții G, (), S, -, -, -, -, () -, -, -, -, -, -, -, prin reprezentant legal și, cu domiciliul ales la sediul Palatului de Justiție din G,-, împotriva sentinței civile nr. 1859/17.12.2007 a Tribunalului Galați pronunțată în dosarul nr-, în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu pârâții CURTEA DE APEL GALAȚI, TRIBUNALUL GALAȚI, ambele instituții cu sediul în G,-, MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, ambele instituții cu sediul în B, sector 5,-, având ca obiect "DREPTURI ".
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit: recurenții reclamanți G, (), S, -, -, -, -, () -, -, -, -, -, -, -, reprezentantul legal al acestora și intimații pârâți CURTEA DE APEL GALAȚI, TRIBUNALUL GALAȚI, MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că: recursul este la al doilea termen de judecată, legal motivat și este scutit de taxă judiciară de timbru; prin întâmpinarea depusă de intimata pârâtă Curtea de APEL GALAȚIs -a solicitat judecarea cauzei în lipsă; s-a atașat procesul-verbal din care rezultă compunerea completului de judecată de la acest termen; TRIBUNALUL GALAȚIa comunicat relațiile solicitate de instanță la termenul anterior, după care:
Curtea, constată cauza în stare de judecată și, având în vedere că intimata-pârâtă Curtea de APEL GALAȚIa solicitat judecarea în lipsă, o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1859/17.12.2007 pronunțată de TRIBUNALUL GALAȚI în dosarul nr-, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și respinge acțiunea față de Ministerul Finanțelor Publice pentru lipsa calității procesuale pasive.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții G, (), S, (), în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel G, TRIBUNALUL GALAȚI, Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind nefondată.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr- din 21.09.2007 reclamanții G, (), S, -() -, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel G, TRIBUNALUL GALAȚI, Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea pârâților la plata actualizată către fiecare din reclamanți sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, începând cu data de 01.09.2004 și până la 01.02.2007.
În fapt s-a arătat că potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată: "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Ulterior, prin art. 50 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele, a fost abrogat și art. 47 din Legea nr. 50/2006, abrogare ce a fost înlăturată prin dispozițiile art. 41 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și alte categorii de personal auxiliar din sistemul justiției, prin faptul că acest ultim act normativ a abrogat în totalitate Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 177/2002.
S-a ajuns la această concluzie motivat de faptul că în timp ce Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 177/2002 prevedea expres în art. 50 că se abrogă și Legea nr. 50/1996, în art. 41 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 27/2006 se prevede expres că se abrogă numai Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 177/2002, nu și Legea nr. 50/1996.
În această situație s- apreciat că dreptul prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 este și a rămas în vigoare de la data apariției actului normativ care îl reglementează și, pe cale de consecință, el trebuia acordat în continuare judecătorilor și personalului auxiliar de specialitate, lucru care nu s-a făcut.
Mai mult decât atât, la data stabilirii acestui drept, în baza art. 47 din Legea nr. 50/1996, legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință care rezidă din condițiile în care judecătorii și personalul auxiliar își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate de acesta ca fiind condiții de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Aceste condiții, nu s-au schimbat ci, dimpotrivă s-au acutizat întrucât odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, au crescut cerințele înfăptuirii actului de justiție în condiții de calitate și eficiență sporite care, în situația existenței unui sistem legislativ stufos și uneori contradictoriu și a unor condiții de muncă neadecvate etapei actuale, duc fără doar și poate la creșterea celor doi factori de risc.
S-a considerat că acțiunea este pe deplin întemeiată și pe considerentul că un act normativ cu puterea juridică a unei legi nu poate fi modificat sau abrogat decât de un alt act normativ de aceeași forță juridică, neputând pune sub semnul legii între lege și ordonanțele guvernului.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată motivat de faptul că art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești prevedea:
"Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Însă textul de lege mai sus menționat a fost abrogat prin nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 425 din 01.09.2000 și intrată în vigoare la 01.10.2000.
Susținerile reclamanților conform cărora o lege poate fi modificată sau abrogată printr-u act cu aceeași forță juridică nu prezintă relevanță în cauză, deoarece abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 prin nr.OG83/2000 este permisă în raport cu dispozițiile exprese ale art.115 din Constituția revizuită, care reglementează competența legislativă delegată Guvernului de a interveni prin ordonanțe simple, în baza unei legi speciale de abilitare, în materii ce nu fac obiectul legilor organice.
Totodată, susținerile reclamanților potrivit cărora, prin abrogarea Legii nr. 50/1996 prin adoptarea nr.OG 83/2000 s-a încălcat principiul ierarhiei actelor juridice, și anume că o lege organică a fost abrogată printr-o lege ordinară, sunt vădit netemeinice față de prevederile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, care la art. 62 alin. 3 dispune că: "Abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial".
Tot astfel, apărările reclamanților potrivit cărora dreptul prevăzut la art. 47 din Legea nr. 50/1996 este și a rămas în vigoare nu pot fi luate în considerare, deoarece acest act normativ a fost abrogat prin nr.OG 83/2000, deci anterior apariției nr.OUG 177/2002 și nr.OUG 27/2006 la care fac referire reclamanții.
Pârâta Curtea de Apel Gaf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată motivat de faptul că prevederile invocate de reclamanți au fost definitiv abrogate prin nr.OG 83/2000.
Analizând și coroborând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice nu are nici o atribuție legată de plata unor drepturi de natură salarială către reclamanți și nici de a include anumite sume în buget, așa cum rezultă din legile lor de organizare. Elaborarea proiectului de buget revine ordonatorului de credite, iar Ministerul Finanțelor Publice, are, potrivit disp. nr.HG 736/2003, art. 131 pct. (1) din Legea nr. 304/2004 și art. 19 din Legea nr. 500/2002, atribuții privind finanțarea, coordonarea, aprobarea și rectificarea bugetelor pârâților în cauză, însă hotărârea judecătorească le este opozabilă în temeiul legii. Prin urmare, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Finanțelor Publice.
Cu privire la fondul cauzei, pentru o corectă soluționare se impune analiza evoluției actelor normative.
Legea nr. 50 din 21 iunie 1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, prevedea în art. 47 că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar. Prin Ordonanța nr. 83 din 29 august 2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, (pct. 42) articolul 47 se abrogă.
Ordonanța a fost aprobată prin Legea nr. 334 din 6 iulie 2001 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Ulterior s-au emis:
- Ordonanța de Urgență nr. 177 din 6 decembrie 2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților aprobată prin Legea nr. 347 din 10 iulie 2003 pentru aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, în care se prevede la art. 50 alin. (2): "Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă art. 1^1, precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora, din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice alte dispoziții contrare.
În Ordonanța de Urgență nr. 27 din 29 martie 2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției se menționează:
La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă:
a) Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 18 decembrie 2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 347/2003, cu modificările și completările ulterioare;
f) orice alte dispoziții contrare (deci și cele din Legea nr. 50/1996, nu așa cum susțin reclamanții, că parte din lege, respectiv art. 47 ar fi încă în vigoare).
În combaterea susținerilor reclamanților se reține că art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat anterior OUG nr. 177/2002, prin OG nr. 83/2000. Potrivit Legii nr. 24 din 27 martie 2000 (art. 62), privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
(3) Abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial. excepție prevederile din ordonanțele Guvernului care au prevăzut norme de abrogare și au fost respinse prin lege de către Parlament. În consecință, art. 47 din Legea nr. 50/1996 este abrogat.
Faptul că în activitatea reclamanților activitatea este caracterizată printr-un accentuat risc și o suprasolicitare neuropsihică deosebită nu îi îndreptățește decât să urmeze căile legale, solicitând modificări legislative care să le recunoască activitatea și să o remunereze corespunzător.
Ultimele modificări legislative în materia salarizării au ținut cont de întreg specificul activității, pentru care reclamanți au fost remunerați cu o sumă globală, în care s-au inclus toate criteriile pentru care în legea 50/1996 erau acordate sporuri distincte.
Cu privire la legalitatea abrogării unei dispoziții a unei legi printr-o ordonanță, act normativ cu putere inferioară legii, cât timp aceasta a fost aprobată ulterior printr-o lege, nu vedem nici un considerent pentru care ordonanța să nu-și producă efecte.
Instanța a apreciat că nu se poate reține nici încălcarea art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la. pentru că prin noțiunea de bun în cauză se înțelege un anumit cuantum al salariului, o sumă de bani, primită cu titlu de salariu, indiferent dacă este indemnizația de bază sau un spor, sumă care nu a fost afectată de modificările legislative, în sensul că nu a fost diminuată. În concluzie, nu s-a produs nici o ingerință asupra unui bun al reclamanților.
În opinia separată a asistenților judiciari s-a apreciat că acțiunea este fondată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Este adevărat că prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres.
Însă, procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cat si dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitatea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art. 108 alin. 3 din Constituție ordonanțele se emit in temeiul unei legi speciale de abilitare, in limitele si condițiile prevăzute de aceasta.
Or, prin art. 1 pct. 1 din Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost abilitat sa emită ordonanțe doar cu privire la modificarea si completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
Cu toate acestea, prin nr.OG 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996, deși așa cum rezultă din dispozițiile art. 56-62 ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea si abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării si completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc si abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Este de remarcat în acest context, că acolo unde legiuitorul a avut intenția să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare.
Așa cum se arată în întâmpinarea Ministerului Justiției art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost într-adevăr abrogat, dar această abrogare nu poate produce efecte juridice atâta vreme cât Ordonanța nr. 83/2000 este un act normativ de nivel inferior Legii nr. 50/1996, fiind evidentă contradicția sa cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 24/2000.
Față de cele de mai sus, întrucât abrogarea realizată prin OG nr. 83/2000 este nelegală, instanța apreciază ca întemeiată acțiunea reclamanților având ca obiect acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50 %, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat din salariul de baza brut lunar, începând cu data de 1 aprilie 2004 și până la data de 01 februarie 2007, data la care a intrat în vigoare OG nr. 8/2007, abrogându-se astfel dispozițiile Legii nr. 50/1996.
Pe de altă parte însă art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, prevede că "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional".
Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat de reclamante fiind un drept de creanță este un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 reclamanții au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun. Or, lipsirea de proprietate se putea face, potrivit art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor omului, doar pentru o cauză de utilitate publică.
Din cuprinsul nr.OG 83/2000 prin care s-a abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996, nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Astfel, instanța a reținut că există conflict între art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000, care a abrogat art. 48 din Legea nr. 50/1996 și art. 1 din Protocolul adițional a la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, urmând a da preponderență și a lua aplicarea acestui din urmă text.
În cauză sunt incidente și dispozițiile Pactului Internațional cu privire la drepturile civile și politice care la art. 19 pct. 3, stabilește că exercițiul drepturilor și libertăților poate fi supus unor limitări prevăzute de lege ce sunt necesare apărării securității naționale și ordinii publice, fapt ce implică inclusiv posibilitatea unor restricții privind exercitarea acestor drepturi, dar, în speță, nu se poate aprecia, conform considerentelor expuse că înlăturarea unui spor a fost justificată pentru apărarea securității naționale și a ordinii publice.
Împotriva sentinței civile au declarat recurs reclamanții G, (), S, -() -, prin reprezentant, pentru următoarele motive:
Dreptul la sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică a fost reglementat pentru personalul auxiliar de specialitate prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, fiind ulterior abrogat prin art. II pct. 42 din nr.OG 83/2000.
Au considerat măsura abrogării ca fiind contrară prevederilor art. 41 al. 2 și 53 din Constituția României, măsura nefiind proporțională cu situația care determinat-o și aducând atingere însăși existenței dreptului.
Condițiile de desfășurare a activității s-au păstrat, acestea fiind caracterizate prin risc și suprasolicitare neuropsihică.
Au prezentat în cadrul motivelor de recurs interpretarea dată în timp condițiilor de stres și efectelor acestora asupra persoanelor a căror activitate se desfășoară în asemenea condiții, inclusiv a grefierilor.
Au considerat că prin adoptarea de către Guvern a nr.OG 83/2000 cu privire la abrogarea prevederilor art. 47 din Legea nr. 50/1996,au fost încălcate dispozițiile privitoare la delegarea legislativă dispusă prin Legea nr. 125/2000 și art. 108 al. 3 din Constituția României.
Au solicitat obligarea pârâților la recunoașterea sporului de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, începând cu data de 01.09.2004 și până la data de 01.02.2007 când a intrat în vigoare nr.OG 8/2007 și care a condus la abrogarea dispozițiilor Legii nr. 50/1996, efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor în calitate de ordonator principal de credite,să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Curtea de APEL GALAȚIa solicitat respingerea recursului ca nefondat invocând, în esență, abrogarea sporului de risc și suprasolicitare efect al dispozițiilor nr.OG 83/2000 emisă în condițiile legii de abilitare și ale Constituției.
S-a depus la dosarul cauzei practica judiciară, minuta Deciziei nr. XXI/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
S-au solicitat relații referitoare la funcția îndeplinită și perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant în parte, răspunzându-se prin adresa emisă de intimatul-pârât TRIBUNALUL GALAȚI la data de 05.05.2008.
Examinând recursul declarat pe baza motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, curtea îl apreciază ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
În primul rând, sub aspectul interpretării și aplicării unitare a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a pronunțat Decizia nr. XXI/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în materia recursului în interesul legii, prin care s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut-lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
În conformitate cu dispozițiile art. 329 Cod procedură civilă, scopul reglementării instituției recursului în interesul legii îl reprezintă asigurarea interpretării și aplicării unitare a legii pe întreg teritoriul României, asupra chestiunilor care au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești.
Rezolvarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că divergențele de jurisprudență constituie, prin natura lor, consecința inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond având autoritate asupra competenței lor teritoriale. Cu toate acestea, rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa aceste contradicții ale jurisprudenței, pentru a evita insecuritatea juridică și incertitudinea pentru subiecții de drept interesați (Hotărârea din 6 decembrie 2007 în cauza Beian contra României).
Se constată astfel că, recurenții - reclamanți îndeplinesc funcția de personal auxiliar de specialitate în cadrul instanțelor judecătorești, respectiv a intimaților - pârâți Curtea de APEL GALAȚI și TRIBUNALUL GALAȚI.
Prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a prevăzut acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru magistrații și personalul auxiliar de specialitate, în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar.
Ulterior, prin art. 1 pct. 42 din OG nr. 83/2000, au fost abrogate dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, intervenind astfel o modificare asupra legii privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 a intrat în vigoare la data de 1 octombrie 2000, fiind ulterior aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Potrivit art. 108 al. 3 din Constituția României, în temeiul unei legi speciale de abilitare, Parlamentul poate delega atribuția adoptării de acte normative Guvernului României care emite ordonanțe, însă numai pentru domeniul de reglementare al legilor ordinare iar nu și al legilor organice.
Ori, nr.OG 83/2000 a fost emisă în baza art. 1 lit. q din Legea nr. 125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
Modificarea, completarea sau abrogarea totală sau parțială a unui act normativ reprezintă instituții juridice diferite, cu efecte distincte iar abilitarea Guvernului a operat în speță doar pentru modificarea și completarea legii iar nu și pentru abrogarea Legii nr. 50/1996, nici totală și nici parțială.
Se consideră că, în acest fel, au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art. 108 al. 3 în referire la art. 73 al. 1 din Constituția României.
În acest sens și Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească modificată prin Legea nr. 142/1997, având caracterul de lege organică în vigoare la data emiterii nr.OG 83/2000, prevedea în art. 81 că magistrații beneficiază de drepturi salariale inclusiv sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Ca atare, abrogarea prin art. I pct. 42 din OG nr.83/2000 a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, contravine prevederilor art. 81 din Legea nr. 92/1992 modificată și completată care avea caracterul de lege organică.
În condițiile în care Curtea Constituțională are în competență doar controlul dispozițiilor din legile în vigoare, verificarea constituționalității unor norme abrogate în prezent, cât și controlul regularității actului de abrogare și a aplicabilității sale în continuare, aparține instanțelor judecătorești, potrivit plenitudinii de jurisdicție a acestora.
Față de cele arătate mai sus se reține astfel că dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, nu și-au încetat în mod legal aplicabilitatea, conform limitelor și condițiilor abilitării, iar efectul supraviețuirii lor fac ca asemenea drepturi să devină cuvenite persoanelor care se încadrează în categoriile prevăzute în legea specială de salarizare.
În al doilea rând, recurenții-reclamanți au solicitat obligarea pârâților la acordarea drepturilor salariale reprezentând spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar, începând cu 01.09.2004 și până la 01.02.2007 dată la care a intrat în vigoare nr.OG 8/2007 care a dus la abrogarea dispozițiilor Legii nr. 50/1996.
Ori, pentru despăgubirea salariatului pentru prejudiciul material suferit din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciu, devine incident principiul răspunderii civile contractuale, după regulile înscrise în art. 269 al. 1 Codul muncii.
Pretențiile solicitate cu acest titlu au caracterul unor despăgubiri, fapt ce atrage necesitatea constatării existenței unui prejudiciu cert, ca modalitate de evaluare a sa, având caracter determinat.
Drept urmare, acțiunea formulată de recurenții - reclamanți va fi admisă în parte, corespunzător perioadei efectiv lucrată de către fiecare în parte și raportat la momentul introducerii acțiunii, 21.09.2007, cu respectarea termenului de prescripție în materie de 3 ani, calculat de la data la care drepturile erau datorate (art. 166 alin. 1 Codul muncii ).
Totodată, potrivit art. 161 al. 4 Codul muncii, întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
În speță, plata drepturilor salariale în formă actualizată cu indicele de inflație, reprezintă o modalitate echitabilă de reparare a prejudiciului cauzat recurenților- reclamanți, în scopul păstrării valorii reale a obligațiilor bănești datorate, față de întârzierea plății și consecințele devalorizării monedei naționale până la momentul efectuării sale efective.
În consecință,în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, va fi admis recursul declarat de reclamanții G, (), S, -() -, prin reprezentant legal împotriva sentinței civile nr. 1859/17.12.2007 a Tribunalului Galați pronunțată în dosarul nr-.
Va fi modificată în parte sentința civilă nr. 1859/17.12.2007 pronunțată de TRIBUNALUL GALAȚI și, în rejudecare;
Va fi admisă în parte acțiunea formulată de recurenții-reclamanți.
Vor fi obligați pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL GALAȚI și TRIBUNALUL GALAȚI să plătească recurenților-reclamanți despăgubiri în procent de 50 % de salariul de salariul de bază brut lunar reprezentând spor de risc și suprasolicitare neuropsihică, pe perioada 21.09.2004 - 01.02.2007, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, corespunzător perioadei efectiv lucrate de fiecare recurent-reclamant.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate referitoare la modalitatea de soluționare a cauzei față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru lipsa calității sale procesuale pasive.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de reclamanții G, (), S, -, -, -, -, () -, -, -, -, -, -, -, prin reprezentant legal și, cu domiciliul ales la sediul Palatului de Justiție din G,-, împotriva sentinței civile nr. 1859/17.12.2007 a Tribunalului Galați pronunțată în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr. 1859/17.12.2007 pronunțată de TRIBUNALUL GALAȚI și, în rejudecare:
ADMITE în parte acțiunea formulată de recurenții-reclamanți.
Obligă pe pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B, sector 5,-, CURTEA DE APEL GALAȚI și TRIBUNALUL GALAȚI, ambele instituții cu sediile în G,- să plătească recurenților-reclamanți despăgubiri în procent de 50 % de salariul de salariul de bază brut lunar reprezentând spor de risc și suprasolicitare neuropsihică, pe perioada 21.09.2004 - 01.02.2007, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, corespunzător perioadei efectiv lucrate de fiecare recurent-reclamant.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 05 Mai 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
: - -/24.06.2008
: 2 ex.//30 iunie 2008
Fond: /
Asistenți judiciari: C-tin/
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Ion Ioneci, Valentina Gabriela
