Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 333/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA Nr. 333/
Ședința publică din 15 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Anca Pîrvulescu
Grefier șef sectie -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta - - B împotriva sentinței civile nr.103/21.01.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în ședința publică din data de 9 aprilie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, amână pronunțarea la data de 15 aprilie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr.103/2008 a Tribunalului Brașova fost respinsă excepția tardivității și a fost admisă acțiunea reclamantului (ei), iar pârâta - - a fost obligată să-i plătească suma de 8.860 lei cu titlul de drepturi salariale și suma de 100 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția tardivității, acțiunea dedusă judecății are ca obiect drepturi salariale prescriptibile în 3 ani și nu se contestă măsura angajatorului privind suspendarea, modificarea contractului individual de muncă.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamantul(a) fost angajata în cadrul societății pârâte, cu contract individual de muncă, pe perioada nedeterminată.
Potrivit înscrisurilor depuse de pârâtă la dosar rezultă că în perioada în litigiu s-a luat hotărârea de a se acorda drepturile salariale, procentual, în funcție de producția vândută, pentru unele sectoare s-a redus norma de muncă iar altele sectoare și-au închis temporar activitatea (sectorul producție cuzineți - în perioada decembrie 2005 - februarie 2006). În cazul încetării activității s-a stabilit că personalul respectiv va fi remunerat cu suma de 300 lei.(proces verbal din data de 29.11.2005).
Potrivit art.40 alin 2 lit.c din Codul Muncii angajatorului îi revine obligația de acorda salariatului toate drepturile ce decurg din lege, contractul colectiv de muncă aplicabil și contractele individuale de muncă.
Conform art.154 alin 2 din Codul Muncii pentru munca prestată salariatul are dreptul la un salariu exprimat în bani, acesta reprezentând echivalentul muncii prestate.
Foile colective de prezență depuse de pârâtă la dosar dovedesc faptul că reclamantul(a) nu a absentat nemotivat de la locul de muncă astfel încât angajatorul are obligația de a-i plăti salariul cuvenit, obligație ce rezultă din textul art.156 din Codul Muncii.
În lipsa probării de către pârâtă că salariatul nu a desfășurat activitate susținută în perioada în care acesteia nu i-au fost acordate drepturile salariale, reținerile din salariul acesteia nu au suport legal.
Pe de altă parte, s-a reținut că angajatorului îi este interzis, prin dispozițiile art.164 alin. 2 din Codul Muncii să facă orice rețineri din salariu, în lipsa unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, care să constate datoria certă, lichidă și exigibilă a salariatului.
Dificultățile financiare ale societății pârâte nu pot fi primite ca temei al exonerării acesteia de obligațiile ce-i revin.
Cât privește perioada în care activitatea societății a fost întreruptă temporar, s-a reținut că potrivit art.53 din Codul Muncii,pe durata întreruperii temporare a activității angajatorului salariații beneficiază de o indemnizație, plătită din fondul de salarii, ce nu poate fi mai mică de 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat".
Din procesul verbal încheiat în data de 29.11.2005 s-a decis că salariații care nu lucrează în perioada decembrie 2005-februarie 2006, ca urmare a întreruperii activității unor sectoare, vor fi plătiți cu suma de 300 lei. Această decizie a consiliului de administrație contravine dispozițiilor imperative din Codul Muncii anterior menționate, astfel că instanța va reține ca fiind întemeiate pretențiile reclamantei privind plata diferențelor dintre suma încasată și indemnizația în cuantum de 75 % din salariul de bază.
Reținerile din salariu au fost calculate de către reclamant(a) la suma de 8.860 lei. Întrucât pârâta nu a contestat acest mod de calcul, Tribunalul, în raport de dispozițiile legale mai sus amintite a reținut ca fiind întemeiată acțiunea pentru suma pretinsă, astfel că a admis și a obligat pârâta să plătească reclamantului(ei) suma de 8.860 lei net cu titlu de drepturi salariale.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Codul procedură civilă a obligat pârâta la plata către reclamant(a) a sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva hotărârii pronunțate la fond a formulat recurs pârâta - -, iar prin motivele de recurs este criticată atât soluția de respingere a excepției tardivității cât și cuantumul sumei acordate.
Cu privire la excepția tardivității se arată că, practic se contestă hotărârea de suspendare a contractului de muncă pentru motive economice ori termenul în care se poate formula o astfel de contestație este de 30 de zile de la data luării la cunoștință (art. 283 lit. a Codul Muncii ).
Cu privire la cuantumul pretențiilor admise, prin motivele de recurs se arată că suma acordată nu a fost dovedită prin nici o probă și nu corespunde unor calcule realiste.
Recursul este fondat.
Reclamantul(a) este salariat(a) la - -, iar prin acțiunea dedusă judecății solicită diferențe de drepturi salariale cuvenite pentru o perioadă în care a prestat muncă cu normă întreagă însă a primit drepturi salariale mai mici decât cele din contractul de muncă, precum și drepturi salariale în cuantum de 75% din salariul de bază pentru perioada în care angajatorul a întrerupt temporar activitatea, conform art. 53 al. 1 Codul Muncii și art. 68 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură.
În concret, reclamantul(a) nu contestă decizia angajatorului de întrerupere temporară a activității din motive economice ci solicită drepturile salariale cuvenite în această perioadă și neacordate de către angajator. Față de obiectul acțiunii, în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 283 lit. "a" Codul Muncii, ci dispozițiile de la lit "c" din cadrul aceluiași text de lege.
Prin urmare, motivul de recurs care vizează excepția tardivității acțiunii este nefondat și are la bază o greșită interpretare a obiectului acțiunii dedusă judecății, excepția invocată fiind corect soluționată de instanța de fond.
Pe fondul cauzei, curtea reține că din contractul individual de muncă al reclamantului (ei) rezultă drepturile și obligațiile stabilite de părți, salariul cuvenit pentru munca prestată, iar cu privire la felul muncii, locul muncii și drepturile salariale. De asemenea este prevăzut expres că modificarea acestor elemente din contract nu poate avea loc decât "prin acordul părților"(art. II pct. 1 din contract).
Cu toate acestea Consiliul de Administrație al societății pârâte a hotărât, datorită problemelor economico financiare ale societății, acordarea drepturilor salariale către angajați să se facă "procentual" pentru anumite perioade (hot din 25.06.2007) în funcție de producția vândută cu respectarea salariului minim pe economie".
De asemenea, societatea pârâtă a hotărât întreruperea activității din motive economice pentru anumite sectoare cu plata către angajații afectați a unei sume fixe de 300 RON.
Diminuarea drepturilor salariale ale angajaților fără acordul acestora prin decizie unilaterală a angajatorului contravine principiilor și normelor de drept ce guvernează raporturile de muncă întrucât, angajatorul este obligat să respecte clauzele contractuale, atât cele din contractele colective de muncă aplicabile cât și cele din contractele individuale de muncă, dar și dispozițiile imperative ale legii de la care nici măcar părțile nu pot deroga.
Pe de altă parte, din analiza înscrisurilor contabile depuse în probațiune la dosarul de fond rezultă că reclamantul (a) nu a primit toate drepturile salariale cuvenite pentru perioada în care acesta (aceasta) a lucrat cu normă întreagă conform pontajelor anexate, reclamantul (a) formulând pretenții în acest sens.
În concret, angajatorul a prevăzut ca formă de salarizare în Contractul de Muncă la Nivel de Unitate pe anii 2004 - 2005 salarizarea de regie normată, iar plata drepturilor salariale s-a realizat în acord (procentual în funcție de producția vândută), iar această formă de salarizare a fost hotărâtă în mod unilateral de către Consiliul de Administrație în data de 29.11.2006 și în data de 25.06.2007, modificându-se în acest fel modul de salarizare al angajaților fără acordul acestora.
În cazul întreruperii temporare a activității din motive economico - financiare, potrivit art. 53 al 1 Codul Muncii, salariații beneficiază de o indemnizație ce nu poate fi mai mică de 75% din salariul de bază, nerespectarea acestei obligații constituind contravenție (art. 176 lit "j" Codul Muncii ) iar societatea pârâtă a și fost sancționată în acest sens.
Față de aceste considerente curtea reține că, în principiu, reclamantul(a ) a făcut dovada faptului că nu și-a încasat toate drepturile salariale cuvenite, însă, în ceea ce privește cuantumul pretențiilor, motivele de recurs invocate de către pârâtă sunt fondate.
Astfel, reclamantul(a) a solicitat prin acțiune o sumă fixă fără a se anexa și modalitatea de calcul utilizată pentru ca aceasta să poată fi verificată atât de către instanță cât și de către societatea pârâtă. Aceasta din urmă a depus în recurs un calcul propriu care a fost contestat, la rândul său, de către reclamant(ă) și care, de asemenea, nu cuprinde suficiente elemente și detalii care să permită verificarea lui de către o persoană lipsită de cunoștințe de contabilitate. Susținerea intimatului (ei) din cadrul recursului care arată că la fondul cauzei calculul prezentat de reclamant(ă) nu a fost contestat și pentru acest considerent trebuie recunoscut și în recurs, nu este veridică. - a contestat calculul reclamantului(ei) exprimându-și opoziția chiar prin întâmpinarea formulată.
Întrucât o hotărâre judecătorească trebuie să se bazeze pe probe concludente și pertinente, curtea apreciază că în speță se impunea a fi pusă în discuție necesitatea efectuării unei expertize tehnico - contabile prin care să se verifice cuantumul concret al pretențiilor fiecărui angajat. În lipsa unei probe științifice, acordarea sumelor propuse de una sau alta dintre părți constituie o alternativă păguboasă pentru partea dezavantajată și contravine atât interesului părților câr și scopului actului de justiție.
Alegând varianta propusă de reclamant fără ca aceasta să fie susținută de vreo probă și fără ca suma acordată să poată fi verificată pe baza probelor administrate, curtea reține că prima instanță a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului cu privire la acest aspect, și, întrucât în calea de atac a recursului nu se poate administra proba cu expertiza tehnică, în baza art. 312 alin 3 și 5 Cod procedură civilă, ținând cont și de dispozițiile deciziei XXI/22.06.2006 a ÎCCJ prin care s-a admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că sunt aplicabile dispozițiile legale ce reglementează casarea cu trimitere și în cazul litigiilor de muncă, hotărârea atacată va fi casată, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare primei instanțe pentru ca aceasta să administreze probele necesare rezolvării pe fond în ceea ce privește cuantumul pretențiilor solicitate prin acțiunea dedusă judecății. Se va avea în vedere obiectul pretențiilor deduse judecății prin cererea de chemare în judecată și prin precizarea acesteia formulată de reclamant(a).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta - - B, împotriva sentinței civile nr.103/2008 a Tribunalului Brașov, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 15 Aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier șef sectie, - |
Red: AP/22.04.2008
Dact: MD/29.04.2008- 3 ex.
Jud.fond: /
Președinte:Cristina ȘtefănițăJudecători:Cristina Ștefăniță, Nicoleta Grigorescu, Anca Pîrvulescu
