Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 3337/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(2116/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR.3337/
Ședința publică de la 13.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 2: Amelia Farmathy
JUDECĂTOR 3: Maria Ceaușescu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenții-reclamanți, A, și împotriva sentinței civile nr.407/LM/AS/11.03.2008 pronunțate de Tribunalul Giurgiu -Secția Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-pârâți TRIBUNALUL GIURGIU, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Dezbaterile de fond au avut loc în ședința publică din data de 06.05.2009, consemnate în încheierea de ședință la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea deciziei civile la data de 13.05.2009, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Prin recursul înregistrat la data de 26.03.2009 pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI, recurenții, a, și au criticat sentința civilă nr.407/LM/AS din data de 11.03.2008 pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr-, arătând că sentința recurată este lipsită de temei legal și dată cu încălcarea esențială și aplicarea greșită a legii.
În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, recurenții au arătat că instanța de fond a nesocotit cele două principii fundamentale aplicabile sistemului de salarizare, respectiv principiul egalității de tratament, instituit de art.154 din Legea nr.53/2003 și cel al diferențierii salariilor numai în raport cu nivelul studiilor, cu treptele sau gradele profesionale, cu calitatea și cantitatea muncii.
Recurenții au mai susținut că aplicarea principiului egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea dreptului magistraților de a primi contravaloarea sporului de confidențialitate.
Intimatul Ministerul Justiției și Libertăților a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii.
Analizând ansamblul probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.407/LM/AS/11.03.2008 pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții-recurenți, arătându-se că sporul de confidențialitate nu este prevăzut de lege pentru magistrați, diferența de tratament în privința salarizării având o justificare obiectivă prin raportare la deosebirile dintre diferitele categorii socio-profesionale bugetare.
Instanța de fond a reținut de asemenea că lipsa beneficiului unui drept suplimentar la salariu nu presupune plasarea într-o situație discriminatorie, depășind cadrul legal instituit prin OG nr.137/2000, o altă interpretare conducând la ideea eronată conform căreia toate drepturile salariale trebuie acordate tuturor categoriilor de salariați, în mod uniform, cu toate sporurile posibile, fără a se avea în vedere complexitatea muncii și specificul fiecărei activități.
Deși Tribunalul Giurgiu face referire în motivarea soluției pronunțate în legătură cu justificarea obiectivă a diferențierilor salariale ale unor categorii socio-profesionale distincte, instanța de fond nu explică în concret în ce constă concret această "justificare obiectivă",precum și în ce constă diferența între categoriile socio-profesionale bugetare care își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
O motivare generică nu e suficientă pentru a fundamenta o soluție, ce apare mai degrabă ca o încercare de a da o aparență de motivare unei soluții pentru care nu există un raționament juridic aprofundat.
Dacă ar fi explicat în ce constă justificarea obiectivă, diferențele dintre categorii socio-profesionale distincte și conceptele de complexitate a muncii și specific al activității, instanța de fond ar fi permis atât recurenților, cât și instanței de control judiciar să pătrundă logica raționamentului generic expus în motivare.
Firește că, abordând situația de fapt a speței din perspectiva obligativității unui spor în condițiile în care una sau mai multe categorii socio-profesionale exercită activități diferite, dar în aceleași condiții, rezultatul raționamentului juridic ar fi fost altul. Este vorba despre același raționament juridic ce a permis Înaltei Curți de Casație și Justiție ca la data de 15.12.2008, prin decizia nr.46, decizie în interesul legii, să constate că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%.
Diferențierea nu este întâmplătoare și are în vedere rolul economico-social pe care îl îndeplinește fiecare parte a salariului. Astfel, cuantumul salariului de bază, în privința categoriei de personal pentru care acest salariu este stabilit prin lege, reprezintă valoarea economică și socială a muncii pe care o desfășoară o anumită categorie de bugetari. Această valoare este expresia unei politici socio-economice și poate destul de mult în funcție de modalitatea de apreciere a importanței în cadrul societății a activității prestate de o categorie profesională bugetară sau alta.
Ca o consecință, nivelul salariilor de bază poate destul de mult.
Rolul acordării sporurilor are o cu totul altă finalitate și anume compensarea pecuniară pentru activitatea desfășurată în anumite condiții apreciate ca vătămătoare, potențial periculoase sau speciale (cum este cazul sporului pentru munca de noapte).
În categoria acestor condiții speciale se încadrează și activitatea desfășurată de bugetarii cărora li se solicită să păstreze și să apere confidențialitatea lucrărilor efectuate, indiferent de natura lucrărilor sau de gradul mai mult sau mai puțin abstract al acestora.
Prin urmare, rolul sporului este de a compensa pecuniar anumite împrejurări în care se desfășoară în mod concret activități profesionale diferite. Aceste împrejurări pot fi similare, iar tratamentul salarial diferențiat din perspectiva neacordării unor sporuri, deși premisele faptice pentru acordare există, este nelegal și inechitabil.
Concluzia la care ajunge instanța de fond este eronată tocmai pentru că nu face diferența și nu observă finalitatea distinctă dintre salariul de bază și sporuri.
Astfel, indiferent dacă o persoană este angajată ca agent de curățenie sau supraveghetor, pedagog, asistent medical, acea persoană are dreptul la sporul pentru munca de noapte, dacă și-a desfășurat activitatea specifică pe timpul nopții.
Situația este similară și în cazul sporului de confidențialitate, care ține într-adevăr de specificul comun al unor activități profesionale distincte, punct de legătură pe care instanța de fond a omis să îl sesizeze.
Nediscriminarea nu conduce, așa cum eronat susține Tribunalul Giurgiu, la acordarea drepturilor salariale uniform cu toate sporurile posibile, ci la o abordare salarială justă, echitabilă, care să valorizeze în aceiași parametri pecuniari, condiții similare în care se desfășoară activități diferite.
Față de caracterul obligatoriu al recursului în interesul legii, în raport de dispozițiile art.329 alin.3 Cod pr.civilă, reținând că instanța de fond a pornit de la o premisă greșită, ajungând, în mod inevitabil, la o concluzie eronată, soluția fiind dată cu aplicarea greșită a legii, Curtea, în baza art.312 Cod pr.civilă cu referire la art.304 pct.9 Cod pr.civilă, va admite recursul și va modifica în parte sentința recurată în sensul acordării sporului de confidențialitate începând cu luna octombrie 2004 și în continuare, cât timp recurenții își vor păstra calitatea de magistrați, precum și înscrierea în cartea de muncă a fiecăruia dintre aceștia a sporului stabilit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții-reclamanți, A, și împotriva sentinței civile nr.407/LM/AS/11.03.2008 pronunțate de Tribunalul Giurgiu -Secția Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-pârâți TRIBUNALUL GIURGIU, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Obligă pârâții Tribunalul Giurgiu, Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI la plata către reclamanți a sporului de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară pentru perioada octombrie 2004 la zi și în continuare, proporțional cu perioada lucrată de fiecare, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la scadență la data plății efective și asupra cărora se va adăuga dobânda legală de la data introducerii acțiunii până la plata efectivă.
Obligă pârâtul Tribunalul Giurgiu să efectueze mențiunile corespunzătoare acestor drepturi în carnetele de muncă ale reclamanților.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./11.06.2009
Jud.fond: Gh.; Fl.
Președinte:Lizeta HarabagiuJudecători:Lizeta Harabagiu, Amelia Farmathy, Maria Ceaușescu
