Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 333/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 333
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ligia Epure
JUDECĂTOR 2: Carmen Tomescu
JUDECĂTOR 3: Mariana Pascu
Grefier - -
*************
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr. 4001 din 06.06.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Ministerul Finanțelor Publice- Direcția Generală A Finanțelor Publice D, Curtea de Apel Timișoara, Tribunalul Timiș, intimata intervenient Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și intimat reclamant.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează,că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege și s-a solicitat de către intimații pârâți în temeiul art 242 pr.civ, judecarea cauzei în lipsă.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare:
CURTEA
Asupra recursului de față:
Tribunalul Dolj prin sentința civilă nr. 4001 din 06.06.2008, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor și, în consecință, respins acțiunea față de acesta.
A admis în parte acțiunea.
A obligat Ministerul Justiției, Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul Timiș la plata unei despăgubiri în sumă de 500 RON egală cu stimulentul financiar acordat conform Ordinului 1921/C/2005, sumă ce se va reactualiza cu indicele de inflație începând cu nașterea dreptului și până la momentul plății efective.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a făcut parte din personalul auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului Timiș în perioada 01.08.2005-31.10.2007, așa cum rezultă din mențiunile carnetului său de muncă.
Prin ordinul nr. 1921/C/15 12 2005 al Ministerului Justiției s-au acordat stimulente financiare, unor categorii de personal din aparatul propriu al Ministerului Justiției, cu o vechime în activitate de 0-3 ani: judecători - 170 lei, funcționari publicii - 900 lei, consilierii de reintegrare socială și supraveghere - 500 lei, personalul contractual - 500 lei.
Singura categorie de personal care nu a beneficiat de stimulente în decembrie 2005 fost personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor, precum și toate aceste categorii cu o vechime mai mare de 3 ani.
In acest fel pentru această categorie de personal s-a creat o situație discriminatorie de tratament în sensul că deși erau angajați al aceluiași pârât, totuși nu au beneficiat de stimulente ca și celelalte categorii de personal din cadrul aceleași instanțe.
În ce privește legislația internă, art.5 din Codul Muncii interzice orice discriminare directă sau indirectă față de un salariat în cadrul relațiilor de muncă, relațiile juridice de munca, trebuind sa se bazeze si sa fie supuse principiului bunei credințe, al egalității de șanse si tratament juridic si/sau pecuniar, precum si al consensualității obligațiilor, competențelor si drepturilor in favoarea fiecărei părți interesate.
financiare sunt drepturi de natură salarială, în sensul prevăzut de art. 155 din Codul Muncii, menite să recompenseze și să stimuleze îmbunătățirea performanțelor profesionale ale personalului din sistemul justiției, care se plătesc din dintr-un fond cu destinație specială, constituit în conformitate cu dispozițiile art. 25 indice 3 alin.2 din legea 146/1997, repartizarea veniturilor pe beneficiar făcându-se în baza unor norme interne aprobate prin ordin al ministrului justiției, respectiv Ordinul 2404/C/2004 care enumără exemplificativ principalele criterii de repartizare individuală.
Astfel potrivit art. 4 din Normele interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 din legea 146/1997, aprobate prin Ordinul 2404/C/2004 ca și criterii pentru repartizarea individuală a stimulentelor sunt enumerate următoarele criterii obiective: complexitate a sarcinilor de serviciu și modul de realizare, operativitatea în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, lisa unei sancțiuni disciplinare.
Prin felul în care au repartizate stimulentele financiare din decembrie 2005 Ministerul Justiției nu a ținut seama de niște criterii obiective, așa cum a constatat și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin hotărârea nr. 15/23.01.2006.
Ca urmare instanța constată că nu a existat o justificare obiectivă în stabilirea categoriilor de personal îndreptățite să primească stimulente și cele excluse de la acordarea acestora, cea ce a încălcat principiul nediscriminării prevăzut de art.5 și 6 din Codul Muncii.
Acest tratament a adus atingere dreptului reclamantului de folosință a drepturilor economice, potrivit art. 6 lit. c din OG 137/2000 pentru prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, discriminarea manifestându-se printre altele și prin acordarea altor drepturi decât cele reprezentând salariul.
Art.2 alin.1 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare prevede că "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă, infectare ori apartenență la o categorie defavorizatoare precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în domeniul public, economic, social, sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Art.2 alin.2 din același act normativ stabilește că "sunt discriminatoriiprevederile, criteriile, sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane pe baza criteriilor prevăzute de alin.1 față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare."
Textul art. 14 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului l și Libertăților Fundamentale completat prin Protocolul 12 din Convenție, a intrat în vigoare la 01.04.2005.
La art. 1 pct. 1 din acest protocol, se prevede în sarcina statelor interdicția generală a discriminării ca obligație pozitivă beneficiul drepturilor și intereselor legitime fiind făcută fără discriminare.
Astfel, toate persoanele aflate sub jurisdicția statelor contractante ale convenției, pot invoca în mod independent și de sine stătător, încălcarea principiului nediscriminării, nu numai cu privire la drepturile prevăzute de convenție ci și la orice alt drept prevăzut în dreptul intern al statului respectiv.
salariale solicitate de reclamant sunt circumscrise de prevăzut. art. 155 și art.40 alin 2 din Legea nr. 53/2003, fiind adaosuri bănești salariale.
Personalul auxiliar de specialitate s-a aflat într-o situație discriminatorie care atrage incidența dispozițiilor art. 27 alin. 1 din OG137/2000 potrivit cărora persoana discriminată are dreptul la despăgubiri proporționale cu prejudiciul suferit, prejudiciu apreciat de instanță ca fiind în sumă de 500 lei, raportat la valoarea cea mai mică ce a fost acordată cu titlu de despăgubire prin Ordinul 1921/C/15 12 2005.
Potrivit art. 21 al 1 din OG. 137/2000 persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării.
Conform alin 4 al aceluiași articol persoana interesată are obligația de a dovedi existenta unor fapte care permit a se presupune existenta unei discriminări directe sau indirecte, iar persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că faptele nu constituie discriminare.
Tribunalul a observat că existenta discriminării prin acordarea de stimulente financiare numai unor categorii de personal rezultă din faptul că Ministerul Justiției nu a ținut seama de criteriile obiective prevăzute de lege, așa cum a constatat și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârea nr. 15 /23.01.2006.
Susținerea pârâtului Ministerului Justiției că prin ordinul 1793/C/2006 din 27 07 2006 s-au acordat stimulente exclusiv personalului auxiliar de specialitate și că în acest fel s-a înlăturat discriminarea creată prin ordinul 1921/C/2005 din 15 12 2005 nu poate fi reținută de instanță deoarece Ordinul 1793 /C/2006 din 27 07 2006 vizat o altă perioadă de timp ( anul 2006 ) perioadă în care au primit stimulente și judecătorii prin ordinul 1744/C/13 07 2006.
Instanța de fond a apreciat că în luna iulie 2006 s-a acordat o altă tranșă de stimulente pentru judecători și personalul auxiliar, astfel că nu s-a procedat la o reparare a discriminării create prin ordinul 1921/C/2005 din 15 12 2005.
In luna decembrie 2005 prin ordinul 1921/C/2005 s-au acordat stimulente pentru aproape toate categorii de personal din cadrul instanțelor cu excepția personalului auxiliar.
Instanța de fond a apreciat că pârâtul Ministerul Justiției nu a avut nici o justificare să excludă această categorie de personal de la acordarea stimulentelor.
Față de considerentele expuse, Tribunalul a constatat că au fost încălcate prevederile art. 5 alin 1 și 4, art. 6 alin 2 din Codul Muncii și prevederile art. 12 din OG 137/2000, iar această încălcare i-a produs reclamantului un prejudiciu egal cu contravaloarea stimulentului financiar în sumă de 500 RON.
Reclamantul, trebuia să beneficieze de compensația băneasca cuvenita, actualizata cu indicele de inflație, aceasta pentru o justă si echitabilă dezdăunare, aceasta conform art. 6-8 din Legea 53/2003, dar si art.37, art.39 al. 1, lit. d - e, art.40 alin.2 respectiv art.155-157 din același act normativ.
Potrivit art. 269 din Codul Muncii angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciu.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților precizând că premiile sau stimulentele sunt concepute ca drepturi suplimentare care pot să fie sau nu acordate salariaților în funcție de o serie de criterii pe care angajatorul le poate stabili cu prioritate.
Potrivit art.25 al.2 din Legea 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, fondul pentru stimularea personalului din justiție reprezintă 75 % din sumele obținute din recuperarea cheltuielilor judiciare avansate de stat pentru desfășurarea proceselor penale, precum și din amenzile judiciare.
Repartizarea veniturilor pe beneficiar se face în baza unor norme interne aprobate prin ordin al Ministrului Justiției.
Ca atare, stimulentul financiar nu este un drept conferit de lege, nu se confundă cu salariul, el depinzând de o multitudine de factori care determină acordarea/ neacordarea sa, ceea ce-i conferă un caracter incert, imposibil de prevăzut.
Ordonatorii pot aprecia ca în funcție de ordinea realizării obiectivelor propuse, să repartizeze fondurile colectate potrivit art.25 din Legea taxelor de timbru, fără însă ca tot personalul din sistem să fie recompensat în același timp.
Curtea constată a fi fondat recursul, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art.2 al.1 din OG 137/2000, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenența la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterea, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social, cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Potrivit al. 3 al aceluiași articol sunt discriminatorii potrivit acestei ordonanțe prevederile, criteriile sau practicile neutre care dezavantajează anumite persoane pe baza criteriilor prevăzute la alin.1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate sau necesare.
În raport de aceste dispoziții, în mod greșit prima instanță a reținut existența unei discriminări a reclamantului, față de categoriile de angajați, cărora le-au fost acordate aceste stimulente.
Pentru aceasta se au în vedere următoarele argumente:
Bugetul Curților de Apel al specializate și al Judecătoriilor este gestionat de Ministerul Justiției, ministrul justiției având calitatea de ordonator principal de credite, președinții curților de apel având calitatea de ordonator secundar de credite, iar cei ai tribunalelor având calitatea de ordonator terțiari de credite, așa cum prevăd dispozițiile Legii 304/2004.
Faptul că ordonatorul principal de credite a acordat stimulente numai unor categorii de personal, nu conduce la concluzia existenței unei fapte de discriminare a acestora.
Aceasta deoarece din interpretarea dispozițiilor Legii 146/1997 menționate mai sus, rezultă că acordarea acestor stimulente nu este obligatorie, rămânând la latitudinea ordonatorului principal de credite, dacă acordă sau nu aceste beneficii.
Pe de altă parte, stimulentul financiar nu este un drept conferit de lege cu caracter absolut, obligatoriu nefăcând parte din componentele salariului, așa cum sunt definite de art.155 din, iar acordarea sa depinde de o multitudine de factori în raport de care, ordonatorul principal de credite poate aprecia ca în funcție de realizarea obiectivelor propuse să repartizeze fondurile colectate potrivit art.25 din Legea 146/1997 anumitor categorii de personal.
Sunt argumentele pentru care, Curtea în temeiul art.312 pr.civilă va admite recursul și va modifica sentința în parte în sensul respingerii acțiunii.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr. 4001 din 06.06.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Ministerul Finanțelor Publice- Direcția Generală A Finanțelor Publice D, Curtea de Apel Timișoara, Tribunalul Timiș, intimatul intervenient Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și intimat reclamant.
Modifică sentința în parte.
Respinge acțiunea în tot.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-/4.02.2010
Tehn./ex.3
Președinte:Ligia EpureJudecători:Ligia Epure, Carmen Tomescu, Mariana Pascu
