Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 3416/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A CIVILĂ ȘI PENTRU CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3416
Ședința publică din data de 27 Mai 2009
Completul compus din:
Președinte: JUDECĂTOR 1: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 2: Ligia Epure
JUDECĂTOR 3: Corneliu Maria
Grefier - -
*******
Pe rol, soluționarea recursului declarat de reclamanta -, împotriva sentinței civile nr.400/03.02.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru intimata pârâtă avocat, lipsind recurenta reclamantă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, că s-a depus întâmpinare cu exemplar pentru comunicare, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul părții prezente.
Avocat pentru intimata pârâtă, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr.400/03.02.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- a fost admisă exceptia prescriptiei dreptului material la actiune.
A fost respinsă acțiunea formulată de către reclamantul -, împotriva pârâtei
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune, tribunalul a constatat următoarele:
Indemnizația de concediere este prevăzută printr-o clauză a contractului colectiv de muncă aplicabil și reprezintă o plată compensatorie, care se acordă o singură dată și numai în cazul încetării contractului individual de muncă pentru motive ce nu țin de persoana salariatului.
Ca urmare, aceste drepturi nu reprezintă drepturi salariale ( incluse în salariu) pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c Codul Muncii ( termenul de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului).
În acest sens sunt și disp. art. 154 alin. 1 Codul Muncii în conformitate cu care, Salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă" și disp. art. 155 Codul Muncii potrivit cărora, Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri".
Fiind vorba de plăți (salarii) compensatorii, acordate după încetarea contractului de muncă, aceste sume nu pot fi apreciate ca drepturi salariale, astfel încât termenul de prescripție pentru exercitarea dreptului la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia este de 6 luni de la data nașterii lui (art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii ), și nu 3 ani (art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii ).
Prin urmare, instanța a apreciat că indemnizația de concediere solicitată de reclamant nu poate fi inclusă în veniturile salariale, termenul în care poate fi cerută fiind cel prevăzut de art.283 alin 1 lit e Codul muncii.
În speță, reclamantul a fost concediat la data de 11.09.2007, iar acțiunea a fost introdusă la data de 28 octombrie 2008, cu mult peste termenul de 6 luni prevăzut de lege.
Față de aceste considerente, instanța a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă și a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta considerând că în mod greșit a fost admisă excepția prescripției la acțiune în temeiul art.283 alin.1 lit.e,deoarece drepturile salariale cuvenite salariaților sub forma indemnizației de concediere sunt drepturi de natură salarială.Instanța nu face aplicarea corectă a disp.art.155 care prevăd ce înseamnă salariul.
Recurenta consideră că și pe fond instanța a greșit respingând acțiunea,reținând că intenția părților semnatare ale Planușlui Social a fost de a nu se cumula pachetul financiar prevăzut în acesta cu cel prevăzut în art.50 din CCM.
Curtea constată a fi fondat recursul și reține existența uneia din cauzele de casare a hotărârii primei instanțe, dintre cele menționate la art. 312 alin.3 Cod pr. civ. pentru următoarele considerente:
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, se impun următoarele precizări:
Dispozițiile art. 283 alin.1 din Codul muncii reglementează termenele de prescripție pentru formularea cererilor în vederea soluționării unui conflict de muncă, printre acestea fiind cel menționat la lit. c (de 3 ani) - în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator și cel menționat la litera e (de 6 luni), în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia.
Pentru a se reține unul din cele două termene de prescripție trebuie clarificată natura juridică a drepturilor solicitate prin acțiune.
Împrejurarea că indemnizația de concediere solicitată de reclamantă a fost prevăzută în CCM, nu conduce, în mod automat, la concluzia că neacordarea sa echivalează cu o neexecutarea contractului de muncă sau a unei clauze a acestuia. Pentru aceasta se au în vedere, pe de o parte, momentul nașterii dreptului de a solicita această indemnizație (după încetarea raporturilor de muncă) și, pe de altă parte, natura juridică a acestei indemnizații ( măsură de protecție socială la care sunt îndreptățiți salariații concediați, pentru motive care nu țin de persoana lor, în vederea atenuării consecințelor concedierii colective).
În acest sens, dispozițiile art. 67 din Codul muncii instituie în favoarea salariaților aflați în această situație, dreptul de a beneficia de măsuri active de combatere a șomajului și de compensații în condițiile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, angajatorului revenindu-i o obligație corelativă de a lua astfel de măsuri de protecție față de acești angajați, potrivit dispoz. art. 69 alin.1lit. b coroborat cu disp.alin.2 lit.f din Codul muncii și art. 78 alin. 3 din CCM la nivel național pe 2005.
Chiar dacă această măsură de protecție este prevăzută și în CCM, ea nu are caracterul unei clauze rezultat al negocierii părților contractante întrucât obligația angajatorului este o obligație legală.
Având în vedere rațiunea pentru care se acordă aceste compensații, la care fac referire dispoz. art. 67 Codul muncii acestei categorii de salariați concediați din motive care nu țin de persoana lor, rezultă că drepturile bănești solicitate de reclamanți au natura juridică a unor despăgubiri.
În speță, obiectul conflictului individual dintre părți îl constituie neplata acestor drepturilor bănești, iar termenul de prescripție pentru formularea unei astfel de acțiuni este de 3 ani, fiind reglementat de dispoz. art. 283 lit. c Codul muncii.
Acestea sunt argumentele pentru care instanța de recurs constată că acțiunea formulată de reclamant nu este prescriptibilă în termenul de 6 luni reglementat de art. 283 alin. 1 litera e din Codul muncii.
Constatând că prima instanță a examinat greșit cauza prin prisma excepției prescripției de 6 luni și nu a cercetat fondul cauzei, Curtea, în raport de dispozițiile art. 81alin.2, art. 82 din 168/1999 și dispoz. 312 alin. 5 Cod pr. civ. va admite recursul, va casa hotărârea recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, în vederea examinării cauzei pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta -, împotriva sentinței civile nr.400/03.02.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA.
Casează sentința.
Trimite cauza spre rejudecare.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 27 Mai 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. Jud.
Tehn./Ex.2/24.06.2009
/ și
Președinte:Mariana PascuJudecători:Mariana Pascu, Ligia Epure, Corneliu Maria
