Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 34/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 34/CM
Ședința publică din 18 Ianuarie 2010
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 3: Maria Apostol
Grefier - -
Pe rol pronunțarea asupra recursului civil declarat de recurenta pârâtă "GRUP SERVICII ", cu sediul procesual ales în C, str. - - (fostă ) nr.10, județul C la, împotriva sentinței civile nr. 855/31.07.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și, toți cu domiciliul procesual ales în C,-, -. 1, județul C, la avocat, având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 12.01.2010, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu dispozițiile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea asupra recursului la data de 14.01.2010, respectiv 18.01.2010, când a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Cu privire la recursul civil de față, Curtea reține următoarele:
Reclamanții, -, -, G, au chemat în judecată pe pârâta SC Servicii C SA. solicitând obligarea acesteia la plata diferențelor bănești rezultate din neaplicarea indicelui de salarizare 1,98 din salariul minim pe economie indexat pentru perioada 01.07.2005 și până la încetarea raporturilor de muncă,sume actualizate cu rata inflației și dobânda legală la data plății efective
S-a solicitat, totodată, obligarea pârâtei la plata suplimentărilor salariale de Paști și de C calculate la nivelul salariului mediu de bază pe societate, corespunzător perioadei lucrate în intervalul 01.07.2005-30.06.2008, sume actualizate cu rata inflației și cu dobânda legală,
În subsidiar, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata diferențelor de drepturi salariale rezultate din neaplicarea indicelui de salarizare de 1,98 din salariul minim pe economie indexat pentru perioada 01.07.2005-15.12.2005 și a indicelui de salarizare de 1,76 din salariul minim pe economie indexat pentru perioada 15.12.2005-20.05.2007.
În considerente, reclamanții au arătat că au fost încadrați la societatea pârâtă de la data de 01.07.2005, prin transfer colectiv de la Sucursala C, ocazie cu care a fost încheiat un protocol, potrivit cu care, până la adoptarea de către a unui nou contract colectiv de muncă, va rămâne valabil pentru acești salariați transferați contractul colectiv de muncă al.
Prin CCM/ s-a prevăzut la art. 128 (5) că salariații au un coeficient de salarizare minim de bază de 1,98 de ori mai mare decât salariul minim pe economie indexat.
Acesta a fost valabil în societatea pârâtă, pentru salariații transferați, până la 15.12.2005, când societatea și-a înregistrat la Direcția de Muncă propriul CCM.
Acesta prevedea la art. 121 alin. 4 că salariații au un coeficient de salarizare minim de bază de 1,76 ori mai mare decât salariul minim pe economie indexat, însă nici această clauză nu a fost respectată cu începere de la data de 20.05.2007.
De asemenea, pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, salariatul urma să beneficieze de toate drepturile recunoscute prin Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de societate, în conformitate cu prevederile contractului individual de muncă, art. III alin. 3. Or, prin art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul și art. 162 alin1 din CCM la nivel, contracte în care se prevedea că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe
În drept au fost invocate disp. art. 283 lit. c și ale art. 236 alin. 4 Codul muncii.
La termenul de judecata din 06.08.2008 reclamanții au formulat precizari prin care au solicitat și plata diferențelor bănești rezultate din necalcularea indemnizațiilor de concediu de odihnă în funcție de media zilnică pe ultimele trei luni înainte de plecarea în concediu, cu aplicarea dobânzii legale și a indicelui de inflație la data plății efective.
În susținerea acestui capăt de cerere, reclamanții au învederat că modul de calcul al indemnizațiilor de concediu, în sensul celor arătate, a fost stabilit prin art. 90 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de în anul 2003 și nu a fost modificat prin acte adiționale ulterioare.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția lipsei calității de reprezentant al apărătorului ales al reclamanților cu motivația că nu există dovada mandatului expres acordat de reclamanți avocatului ales pentru a-i reprezenta în instanță și excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Constanța în soluționarea cauzei față de reclamanții care nu domiciliul pe raza județului
Pe fond, pârâta a solicitat respingerea cererii.
Pentru soluționarea cauzei,instanța de fond a dispus efectuarea unei expertize judiciare contabilă, având ca obiectiv-verificarea algoritmului de calcul al drepturilor salariale ale reclamanților începând cu 01.07.2005,până la data încetării raporturilor de muncă,sub aspectul includerii în baza de calcul a coeficientului de multiplicare 1,76 raportat la salariul minim pe economie indexat.
Excepțiile invocate de societatea pârâtă prin întâmpinare, au fost respinse prinîncheierea pronunțată la 05.09.2008.
Față de excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a apărătorului ales al reclamanților instanța a apreciat că mandatul dispus și certificat conform împuternicirii avocațiale acoperă cerința mandatului conform dispozițiilor din.51/1995.
Cu privire la excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Constanța invocată de pârâtă din perspectiva prevederilor art. 284 alin.2 Codul Muncii,raportat la domiciliile unor reclamanți,instanța a avut în vedere domiciliul procesual ales al reclamanților, în condițiile în care textul de lege nu face nici o distincție sub acest aspect.
Prin sentința civilă nr.855/31.07.2009 a fost admisa in parte cererea precizata formulată de reclamanți.
A fost obligata pârâta la plata către fiecare reclamant a diferențelor de drepturi salariale rezultate din neaplicarea indicelui de salarizare 1,98 la salariul minim pe economie indexat pentru perioada 01.07.2005 - 15.12.2005, precum și a indicelui de salarizare de 1,76 la salariul minim pe economie indexat pentru perioada 16.12.2005 - 16.04.2007, corespunzător perioadei de activitate a fiecărui salariat, sume actualizate cu rata inflației și dobânda legală la data plății efective.
A fost obligata pârâta la plata către fiecare reclamant a drepturilor corespunzătoare suplimentărilor salariale de Paști și C, aferente perioadei de activitate a fiecărui salariat, pentru perioada 01.07.2005 - 31.12.2007, sume actualizate cu rata inflatiei și dobânda legală la data plății efective.
Au fost respinse pretențiile vizând plata acestor suplimentări salariale pentru anul 2008.
S-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata diferențelor de drepturi bănești rezultate din calcularea indemnizațiilor de concediu ca nefondat.
S-a luat act de renunțarea la judecata a reclamanților, G și a fost obligată pârâta la plata către reclamanții, -, -, sumei de 3.700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a dispune astfel, prima instanța a retinut următoarele:
- Referitor la aplicarea indicilor de salarizare 1,98 și 1,76 instanța a avut în vedere ca reclamanții au fost salariații SNP până la data de 01.07.2005, când prin Protocolul încheiat de această societate cu - au fost preluat de, cu menținerea tuturor drepturilor și obligațiilor ce derivă din contractul individual de muncă și contractul colectiv de muncă la nivelul - Sucursala.
Conform art. 128 alin. 5 din CCM la nivel de pe anul 2005, valoarea salariului de bază minim a fost de 1,76 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat, pentru stabilirea drepturilor acordate în anumite situații, strict determinate, respectiv, calculat la suma de 5.000.000 lei ROL la care se aplică în mod corespunzător coeficienții pe niveluri și funcții.
Prin actul adițional la CCM 2004-2005, înregistrat la. B sub nr. 447/21.01.2005, art. 128 alin. 5 fost modificat, în sensul că s-a prevăzut că în cadrul C, salariul de bază minim va fi de 1,98 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat.
Prin urmare, s-a apreciat ca fiind nefondate susținerile pârâtei referitoare la inaplicabilitatea coeficientului de salarizare de 1,98 față de salariul minim pe economie, pentru perioada 01.07.2005 - 15.12.2005.
Conform art. 7 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 rep. contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților, astfel că, la data încheierii protocolului de preluare a activelor și a personalului aferent, părțile urmau a avea în vedere prevederile referitoare la aplicarea acestui coeficient de salarizare.
În aceste condiții, nerespectarea coeficientului de salarizare prevăzut în contractul colectiv de muncă, raportat la salariul minim pe economie ca bază a calculului ulterior al drepturilor salariale cuvenite fiecărui angajat, generează în mod neechivoc o diferență între drepturile salariale acordate și cele rezultate din calculul corect.
Cu privire la perioada 16.12.2005 - 16.04.2007 ( data înregistrării contractului colectiv de muncă la nivel,prin care nu se mai prevede nici un coeficient de salarizare ), s-au reținut următoarele considerente:
Conform art. 121 alin. 4 din CCM încheiat între - și sindicatul reprezentativ, înregistrat la. C sub nr. 17330/16.12.2005, în cadrul societății salariul de bază minim este de 1,76 ori mai mare decât salariul minim pe economie indexat.
Susținerile potrivit cărora reclamanții nu pot pretinde plata acestor diferențe salariale, întrucât li se opun dispozițiile cuprinse în contractul individual de muncă, referitoare la cuantumul salariului, au fost respinse reținându-se că în aceste contracte nu s-a menționat expres coeficientul aplicabil la stabilirea salariului de bază, acest fapt nefiind reglementat decât în contractul colectiv de muncă.
Societatea pârâtă nu a contestat faptul că baza de calcul a drepturilor salariale ale reclamanților, pe perioada menționată, nu a respectat coeficientul de1,76, dar a invocat existența unui protocol încheiat între patronat și sindicat, cu privire la stabilirea modalității de aplicare a prevederilor CCM privind reașezarea salariilor individuale de bază.
Conform acestui protocol, de la 01.05.2006, salariile de bază ale tuturor angajaților au pornit de la valoarea de 550 lei pentru salariul corespunzător coeficientului de 1,00.
. acest protocol nu a adus nicio modificare coeficientului prevăzut prin art. 121 alin. 4 din CCM și nici nu este, înregistrat la. în condițiile art. 31 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 rep.
Drepturile acordate reclamanților urmau a fi raportate la algoritmul de calcul reglementat prin CCM la nivelul, astfel că, independent de creșterea salarială evidentă, trebuia respectată modalitatea de calcul ce derivă din CCM, iar pârâta nu a dovedit că acesta a fost respectat, motiv pentru care acțiunea reclamanților în raport de acest capăt de cerere a fost admisă astfel cum a fost precizată prin concluziile formulate la ultimul termen de judecată.
- Referitor la suplimentările salariale de Paști și de C s-au avut în vedre disp. art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul pe anul 2004, care prevăd:,Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
În contractul colectiv de muncă la nivel de SA. aplicabil reclamanților cu începere de la data de 15.12.2005, nu a fost inserată nici o clauză referitoare la suplimentările salariale de Paști și C, dispozițiile art.162 alin.1 invocate de către reclamanți reglementând dreptul la ajutor social al pensionarilor proveniți din.
Prin urmare nu au fost reținute argumentele reclamanților referitoare la prevederile cuprinse în art. 168 alin. 2 din CCM la nivel, după data de 15.12.2005, întrucât textul indicat nu se referă la drepturile aplicabile salariaților, ci la includerea suplimentărilor salariale în drepturile salariaților
Totuși, în contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din industria petrolieră, în a cărui anexă 1 se regăsește și societatea pârâtă, s-a stabilit prin art.170 dreptul salariaților de a beneficia de o suplimentare salarială cu ocazia unor evenimente anuale, printre care și sărbătorile de Paști și C iar cuantumul minim al acestei suplimentări salariale a fost prevăzut la valoarea unui salariu minim pe agent economic, calculat la data evenimentului, conform contractului colectiv de muncă.
Cum aceste dispoziții nu au fost înlăturate ori modificate prin acte adiționale ulterioare în perioada 2006-2007, iar pârâta nu a făcut dovada existenței unor prevederi în cuprinsul contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate prin care să se includă aceste drepturi în salariul de bază,astfel ca pentru perioada 16.12.2005-31.12.2007, sunt aplicabile prevederile contractului colectiv de la nivel imediat superior, în raport de disp. art. 11 alin. 1 lit. b din Legea nr. 130/1996, respectiv cele ale contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități din industria petrolieră.
Pentru anul 2008 s-au respins aceste pretenții deoarece nu a fost făcută dovada menținerii suplimentării salariale prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate sau la nivel superior.
- Referitor la calcularea indemnizațiilor de concediu întemeiate pe dispozițiile art. 90 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de și care stabilea un anumit mod de calcul al indemnizației de concediu, raportat la media zilnică a tuturor drepturilor salariale primite pe ultimele trei luni înainte de plecarea în concediu instanța de fond a avut în vedere ca la nivelul anului 2005, pentru SNP era valabil CCM înregistrat sub nr. 2643/11.05.2005 la., ale cărui clauze au fost obligatorii și la nivelul societății pârâte până la data înregistrării propriului contract colectiv de muncă.
Potrivit dispozițiilor art.90 din acest contract colectiv de muncă, depus la dosar de pârâtă, algoritmul de calcul al indemnizațiilor de concediu nu este cel redat de reclamanți și a fost preluat ca atare și de prin contractul colectiv de muncă valabil la nivel de unitate în anul 2006.
Astfel, indemnizația de concediu era egală cu dublul sumei pe care o reprezintă salariul de bază împreună cu sporurile cu caracter permanent pe care le-ar fi primit salariatul dacă ar fi lucrat efectiv numărul de zile ale concediului de odihnă acordat.
Acest mod de calcul a fost ulterior modificat prin adoptarea contractului colectiv de muncă valabil la nivelul unității în perioada 2007-2008.
Acest pretențiile reclamanților referitoare la calculul indemnizațiilor de concediu au fost respinse ca nefondate.
- În baza disp.art.246 Cod pr.civ. instanța a luat act de cererea de renunțare la judecata a reclamanților, G iar în conf. cu art. 274 și art.277 proc.civ. pârâta a fost obligată la plata sumei de 3.700 lei, reprezentând parte din cheltuielile de judecată efectuate cu titlu de onorariu avocat ales, către reclamanții ale căror pretenții au fost admise de asemenea în parte.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta parata SC Servicii care a formulat următoarele critici:
- Greșit a fost soluționată excepția privind necompetența teritorială a Tribunalului Constanța în ce privește pe reclamanții, și, deoarece în conf. cu disp. art. 284 alin. 2 Codul muncii, cererile se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința.
- Cererea privind plata salariului prin aplicarea indicelui de salarizare de 1,98 începând cu 01.07.2005 este nefondată, deoarece la data preluării salariaților de la SA era în vigoare CCM/2005 care prevedea la art. 128 alin. 5 ca indicele de salarizare este de 1,76.
- Pentru perioada 15.12.2005-22.03.2007 s-a solicitat plata diferenței rezultată din aplicarea indicelui de 1,76 la salariul minim pe economie dar nu exista nicio diferență de plătit deoarece salariul reclamanților este net superior celui minim stabilit la nivel de unitate, care este - în baza protocolului încheiat la 15.05.2006 de 550 Roni. Acest protocol nu reprezintă o modificare a CCM ci este voința părților pentru reglementarea modului de aplicare a CCM.
- În ce privește cererea referitoare la primele de Paste și C, recurenta arată că încă din anul 2003 aceste sume au fost incluse în salariul de baza al fiecărui salariat așa cum prevede art. 168 alin. 2 din CCM/, iar în CCM/ pentru anii 2006 și 2007 nu exista nicio prevedere care să-i îndreptațească pe reclamanți la plata acestor sume.
Pentru aceste motive, recurenta solicită admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii cererii reclamanților.
Cu ocazia închiderii dezbaterilor, intimații reclamanți și-au precizat poziția procesuală solicitând respingerea recursului ca nefondat.
În privința excepției referitoare la necompetenta instanței de fond cu privire la o parte din reclamanți s-a învederat că admiterea unei astfel de excepții ar fi în defavoarea reclamanților deoarece ar fi îngreunată administrarea probelor în condițiile în care legiuitorul nu a dorit acest lucru.
Cât privește fondul cauzei s-a arătat că preluarea reclamanților de la SA s-a făcut cu promisiunea menținerii salariilor pe care salariații le aveau la unitatea cedentă, dar aceasta promisiune nu a fost respectată.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate, Curtea constată că în cauza sunt incidente disp. art. 312 alin. 5 cod procedură civilă care impun casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
- Una din criticile formulate de recurent se referă la greșita soluționare a excepției privind competenta teritoriala a instanței de fond în ce privește o parte dintre reclamanți și s-a invocat în acest sens art. 284 alin. 2 Codul muncii.
Aceasta critica este întemeiată pentru următoarele considerente:
Art. 284 alin 1 codul muncii se refera la competenta materiala a instanței, respectiv la Tribunal ca instanța de fond și C de apel ca instanța de recurs astfel cum sunt stabilite prin art.2 alin1 litera "c" și art. 3 alin.3 cod procedură civilă.
Art. 284 alin.2 codul muncii, face precizarea clară cu privire la competenta teritorială în sensul că cererile având ca obiect conflicte de muncă se judeca de tribunalul în a cărei circumscripție "reclamantul îsi are domiciliul sau resedința după caz".
Dealtfel și Curtea Constituțională, fiind sesizată în mai multe rânduri cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 284 codul muncii, s-a pronunțat în sensul respingerii acestora reținând că aceste dispoziții sunt norme de procedură stabilite prin lege, care nu instituie nici privilegii și nici discriminări și nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil pentru niciuna din părți.( ex. Decizia nr. 494/2004, nr.454/2006, nr.82/2008).
Parte din reclamanții care au sesizat instanța de fond cu cererea de față, au domiciliul/reședința, în circumscripția altor instanțe, iar faptul că aceștia solicitau același fel de drepturi cu cei care își au domiciliul în circumscripția Tribunalului Constanța nu justifică sesizarea aceleiași instanțe.
Imprejurarea că toți reclamanții și-au ales domiciliul procesual ales la sediul avocatului ales, care este în C, nu este de natură să atragă competența teritorială a Tribunalului Constanța, domiciliul procesual ales fiind numai pentru comunicarea actelor de procedură.
Este vorba deci, de o coparticipare procesuală facultativă în care fiecare parte își revendica un drept propriu independent de al celorlalți chiar dacă au o cauza comună.
Admiterea acestui motiv de recurs conduce la casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, urmând ca instanța să stabilească limitele competenței în raport de fiecare reclamant și să judece cererile reclamanților care sunt îndreptățiți potrivit legii să investească această instanță potrivit art. 284 alin 2 Codul muncii.
- Celelalte critici ale recurentei vizează soluționarea pe fond a cauzei și ele tind la modificarea sentinței recurate.
În referire la capătul de cerere prin care se solicită plata drepturilor salariale prin aplicarea indicelui de salarizare de 1,98 din salariul minim pe economie indexat pentru perioada 01.07.2005 și până la încetarea raporturilor de muncă, reclamanții au arătat că potrivit protocolului încheiat între SA și SA, aceasta din urma se obliga să asigure salariaților aceleași drepturi salariale pe care le aveau la firma cedentă.
Trebuie observat, că reclamanții preluați de SA erau angajații, iar salariile acestora erau negociate distinct și erau prevăzute într-o anexa la CCM/, respectiv în Anexa nr. 15 până în anul 2008 când salariile angajaților au fost prevăzute în Anexa 1Bis.
Așadar, când analizăm drepturile angajaților nu ne raportam la CCM/ SA,ci la anexele care privesc salariații.
Desigur că drepturile salariale astfel cum erau prevăzute în Anexa la CCM erau valabile pentru reclamanți, în limita stabilita prin Protocolul încheiat la 22.06.2005 între SA și Servicii SA.
Potrivit acestui Protocol, SA se obliga "să preia de la cedent salariații prevăzuți în Anexa 1 cu menținerea tuturor drepturilor și obligațiilor ce derivă din contractele individuale de muncă ale salariaților de la SA, Contractul Colectiv de Munca încheiat la nivelul SA membru - Sucursala și legislația în vigoare începând cu data de 01.07.2005".
Potrivit art. 9(1) din Legea nr. 67/2006 privind protecția drepturilor salariaților în cazul transferului întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acestora "cesionarul are obligația respectării prevederilor CC aplicabil la data transferului, până la data rezilierii sau expirării acestuia"
Art. 9(2) arată că "prin acord între cesionar și reprezentanții salariaților, clauzele CCM valabil în momentul efectuării transferului pot fi renegociate, dar nu mai devreme de un an de la data transferului".
Instanța de fond nu a ținut cont de aceste dispoziții legale și a analizat pretențiile reclamanților prin prisma prevederilor din CCM la nivel de Servicii SA fără să țină cont de acest protocol dintre cele două unități.
Potrivit art. 312 alin 3 cod procedură civilă "dacă sunt găsite întemeiate mai multe motive, dintre care unele atrag modificarea iar altele casarea, instanța de recurs va casa în întregime hotărârea atacată pentru a se asigura o judecată unitară"
Pentru aceste considerente, urmează a se face aplicarea dispozițiilor mai sus menționate potrivit cu care va fi admis recursul și casată Sent. Civ. Nr. 855/2009 pronunțată de Tribunalul Constanta, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Față de soluția pronunțată nu se mai impune analiza celorlalte motive de recurs, criticile recurentei urmând sa fie avute în vedere de instanța de fond cu ocazia rejudecării pricinii, prin prisma contractelor colective de muncă aplicabile după preluarea reclamanților de către societatea recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta pârâtă "GRUP SERVICII ", cu sediul procesual ales în C, str. - - (fostă ) nr.10, județul C la, împotriva sentinței civile nr. 855/31.07.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și, toți cu domiciliul procesual ales în C,-, -. 1, județul C, la avocat.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Constanța, cu respectarea normelor de competență teritorială, precum și a contractelor colective de muncă aplicabile.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.01.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Jud.fond-/
Tehnored.dec.jud.-/26.01.2010
Tehnored.disp.gref.RD/4ex/29.01.2010
OMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
C,-, județ C, cod poștal - -,
.0241--/ 0241--; fax: 0241--
-------------------------------------------------------------------------------------------------
Dosar nr-
Emisă la data de 01.02.2010
CĂTRE,
TRIBUNALUL CONSTANȚA
- Secția civilă
Vă înaintăm alăturat dosarul nr- al Curții de Apel Constanța privind pe recurenta pârâtă "GRUP SERVICII " și intimații reclamanți, și, întrucât prindecizia civilă nr. 34/CM/18.01.2010, Curtea a admis recursul, a casat sentința recurată nr. 855/31.07.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța și a dispus trimite cauzei spre rejudecare la Tribunalul Constanța, cu respectarea normelor de competență teritorială, precum și a contractelor colective de muncă aplicabile.
Dosarul conține un nr. ______de file și are atașate: dosar: - al Tribunalului Constanța vol. I - 325 file și vol. II - 100 file.
Președinte de complet, Grefier,
- - - -
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman, Maria Apostol
