Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 345/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 345/2009
Ședința publică de la 30 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stoica Manuela președinte secție
- -- vicepreședintele Curții de Apel
- - - JUDECĂTOR 2: Lodoabă Alina Doriani Ana
- - -grefier
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de pârâții INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE H și - MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ DE REGLEMENTĂRI JURIDICE ȘI CONTENCIOS, împotriva sentinței civile numărul 1491/LM/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că recurenții au solitat judecarea în lipsă împrejurare față de care instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL,
Deliberând asupra recursului civil de față;
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată la ribunalul Hunedoara sub dosar nr- reclamanta i-a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție a Județului H, solicitând obligarea pârâților la plata primelor de concediu egale cu un salariu de bază din luna anterioară plecării în concediu, cuvenite pe anul 2007; obligarea pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative, în calitate de ordonator principal de credite să cuprindă în buget sumele necesare plății primelor de concediu.
În motivarea acțiunii sale reclamanta arată că este angajată personal contractual în cadrul H și că în această calitate este îndreptățită la suma pretinsă prev.de nr.OG 38/2002 întrucât și personalul civil își desfășoară activitatea în condiții similare cu polițiști, beneficiind în acest sens și de alte sporuri acordate acestora. Se arată că refuzul angajatorului de a acorda acest drept reprezintă un act de discriminare așa cum este reglementat de art.5.4 din Legea nr. 53/2003.
În drept se invocă: art.37 alin.2 din nr.OG 38/2002, art.49 din Legea nr. 138/1999, art.49 din legea nr.138/1999.
Prin întâmpinarea depusă de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative se solicită respingerea acțiunii, arătând că drepturile bănești cuvenite personalului civil contractual din această instituție sunt reglementate de nr.OG 24/2000 care nu prevăd un atare premiu și că nu există similitudine întrwe activitățile desfășurate de personalul civil și cel cu statut de funcționari publici (polițiști).(5).
Prin întâmpinarea depusă de pârâtul Inspectoratul de Poliție a Județului H se solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivându-se că interpretarea dată de reclamantă textelor de lege este greșită, deoarece nr.OG 38/2003, precum și Legea nr. 360/2002 reglementează drepturile de care beneficiază exclusiv polițiștii.(10-11).
Prin sentința civilă nr. 1491/LM/04.11.2008 pronunțată de tribunalul Hunedoara în cauză s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție a Județului H și în consecință:
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantei prima de concediu cuvenită eferentă anului 2007.
A fost obligat pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative să cuprindă în buget sumele necesare plății sumelor menționate.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî, astfel, tribunalul a reținut, în esență, cu referire la probele dosarului că în cauză sunt incidente prev. art.49 din Legea nr. 138/1999 în ceea ce privește activitatea reclamantei, aceasta desfășurându-și activitatea fără putință de tăgadă în condițiile similare cu celelalte cadre militare( respectiv a unui polițist cu activitate de secretariat), așa încât este îndreptățită la sporul pretins.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție a Județului H, solicitând admiterea recursului, desființarea hotărârii atacate, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii reclamantei.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative critică sentința atacată ca fiind netemeinică și nelegală, deoarece intimata face parte din categoria personalului civil contractual al J ale căror drepturi bănești sunt reglementate de dispozițiile nr.OUG24/2000- act normativ care nu prevede acordarea primei de concediu. Totodată, recurentul arată că personalul contractual civil din I nu desfășoară activității similare cu personalul din categoria funcționarilor publici cu statut special ( polițiști), cum eronat a reținut prima instanță.
În ce privește recursul pârâtului Inspectoratul de Poliție a Județului H se susține că dreptul salarial solicitat de reclamantă nu este reglementat de actul normativ care se referă la categoria profesională din care face parte aceasta și că acordarea acestuia prin similitudine cu polițiști ar însemna instituirea prin justiție a unui sistem de salarizare parale cu cel prevăzut de actele normative în vigoare.
Recursurile sunt întemeiate în drept pe prevederile art. 304 punct 9 Cod procedură civilă.
Intimata nu a depus întâmpinare în această fază procesuală.
CURTEA, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform cerințelor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, în limitele statuate de art. 306 alin.2 Cod procedură civilă reține următoarele:
Recursurile sunt fondate.
Reclamanta este salariata Inspectoratul de Poliție a Județului H, în calitate de personal contractual, desfășurându-și activitatea în baza unui contractul individual de muncă ( în acest sens copie carnet de muncă depus la dosar).
Salarizarea categoriei profesionale din care face parte reclamanta este reglementată de dispozițiile nr.OUG 24/2000 privind sistemul de stabilire salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, cu modificările și completările ulterioare.
Acest act normativ nu prevede acordarea primei de vacanță pretinsă prin acțiunea pendinte.
Invocarea ca temei juridic al acțiunii-Og nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare sau ale legii nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice din apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții- nu o îndreptățește pe reclamantă la premiul pretins, deoarece fiecare categorie profesională poate pretinde doar drepturile prevăzute de legislația specială a categoriei profesională din care face parte, în speță, nr.OUG 24/2000.
Existența unei similitudini între activitățile desfășurate de personalul contractual și personalul cu statut de funcționar public, pe care prima instanță o reține în fundamentarea soluției este greșită, deoarece acordarea unor drepturi prevăzute pentru o altă categorie profesională reprezintă o extinderea a cadrului legislativ la alte situații decât cele prevăzute de legiuitor ceea ce este inadmisibil, atribuțiile instanței judecătorești fiind de a aplica legea nu de aoc rea.
Astfel, prin Deciziile nr.818, 819, 820, 821/03.07.2008 Curtea Constituțională a statuat că " prevederile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din nr.OG- privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsură în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.".
De asemenea, prin Decizia nr.1325/04.12.2008, Curtea Constituțională a statuat că:înțelesul dispozițiilor nr.OG 137/2000 prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative este neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor.
În același sens, nu poate fi reținută nici susținerea reclamantei vizând discriminarea deoarece prevederea unor drepturi în beneficiul unei categorii profesionale și neprevederea sau dimpotrivă prevederea, însă într-un alt cuantum, în beneficiul altei categorii profesionale, este o opțiune a legiuitorului și nu justifică reținerea unui tratament diferențiat, câtă vreme sunt în discuție situații obiectiv diferite, particulare.
Modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii ori nereglementarea de legiuitor a anumitor aspecte care țin de statutul profesional a unei categorii este o problemă ce nu poate fi apreciată din punct de vedere a discriminării, depășind cadrul legal reglementat prin Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 invocată ca temei juridic a al pretențiilor în cauză.
Nici un criteriu dintre cele prevăzute de art. 2 alin.1 din nr.OG 137/2000 nu se referă la alte drepturi și libertăți decât cele recunoscute de lege. În afara legii nu putem vorbi de discriminare în sensul nr.OG 137/2000 cu modificările și completările ulterioare.
În concluzie, situațiile deosebite în care se găsesc diferitele categorii de salariații determină soluții diferite ale legiuitorului în ce privește salarizarea acestora, fără ca prin aceasta să se încalce principiul egalității, ce nu semnifică uniformitate_deciziile Curții Constituționale nr.168/1988, 294/2001.
Pentru considerentele expuse, curtea constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, astfel încât în baza art. 312 alin.1, coroborat cu art. 304 punct 9 Cod procedură civilă, cu aplicarea art. 81 din Legea nr.168/1999 va admite, ca fondate recursurile declarate de pârâții, va modifică în tot sentința atacată în sensul respingerii acțiunii în conflict de drepturi formulată de reclamanta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite,ca fondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Administrației și Internelor B și H împotriva sentinței civile
(continuare decizie civilă nr.345/2009)
nr.1491/LM/4.11.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr-.
Modifică în tot sentința atacată în sensul respingerii acțiunii în conflict de drepturi formulată de reclamanta împotriva pârâților B și
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.AD
Tehnored TM/ 3 ex
Jud.
Președinte:Stoica ManuelaJudecători:Stoica Manuela, Lodoabă Alina Doriani Ana
