Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 349/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA COD OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 349
Ședința publică din 4 martie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mihail Decean
JUDECĂTOR: DR. - -
JUDECĂTOR 2: Carmen Pârvulescu
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către pârâta-recurentă C "" SA B împotriva sentinței civile nr. 2435/22.XI.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică se prezintă avocat în reprezentarea pârâtei-recurente, cu împuternicire avocațială și doamna avocat în reprezentarea reclamantului-intimat, lipsă fiind acesta din urmă.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbaterea în fond a recursului.
Reprezentantul pârâtei-recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului, arătând că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică.
Doamna avocat, pentru reclamantul-intimat, solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că nu este dat nici unul din motivele de recurs invocate, sentința pronunțată fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată, conform chitanței de la dosar, depunând și concluzii scrise.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta C "" SA B, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care aceasta din urmă să fie obligată la plata sumei de 9384,04 lei, reprezentând drepturi salariale restante și neachitate, reactualizate la data plății efective, aferentă anilor 2004-2006,și anume prime de Paști și de C, cu cheltuieli de judecată.
Motivându-și acțiunea, reclamantul a arătat că potrivit contractului de muncă la nivel de unitate era îndreptățit să beneficieze de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de
Pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, reclamantul a beneficiat, în conformitate cu prevederile contractului individual de muncă, și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă la nivel de unitate.
Deși art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă prevede că salariații SA beneficiază, cu ocazia sărbătorilor de C și de Paști de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de câte un salariu de bază mediu pe SA, pârâta nu a respectat prevederile contractelor colective de muncă la nivel de unitate și nu și-a îndeplinit obligația de a acorda aceste drepturi salariale cuvenite, fapt care, în opinia sa constituie un prejudiciu, trebuind a fi reparat, în conformitate cu prevederile art. 243 alin.(2) Codul Muncii.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, arătând că încă la începutul anului 2000, între societate și salariații săi s-au purtat negocieri în vederea încheierii unui contract colectiv de muncă la nivel de unitate, iar după intrarea în vigoare a contractului colectiv de muncă, prevederile acestuia s-au aplicat la nivelul întregii societăți, producând efecte față de toți salariații.
A mai arătat că în anul 2003, ca urmare a negocierilor între reprezentanții societății și cei ai sindicatelor, s-a hotărât ca, în conformitate cu art. 168 alin. (1), drepturile salariale de C și de Paști să fie incluse în salariul de bază, Comisia Paritară, prin decizia nr. 3793 din 18. 06. 2007, informând părțile cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat, atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori, societatea achitând toate drepturile salariale în conformitate cu contractul colectiv de muncă.
De asemenea, s-a mai arătat că sumele au fost greșit calculate, avându-se în vedere că s-a pornit de la salariul mediu brut pe, contrar dispozițiilor art. 168(1) din contractul colectiv de muncă.
Prin aceeași întâmpinare, s-a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, conform art. 283 (1) Codul Muncii, invederându-se că termenul de prescripție este de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, precum și excepția prematurității acțiunii, în raport cu prevederile contractuale. În legătură cu această din urmă excepție, pârâta a arătat că admițându-se ipotetic că drepturile salariale în discuție nu ar fi fost incluse în sumele deja acordate salariaților, oricum dreptul de a formula acțiunea nu se poate considera născut atâta timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit, excepțiile fiind respinse prin încheierea din 15.11.2007 a Tribunalului Timiș.
Prin sentința civilă nr. 2435 din 22 noiembrie 2007, Tribunalul Timișa admis acțiunea civilă formulată, obligând pârâta să acorde reclamantului drepturile salariale restante și neachitate cu titlu de prime de Paști și de C în cuantum de 9384,04 lei pe perioada 2004-2007 reactualizată la data plății efective, precum și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 100 lei reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a hotărî astfel Tribunalul a reținut, în esență, reglementările art. 168(1) din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2004 potrivit cu care"Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații P SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe P SA",această dispoziție ce a reprezentat voința părților semnatare, respectiv a intimatului și a reprezentanților salariaților, menținându-se și în continuare pe anii următori.
Deși din modul de formulare al Comisiei Paritare cu referire la contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2006, rezultă că drepturile prevăzute la art. 168 alin. 1 din aceste contracte au fost incluse în salariile angajaților societății pârâte doar pentru anul 2003, dacă părțile contractante nu ar fi intenționat să convină acordarea acestor sporuri pe anii 2004-2006, pe lângă salariile cuvenite angajaților, ele nu le-ar mai fi prevăzut la art. 168 alin. 1.
Pe de altă parte, salariul de bază mediu pe SA la care se referă art. 168 alin. 1 din aceste contracte, nu este același în fiecare an pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestui salariu în salariile cuvenite angajaților în anul 2003, reprezintă o executare corespunzătoare a obligațiilor angajatorului reglementate de art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de muncă pe unitate pe anii 2004-2006, iar angajatorul nu a probat susținerea sa că suplimentările prevăzute de art. 168(1) din contractele colective de muncă pe anii 2004-2006, se regăsesc în salariile angajaților, deși sarcina probei îi revenea conform art. 287 Codul muncii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta SA solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii.
Recursul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9, 3041
Cod de procedură civilă.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat că instanța de fond a dat o interpretare greșită prevederilor art. 168 din contractul colectiv de muncă, încălcând dispozițiile art. 977 Cod civil, deoarece în anul 2003 primele de Paști și de C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, iar această creștere salarială a fost menținută în anii 2004 - 2006. Pentru acest motiv, în contractul colectiv de muncă pe anii 2004 - 2006, art. 168 alin. 2 fost redactat într-o altă formă. Astfel, în contractul colectiv de muncă pe anul 2004 se arată: "pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază", iar în contractul colectiv de muncă din anii următori se prevede: "în anul 2003 suplimentările de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază ".
S-a mai susținut că nu s-a avut în vedere decizia nr. 5140/18.06.2007 a Comisiei paritare care a dat o interpretare prevederilor contractului colectiv de muncă, obligatorie pentru părți.
S-a reiterat și excepția prescripției dreptului la acțiune, susținându-se incidența dispozițiilor art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii întrucât, acțiunea derivând din neexecutarea unor clauze ale contractului colectiv de muncă, pretențiile puteau fi solicitate în termenul de 6 luni.
Sentința a mai fost criticată și pentru greșita respingere a excepției prematurității acțiunii susținându-se că nu au avut loc negocieri între patronat și reprezentanții salariaților pentru stabilirea cuantumului primelor de Paști și C, ori lipsa acestor negocieri dovedește că primele în discuție au fost introduse în salariul de bază.
Sub aspectul netemeiniciei, s-a susținut că sumele solicitate au fost acordate într-un cuantum greșit fără să se facă deosebirea între salariul mediu brut pe și salariul de bază mediu brut la nivel de, valorile fiind diferite, respectiv calculul depus de reclamant fiind diferit de cel depus de pârâtă.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea a constatat că este neîntemeiat pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003 - 2006 are aceeași formulare în toate aceste contracte, prevăzând următoarele: "cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, salariații "" SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe "" SA. Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
Art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003 - 2004 dispune că: "pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu I ". Același articol din contractele colective de muncă pe anii 2005-2006 prevede că: "în anul 2003, suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Din modul de formulare al ambelor variante ale art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003 - 2006, rezultă că drepturile prevăzute de art. 168 alin. 1 din aceleași contracte au fost incluse în salariile angajaților societății pârâte doar pentru anul 2003. Dacă părțile contractante nu ar fi intenționat să convină acordarea acestor drepturi pe anii 2004 - 2006 pe lângă salariile cuvenite angajaților, ele nu le-ar mai fi prevăzut la art. 168 alin. 1.
De altfel, salariul de bază mediu pe SA, la care se referă art. 168 alin. 1 din aceste contracte, nu este același în fiecare an, pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestui salariu în salariile cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligației angajatorului reglementată de art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004 - 2006.
Angajatorul nu a probat susținerea sa referitoare la faptul că suplimentările prevăzute de art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2006 se regăsesc în salariile angajaților, deși sarcina probei îi revenea conform art. 287 din Codul muncii.
Adresa nr. 3793/18.06.2007, emisă de Comisia Paritară a C" " SA, nu poate fi luată în considerare, deoarece nu menționează ce calitate au persoanele fizice semnatare ale acesteia, respectiv dacă au calitate de reprezentant legal al părților și mandatul necesar pentru a semna această adresă.
În același timp, această adresă a fost emisă în anul 2007 și nu poate produce efecte pentru anii anteriori raportat la care sunt pretinse aceste drepturi salariale.
Prin urmare, instanța de fond, a interpretat corect dispozițiile art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2006, respectând atât prevederile art. 977 Cod civil, cât și pe cele ale art. 982 Cod civil.
Nici criticile cu privire la greșita respingere a excepțiilor nu sunt fondate.
Dispozițiile art. 283 lit. c Codul muncii se impun a fi coroborate cu dispozițiile art. 166 Codul muncii și din interpretarea lor unitară rezultă, așa cum a reținut și instanța de fond, că ori de câte ori obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale, chiar dacă acestea își au izvorul în contractul colectiv de muncă, termenul de prescripție este de trei ani conform art. 283 lit. c Codul muncii, nefiind incidente dispozițiile art. 283 lit.
Plata drepturilor salariale este o obligație care derivă din contractul individual de muncă, fiind de esența executării acestuia și pretinzând dreptul de natură salarială, reclamantul nu solicită executarea unei clauze din contractul colectiv de muncă chiar dacă aceste drepturi își au izvorul în contractul colectiv de muncă.
În ce privește excepția prematurității, Curtea constată că în mod corect a fost respinsă prin încheierea de ședință din data de 15.11.2007.
Așa cum a reținut tribunalul, nu există nicio dispoziție legală care să facă trimitere la dispozițiile art. 109 alin. 2 Cod de procedură civilă și nicio prevedere în contractul colectiv de muncă în același sens.
Faptul că nu au avut loc negocieri pentru a da eficiență sau a pune în executare o obligație prevăzută în contractul colectiv de muncă (art. 168 alin. 1) nu poate fi interpretat în sensul că nu s-ar fi născut dreptul la acțiune așa cum pretinde pârâta.
Nici în ce privește cuantumul despăgubirilor acordate, susținerile pârâtei recurente nu sunt fondate, deoarece nu a oferit instanței o altă modalitate de calcul, și nici nu a solicitat proba cu o expertiză de specialitate, ori sarcina probei revine angajatorului conform art. 287 Codul muncii, cum corect s-a reținut.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, pârâta-recurentă va fi obligată să plătească reclamantului-intimat, suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SA, împotriva sentinței civile nr.2435/22.11.2007 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul - intimat.
Obligă pârâta-recurentă la plata către intimat a sumei de 150 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 4 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Sandovici Vasilica
- - DR. - - - -
GREFIER,
- -
Red. /27.03. 2008
Tehnored.: /2 ex./27.03. 2008
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Jud., jud.
Președinte:Mihail DeceanJudecători:Mihail Decean, Carmen Pârvulescu, Sandovici Vasilica
