Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 311/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 311
Ședința publică din data de 25 martie 2008
PREȘEDINTE: Pungă Titus
JUDECĂTOR 2: Apetroaie Eufrosina
JUDECĂTOR 3: Bârsescu Neculai
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții: -, -, -, () -, G, -, toți cu domiciliul ales în municipiul B,--8, împotriva sentinței nr. 1422 din 21 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit recurenții precum și reprezentanții pârâților intimați: Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice B și Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani.
Procedura este completă.
S-au verificat lucrările dosarului după care, instanța, constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Botoșani și înregistrată sub nr-, reclamanții: -, -, -, () -, G, -, au solicitat, în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, Ministerul Economiei și Finanțelor B, Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, obligarea acestora la plata reactualizată a sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă cuvenite potrivit Legii nr. 142/1998 și neacordate, cu începere din luna septembrie 2004 la zi, precum și acordarea în continuare de tichete de masă.
Motivându-și cererea, reclamanții au arătat că, de la apariția legii menționate mai multe categorii de salariați beneficiază de tichete de masă, printre aceștia numărându-se funcționarii publici, angajați din sectorul privat, salariații regiilor autonome și că prin neacordarea acestora sunt discriminați față de celelalte categorii de salariați din sistemul bugetar.
În drept reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1 din Legea nr. 142/1998, art. 41 alin. 2 din Constituția României și art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin întâmpinare, a invocat excepția de necompetență materială a instanței, întrucât reclamanții ar avea calitatea de funcționari publici, iar pe fondul cauzei a arătat că pretențiile sunt neîntemeiate deoarece art. 1 din Legea nr. 142/1998 nu stabilește în sarcina autorității publice pârâte vreo obligație. Totodată a susținut că bugetele de stat pentru anii 2204 și 2005 au menționat în mod expres că în bugetele instituțiilor publice nu sunt prevăzute sume pentru acordarea de tichete de masă.
Tribunalul Suceava - secția civilă prin sentința nr. 1422 din 21 noiembrie 2007 respins ca nefondată acțiunea reclamanților.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță prin Legea nr. 142/1998 a fost reglementată posibilitatea acordării tichetelor de masă de către angajator salariaților săi. Acestea se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate pentru celelalte categorii de angajatori - art. 1 alin. 2 Legea 142/1998 -.
Or, potrivit prevederilor legilor bugetului de stat pentru perioada 2003 - 2006 respectiv Legea nr. 631/2002 - art. 39 alin. 4, Legea nr. 507/2003 - art. 46 alin. 4, Legea nr. 51/2004 - art. 40 și Legea nr. 379/2005 - art. 24", în bugetele instituțiilor publice nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație".
De asemenea, a mai arătat că nu există nici o dispoziție legală care să acorde tichete de masă unor salariați ce își desfășoară activitatea în condiții identice cu reclamanții, dimpotrivă toți sunt tratați în mod identic, neprevăzându-se în bugete sume cu această destinație.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport cu motivele de recurs invocate de reclamanți, curtea constată că acesta este neîntemeiat avându-se în vedere următoarele:
Astfel, din analiza dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 142/1998 cât și cele ale art. 2 din Normele de aplicare a legii, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță nu rezultă imperativ obligația angajatorilor în acordarea tichetelor de masă ci doar posibilitatea acordării acestora în funcție și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate prin legea bugetului de stat pe de o parte iar pe de altă parte potrivit normelor de aplicare sus-menționate în urma negocierii între salariați și angajator trebuiesc stabilite: criteriile de selecție privind stabilirea celor ce urmează să primească tichetele de masă, numărul salariaților ce pot primi acest drept, numărul de zile lucrătoare din lună pentru care se distribuie, aspecte neparcurse și dovedite de reclamanții recurenți.
În condițiile în care prin legile bugetului de stat aferente perioadei 2004-2005 nu sunt prevăzute sume pentru acordarea tichetelor de masă, ci, dimpotrivă, prin art. 40 din Legea nr. 511/2004 a bugetului de stat pe anul 2005 se stipulează în mod expres că "în bugetele instituțiilor publice. nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație".
Pe de altă parte se constată că în aplicarea art. 1 alin. 1 și 2 din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, prin decizia nr. XIV din 18.02.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție în compunerea Secțiilor Unite a admis recursul în interesul legii promovat de Procurorul general al parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, acest text fiind interpretat în aplicarea unei practici unitare, în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se poate acorda judecătorilor, procurorilor, personalului auxiliar de specialitate și funcționarilor publici iar pentru personalul contractual din cadrul instanțelor și parchetelor aceste tichete nu reprezintă un drept ci o vocație ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractul colectiv de muncă.
Potrivit art. 329 alin. 3.pr.civ. dezlegarea dată problemelor de drept deduse judecății prin soluționarea unui recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe.
Astfel, criticile reclamanților apar ca fiind neîntemeiate și drept urmare curtea, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1.pr.civ. urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind date nici motive de casare de ordine publică
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții: -, -, -, () -, G, -, împotriva sentinței civile nr. 1422 din 21 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 martie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Judec. fond:
Dact.
2 ex. 2.04.2008
Președinte:Pungă TitusJudecători:Pungă Titus, Apetroaie Eufrosina, Bârsescu Neculai
