Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 3409/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A CIVILĂ ȘI PENTRU CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3409
Ședința publică din data de 27 Mai 2009
Completul compus din:
Președinte: JUDECĂTOR 1: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 2: Ligia Epure
JUDECĂTOR 3: Corneliu Maria
Grefier - -
*******
Pe rol, soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr.7167/28.11.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru recurenta pârâtă depunând împuternicirea avocațială, avocat, lipsind intimatul reclamant și intimata pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, că s-a depus întâmpinare în termenul procedural, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul părții prezente.
Avocat pentru recurenta pârâtă, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 7167/28.11.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- s-a admis în parte acțiunea formulată de petenta, împotriva intimatei
S-a dispus obligarea intimatei să plătească petentei drepturile bănești reprezentând contravaloarea unei cote de gaze naturale, respectiv, 4000 mc gaze naturale, pentru perioada 07.11.2005-17.01.2006, sume ce vor fi reactualizate la data plății.
S-a respins ca prescrisă acțiunea pentru perioada 30.06.2005-06.11.2005.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut::
Susținerea intimatei, în sensul că drepturile solicitate ar fi fost introduse în salariul de bază nu a fost dovedită și nu putut fi reținută din următoarele considerente:
O astfel de includere este contrară legii și ar determina un mod arbitrar din partea patronatului de a stabili un salariu de bază, în care sunt incluse toate drepturile bănești ce li se cuvin salariaților, fără ca acesta să poată fi controlat în primul rând de salariat, precum și de celelalte autorități, care au în competență acest aspect.
În al doilea rând, s-ar încălca clauzele negociate prin contractele colective de muncă pe ramură, cât și la nivel de unitate, care reprezintă legea părților prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă, conform dispozițiilor art. 236 Codul Muncii.
În al treilea rând, s-ar încălca dispozițiile art.154 Codul Muncii care arată că salariul reprezintă contraprestația muncii depusă de salariat, în baza contractului individual de muncă, iar dispozițiile art.155 menționează că salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri;astfel că pârâta face confuzie între noțiunea de salariu în care se cuprind toate drepturile ce se acordă unui salariat în echivalent bănesc cu salariul de bază, care reprezintă salariul de încadrare al fiecărui salariat în parte, în raport de munca prestată, calificarea acestuia, funcția ocupată.
În art. 159 din Codul Muncii se reglementează salariul de bază minim brut pe țară și care reprezintă punctul de plecare pentru fiecare angajator în parte la stabilirea salariului de bază prin contractul individual de muncă.
În altă ordine de idei, dacă din salariul de bază s-ar deduce contravaloarea ajutorului material reprezentând cota de gaze naturale de 4000 mc./anual, despre care intimata susține că a fost introdus în salariul de bază din anul 1997, ar rezulta un salariu de bază egal sau mai mic decât salariul minim pe economie.
În această situație petenta nu a avut un salariu care să corespundă muncii prestate, pregătirii profesionale și nu au beneficiat de indexările și majorările acordate prin hotărâri de guvern sau la nivel de societate cu ocazia negocierilor.
În consecință, instanța considerat că intimata nu a făcut dovada respectării clauzelor din CCM la nivel de unitate și nici a celor din CCM la nivel de ramură privind acordarea drepturilor solicitate, urmând să admită în parte acțiunea, pentru perioada 07.11.2005-17.01.2006 (data încetării contractului de muncă).
A fost respinsă ca prescrisă acțiunea pentru perioada 30.06.2005-06.11.2005, cu motivarea că termenul de prescripție potrivit art.283 alin.2 din Codul Muncii este de trei ani de la nașterea dreptului, or, în cazul de față, petenta solicită plata unor drepturi salariale începând cu 30.06.2005, prin acțiunea introdusă la 07.11.2008, fiind îndeplinit astfel termenul de prescripție pentru perioada a 30.06.2005-06.11.2005.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta arătând că sub aspectul dispoziției legale incidente în materia prescripției extinctive, cererea petenților nu reprezintă o acțiune pentru plata unor drepturi salariale izvorâte din, ci reprezintă o acțiune pentru plata altor venituri cerute în temeiul CCM.
Cererea petenților se încadrează pe deplin sub aspectul prescripției extinctive în ipoteza art.283 lit. e din, fiind aplicabil termenul de prescripție de 6 luni.
Pe fondul cauzei, recurenta învederează că în mod greșit instanța de fond a reținut că au fost încălcate clauzele negociate în CCM la nivel de unitate și la nivel de ramură.
Art. 187 din CCM la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze stabilește doar premisele acordării unui drept patrimonial al salariatului și nu dă naștere la un drept cert al acestora de a încasa o sumă de bani, acest drept urmând să ia naștere în urma unei negocieri speciale cu sindicatul.
Ajutorul material reprezentând c/val. a 4000.c de gaze naturale a fost introdus încă din anul 1997 în salariul de bază al fiecărui salariat conf. art.176 al.1 din CCM.
Prevederile art.176 din CCM/1998 ce au fost reținute și în CCM pe anii 1998-2000, au stipulat că acest ajutor material a fost compensat prin CCM/1997.
Prin urmare, începând cu anul 1997, acest articol a rămas fără obiect, iar sindicatul nu a mai intrat în negocieri pe tema acordării distincte a acestui ajutor.
Astfel, prin adresa IP nr.1721/18 iulie 1997 sucursalele au fost înștiințate cu privire la majorarea veniturilor salariale cu un coeficient mediu de 1.27, iar prin adresa IP nr.1738/12 iulie 1997 s-a revenit cu precizarea că respectivul coeficient de 1.27 se va aplica la salariile de bază ale personalului după primirea fondului de salarii.
Prin adresa nr. 1818/21.07.1997 s-a comunicat sucursalelor, că la calculul fondului de salarii repartizat s-a avut în vedere coeficientul de majorare mediu pe care cuprinde și prev. art.176 al.1 din CCM.
Astfel, începând cu iulie 1997 de comun acord cu sindicatul salariile de bază individuale au fost renegociate sau reașezate în limita fondului disponibil incluzând și /val. ajutorului reprezentând cota de gaze.
Prin urmare și în cărțile de muncă ale salariaților se menționează procentul de creștere ale salariilor înregistrat cu 01.07.1997 care include contravaloarea acestui ajutor.
Intimații depun la dosar întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Recurenta anexează la dosar note de ședință și înscrisuri.
Curtea constată a fi fondate doar criticile recurentei vizând modul de soluționare pe fond de către prima instanță a cererii privind acordarea cotei de gaze.
Este nefondată susținerea recurentei privind prescripția drepului la acțiune în temeiul dispoz. art.283 al.1 lit.e muncii, având în vedere natura juridică a acestor drepturi bănești -drepturi salariale așa cum rezultă din interpretarea art.154 CM care definește noțiunea de salariu și a disp.art.155 din CM care menționează componentele salariului respectiv salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri categorie din care fac parte și aceste drepturi bănești.
Din modalitatea de redactare a art.176 din CCM rezultă că dreptul suplimentar reprezentând cota de gaze este un drept de natură salarială.
Dispoziția cuprinsă în art. 283 lit. e din reglementează dreptul material la acțiune în cazul neexecutării CCM, ori a unor clauze ale acesteia, altele decât drepturile salariale, întrucât în privința acestora, legiuitorul a dat o reglementate distinctă și anume, aceea cuprinsă la lit. caa celuiași art. 283 din.
Ca urmare obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate,iar dreptul la acțiune se prescrie în termen de 3 ani potrivit art.283 alin.1 litera din CM.
Este fondată critica privind modul de soluționare al cererii prin care reclamanții au solicitat drepturile bănești aferente cotei de gaze pentru următoarele argumente:
În anul 1997 la nivel s-a stabilit, potrivit art.176 din CCM/1997că ajutorul material reprezentând /valoarea a 4000. gaze naturale ce se acorda fiecărui salariat va fi inclus în salariul de bază.
Această obligație a fost îndeplinită, dovadă fiind în acest sens înscrisurile depuse la dosar de recurentă, din care rezultă că aceasta, în luna august 1997 făcut cunoscut tuturor sucursalelor, că fondul de salarii aprobat pentru anul 1997 cuprinde toate drepturile salariale prevăzute în CCM, iar la calcularea acestui fond de salarii s-au avut în vedere prevederile art.176 din CCM.
Este motivul pentru care, în CCM la nivel /1998, la art.176 al.1 s-a făcut mențiunea că ajutorul material reprezentând /valoarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM/1997.
Este adevărat că, potrivit art. 187 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de Energie Electrică, Peztrol și gaze /2006-2007- salariații agenților economici nominalizați în Anexa 1 pct. B primesc anual un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale, iar la alin.2 al art. 187 se precizează faptul că de același drept beneficiază salariații avuți în vedere la alin.1 și cei ai agenților economici din industria petrolieră nominalizați în anexa 1, în cazul în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază.
Curtea constată însă faptul că acest drept reprezentând ajutorul material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale nu a fost încălcat întrucât acest ajutor material a fost introdus în salariul de bază al salariaților începând cu anul 1997.
Este îndeplinită, astfel condiția prevăzută de art. 187 alin.2 din CCM la nivel de ramură.
Curtea constată de asemenea că CCM pe unitate nu conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin CCM încheiate la nivel superior.
Față de aceste considerente, Curtea în temeiul dispoz. art. 312 Cod pr.civilă va admite recursul, și va modifica sentința în sensul respingerii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr.7167/28.11.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect, drepturi bănești.
Modifică sentința în sensul respingerii acțiunii.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 27 Mai 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. Jud.
Tehn./Ex.2
/ST. și
Președinte:Mariana PascuJudecători:Mariana Pascu, Ligia Epure, Corneliu Maria
