Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 35/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 35/R-CM
Ședința publică din 22 Ianuarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
JUDECĂTOR 3: Constantina Duțescu
Judecător - -
Grefier - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI, MINISTERUL EDUCAȚIEI CERCETĂRII ȘI T, INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN și CONSILIUL JUDEȚEAN V, împotriva sentinței civile nr. 808 din 3 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr- și recursul formulat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI V împotriva încheierii din camera de consiliu din 16 noiembrie 2007.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic pentru recurentul-pârât Consiliul Județean V, în baza delegației nr. 46/2007 depusă la dosar, consilier juridic pentru recurenta-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului V, în baza delegației depusă la dosar și avocat pentru intimații-reclamanți, în baza împuternicirii avocațiale nr. 24/2008 emisă de Cabinet individual - Baroul V, lipsind recurenții-pârâți Ministerul Educației, Cercetării și T, Inspectoratul Școlar Județean V și intimații-pârâți.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care se constată că nu sunt cereri prealabile acordării cuvântului asupra recursurilor.
Avocat pentru intimații-reclamanți, depune la dosar note de ședință.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lor.
Reprezentanta recurentului-pârât Consiliul Județean V având cuvântul, susține oral recursul așa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui și modificarea în parte a sentinței, precizând că instituția pe care o reprezintă nu are calitate procesuală pasivă, cum a reținut, în mod eronat și cu aplicarea greșită a legii, instanța de fond.
Consilier juridic având cuvântul pentru recurenta-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului V, susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui și modificarea în parte a soluției instanței de fond în sensul respingerii acțiunii reclamantei față de instituția pe care o reprezintă, fiind evident că aceasta nu are calitate procesuală pasivă, precum și înlăturarea obligației de a plăti cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimații-reclamanți, solicită respingerea recursurilor ca fiind nefondate și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond, pentru motivele invocate în notele de ședință depuse la dosar, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată către Uniunea Sindicatelor Învățământ
Cu privire la motivele de recurs formulate de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului V împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale a sentinței, solicită a se observa că aceste motive nu privesc încheierea respectivă, ci s-a dorit o completare a motivelor inițiale de recurs. Apreciază că acestea sunt formulate tardiv, urmând a fi respinse ca atare.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea sub nr- reclamanta UNIUNEA SINDICATELOR ÎNVĂȚĂMÂNT V, în numele și în interesul reclamanților titulari ai dreptului material la acțiune, și, a chemat în judecată pe pârâții ȘCOALA CU CLASELE I-VIII, jud. V, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, PRIMARUL COMUNEI, județul V, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V, CONSILIUL JUDEȚEAN V, - Președinte al Consiliului Județean V, INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN V, MINISTERUL EDUCAȚIEI CERCETĂRII ȘI T solicitând instanței ca, prin hotărârea care se va pronunța, să se dispună obligarea pârâților - Școala cu clasele I-VIII, Inspectoratul Școlar Județean V și Ministerul Educației, Cercetării și T să asigure reducerea normei didactice de predare cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului, pentru reclamanții, educatorii și învățătorii cu vechime în învățământ de peste 25 ani și gradul didactic I, precum și obligarea tuturor pârâților la plata drepturilor salariale neacordate reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus, de câte două ore săptămânal față de norma didactică, începând cu data îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 45 alin.1 din Legea nr. 128/1997 de către fiecare în parte, pentru perioada octombrie 2001 până la zi, cu actualizarea sumelor în funcție de rata inflației, de la data scadenței, până la data plății efective și integrale.
În motivarea acțiunii s-a susținut că norma didactică și reducerea acesteia sunt reglementate de prevederile Legii nr. 128/1997, precum și de alte acte normative sau administrative cu caracter normativ, specifice învățământului.
În acest sens au fost invocate dispozițiile art. 3 alin.1 din Legea nr. 128/1997, potrivit cărora personalul didactic cuprinde persoanele din sistemul de învățământ responsabile cu instrucția și educația, precum și dispozițiile art. 5 alin.1 din aceeași lege, potrivit cărora, funcțiile didactice sunt: în învățământul preșcolar - educator, institutor, iar în învățământul primar - învățător, institutor.
În susținerea acțiunii au fost invocate și prevederile art. 42 alin.1, 43 alin.1, 44 alin.3, 45 alin.1 din Legea nr. 128/1997, OG nr. 103/1998, Precizările Generale pentru aplicarea Statului personalului didactic nr. 19388/14.11.1997, Ordinele Ministrului Educației și Cercetării nr. 3343/11.03.2002, nr. 4209/2004, nr. 3541/2006.
Făcându-se referire la actele normative menționate, s-a susținut că din prevederile acestora, îndeosebi din cele ale Legii nr. 128/1997, rezultă în mod clar că toate categoriile de personal didactic de predare, indiferent că este vorba de educatori, învățători, institutori, profesori sau maiștri instructori, beneficiază de reducerea cu două ore săptămânal a normei didactice, cu condiția să aibă o vechime în învățământ de peste 25 ani și gradul didactic
În condițiile în care legiuitorul nu a făcut nici un fel de distincție, referindu-se la "personalul didactic de predare și instruire practică din învățământul preuniversitar", o categorie în care sunt incluși și educatorii, învățătorii și institutorii din învățământul preșcolar și primar, potrivit principiului de drept "ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus", nu se poate face nici o distincție, aplicându-se întregului personal didactic de predare și instruire practică.
S-a susținut că, deși dispozițiile legale acordă și personalului didactic de predare și instruire practică ce îndeplinește funcția didactică de educator, învățător sau institutor în învățământul preșcolar sau primar dreptul de a beneficia de reducerea de două ore a normei didactice, în practică, în mod netemeinic și nelegal acest drept a fost în permanență negat membrilor Uniunea Sindicatelor Învățământ V, ale căror interese le reprezintă aceasta.
S-a solicitat ca instanța să aibă în vedere faptul că, în mod nejustificat, educatorii, învățătorii și institutorii cu gradul didactic I și vechime în învățământ de peste 25 ani au fost discriminați în raport cu celelalte categorii de cadre didactice care au beneficiat de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, în acest fel încălcându-se principiul potrivit căruia tuturor salariaților le este recunoscut dreptul la plată egală pentru muncă egală, consacrat de dispozițiile art. 6 alin.2 din Codul Muncii.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Vai nvocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive și a solicitat respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, precum și excepția prematurității acțiunii.
În motivarea primei excepții s-a susținut că, între acest pârât și reclamanții - titulari ai dreptului material la acțiune, nu există raporturi de muncă, contractul individual de muncă al acestora fiind încheiat cu Inspectoratul Școlar V și nu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice
Referitor la cea de-a doua excepție, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Vas usținut că acțiunea este prematură deoarece la data intrării în vigoare a OUG nr. 17 /2006 reclamanții - titulari ai dreptului material la acțiune nu se aflau în posesia unei hotărâri judecătorești definitive pentru a se face aplicabilitatea în cauză a disp. art. 2 din această ordonanță.
Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Tar idicat, în primul rând, excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că aceasta presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății, sau față de care se poate realiza interesul respectiv.
Or, potrivit cererii, obligația de plată a celor două ore săptămânal pentru personalul didactic de predare și instruire practică nu incumbă Ministerului Educației, Cercetării și
Mai mult, referitor la aceeași excepție, pârâtul Ministerului Educației Cercetării și T arată că nu este ordonator de credite pentru unitățile de învățământ preuniversitar, astfel cum dispun prevederile art. 13 din OUG nr. 32/2001, potrivit cărora, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea, situație față de care, nu poate avea calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei acest pârât a arătat că, în conformitate cu art. 43 lit. a și b din Legea nr. 128/ 1997, învățătorii, educatoarele și institutorii sunt încadrați pe post și nu pe normă didactică care să poată fi redusă cu două ore, astfel încât nu este posibil și legal să se reducă postul.
Arată în continuare același pârât că, pentru a exista un drept, acesta trebuie să fie prevăzut în lege, cerut și acordat, ceea ce Legea nr. 128/ 1997 nu prevede.
În consecință, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocându-se în acest sens dispozițiile art. 43 lit. a și b, art.44 alin.1, 3 și 4 din Legea nr. 128/1997.
Pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului Var idicat, în primul rând excepția prescripției dreptului la acțiune, invocând în acest sens dispozițiile art. 166 alin. 1 din Codul Muncii, potrivit cărora dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor, se prescrie în termen de trei ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Pe fondul cauzei, acest pârât a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocând dispozițiile art. 43 lit. a și b, art. 44 alin. 1, 3 și 4 din Legea nr. 128/ 1997.
Pârâtul, Inspectoratul Școlar al Județului V, a susținut că personalul didactic are dreptul, potrivit legii, la reducerea normei didactice, drept căruia îi corespunde obligația persoanei interesate de a solicita conducerii unității de învățământ reducerea normei didactice, în condițiile stabilite de lege.
În speță, niciunul dintre membrii sindicatului reclamant nu și-a exercitat acest drept nici anterior, nici ulterior promovării acțiunii în justiție.
În aceste condiții, unitățile de învățământ pârâte nu aveau obligația reducerii normei didactice în lipsa unei solicitări din partea persoanelor interesate, astfel încât pârâții nu pot fi obligați la reducerea cu două ore a normei didactice decât cel mult de la data solicitării acestui drept, respectiv, de la data introducerii acțiunii.
În consecință, pârâtul Inspectoratul Școlar al județului Vas usținut că acțiunea este neîntemeiată și a cerut respingerea acesteia.
Și pârâtul Consiliul județean Var idicat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, precum și excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune, în ceea ce privește drepturile bănești pretinse pentru perioada 2001-2004.
Din oficiu instanța a pus în discuție excepția lipsei procesuale pasive a Consiliului Local al Comunei și a pârâtului - președintele Consiliului Județean
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul Vâlcea prin sentința civilă nr.808 din 3.10.2007 a respins excepția privind lipsa calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Județean V, Direcția Generală a Finanțelor Publice V, Ministerul Educației, Cercetării și
A admis excepția privind lipsa calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Local al Comunei, și - Președintele Consiliului Județean
A respins excepția privind prescripția parțială a dreptului la acțiune, ridicată de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean
A admis în parte acțiunea formulată de Uniunea Sindicatelor Învățământ V și Obligat pârâții Școala Cu Clasele I-VIII, Primarul Comunei, Direcția Generală a Finanțelor Publice V, Inspectoratul Școlar Județean V, Consiliul Județean V, Ministerul Educației, Cercetării și T, să plătească reclamanților titulari ai dreptului material la acțiune, drepturile salariale neacordate, reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus, de câte două ore săptămânal față de norma didactică, în raport de data îndeplinirii de către fiecare în parte a condițiilor prevăzute de art. 45 alin.1 din Legea nr. 128/1997, pentru perioada octombrie 2001 și până la data pronunțării prezentei sentințe, sume care vor fi actualizate în funcție de indicele de inflație, începând cu data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective și integrale.
A respins capătul de cerere privind obligarea pârâților Școala cu clasele I-VIII, jud. V, Inspectoratul Școlar Județean V și Ministerul Educației, Cercetării și T de a asigura reducerea normei didactice de predare cu două ore săptămânal pentru reclamanții titulari ai dreptului material la acțiune.
A respins acțiunea formulată împotriva pârâților Consiliul Local al Comunei și - Președintele Consiliului Județean V, ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Au fost obligați pârâții împotriva cărora s-a admis acțiune să plătească Uniunii Sindicatelor Învățământ V suma de 100 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut, cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Educației, Cercetării și T, că aceasta este neîntemeiată, întrucât norma didactică se regăsește în planurile de învățământ a căror întocmire intră în atribuțiile acestui minister, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 12 din Legea învățământului nr. 84/1995 republicată, coroborate cu dispozițiile art.44 din Legea 128/1997 privind statutul personalului didactic.
Instanța a respins și excepția lipsei calității procesuale pasive ridicată de pârâta Direcția Finanțelor Publice V deoarece, acestei pârâte îi revine, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea 486/2006, obligația repartizării sumelor pe anul bugetar 2007, după consultarea Consiliului Județean și a primarilor.
Cu aceeași motivare s-a va respins și excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean V și a primarului Comunei.
Instanța a respins excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune ridicată de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean V deoarece, prin acordul semnat la data de 28 noiembrie 2005 între Comisia de a Guvernului României și președinții federațiilor sindicale reprezentative din învățământ dar și prin dispozițiile cuprinse în OUG 17/2006, au fost recunoscute debitele constând în diferențe salariale cuvenite personalului didactic, rezultate din calcularea greșită a salariilor.
Această recunoaștere a întrerupt cursul prescripției astfel încât, după data de 28 noiembrie 2005, început să curgă o nouă prescripție, mai exact, începând cu data de 28 februarie 2006 când ordonanța de urgență cu nr. de mai sus a fost publicată în Of. partea
Cât privește excepția prematurității formulării acțiunii ridicată de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice, tribunalul a constatat că aceasta este neîntemeiată,întrucât, potrivit dispozițiilor art. 1017 și 1023 Cod Civil, acțiunea poate fi paralizată prin excepția prematurității ridicată de pârât, când cererea a fost introdusă fără ca dreptul să fie actual, ceea ce nu este cazul în speță deoarece dreptul s-a născut odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 128/1997 privind statutul cadrelor didactice.
Instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al Comunei precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, în calitate de președinte al Consiliului Județean V deoarece acești doi pârâți nu au nici un fel de atribuții în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 486/2006 și OUG NR. 17/2006.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamanții ocupă funcțiile didactice de învățători și educatori la Școala cu Clasele I-VIII, iar după cum rezultă din tabelul de la fila 193 din dosar, aceștia îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 45 alin. 1 din Legea nr. 128/1997 în sensul că au o vechime în învățământ de peste 25 de ani și gradul didactic 1, situație în care personalul didactic de predare și instruire practică beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
Întrucât disp. textului de lege sus citat reglementează drepturile personalului didactic fără să facă vreo distincție între funcțiile didactice, astfel cum acestea sunt enumerate în art. 5 din Statutul Personalului Didactic, se poate concluziona că reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără reducerea salariului, se aplică tuturor funcțiilor didactice, inclusiv învățătorilor, educatorilor și institutorilor.
În condițiile în care, disp. art. 43 alin. 1 din Legea nr. 128/1997 prevăd că norma didactică pentru învățători, educatori și institutori este postul, aceasta presupune că, în ciuda faptului că nu se poate diminua norma didactică intitulată de lege "un post", dacă învățătorilor, educatorilor și institutorilor nu li s-ar recunoaște drepturile bănești cu privire la cele două ore de reducere a normei didactice, de care beneficiază profesorii, s-ar produce o discriminare indirectă, cu efectele unei discriminări directe, în ce privește egalitatea de tratament privitoare la drepturile salariale ale întregului personal didactic.
Pe cale de consecință, instanța a admis acest capăt de cerere și a obligat pârâții Școala cu Clasele I-VIII, primarul Comunei, Inspectoratul Județean V, Direcția Generală a Finanțelor Publice, Consiliu Județean V și Ministerul Educației, Cercetării și T să asigure fondurile necesare și să plătească reclamanților - titulari ai dreptului material la acțiune, drepturile salariale neacordate, reprezentând contra-valoarea muncii prestate în plus de cât două ore săptămânal față de norma didactică, în raport de data îndeplinirii de către fiecare în parte a condițiilor prevăzute de art. 45 alin. 1 din Legea nr. 128/1997 pentru perioada octombrie 2007 și până la data pronunțării prezentei sentințe, sume ce vor fi actualizate în funcție de indicele de inflație, începând cu data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective și integrale.
Instanța a respins capătul de cerere privind obligarea pârâților Școala cu Clasele I-VIII, Inspectoratul Școlar Județean V și Ministerul Educației, Cercetării și T de a asigura reducerea normei didactice de predare cu două ore săptămânal cu următoarea motivație:
Potrivit disp. art. 43 alin.1 din Legea nr. 128/1997, norma didactică de predare-învățare, de instruire practică și de evaluare curentă a preșcolarilor și a elevilor în clasă reprezintă numărul de ore corespunzător activităților prevăzute la art. 42 alin.1 lit.a din lege și se stabilește pe: un post de educatoare; un post de învățător (institutor); optsprezece ore pe săptămână pentru profesorii din învățământul preuniversitar și două zeci și patru de ore săptămânal pentru maeștrii-instructori.
În condițiile în care art. 43 alin. 1 din Legea nr. 128/1997 prevăd că norma didactică pentru învățători, educatori și institutori este postul, nu se poate efectiv reduce numărul de ore de predare-învățare, de instruire practică sau de evaluare a preșcolarilor sau elevilor deoarece, activitatea personalului didactic din învățământul preșcolar sau primar presupune existența unei programe care trebuie respectată.
Aceasta, deoarece predarea cunoștințelor și fixarea celor predate nu poate fi realizată decât în cadrul normei didactice concretizată într-un post, astfel cum a stabilit Legea nr. 128/1997.
Instanța a respins acțiunea formulată împotriva pârâților Consiliul Local al Comunei și - președinte al Consiliului Județean V ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
La data de 05.11.2007 pârâta Uniunea Sindicatelor de Învățământ Rm. Vas olicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței de mai sus, cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată acordate.
S-a arătat că, deși în minuta sentinței cuantumul cheltuielilor de judecată este indicat corect la 200 lei, dintr- eroare de redactare, în cuprinsul considerentelor și dispozitivului sentinței s-a menționat greșit ca fiind de 100 lei în loc de 200 lei.
Prin încheierea pronunțată în camera de consiliu din data de16.11.2007, Tribunalul Vâlceaa admis cererea și a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței nr.808 din 3.10.2007 cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată, care sunt în sumă de 200 lei și nu 100 lei, așa cum s-a menționat inițial.
Pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice V, Ministerul Educației Cercetării și T, Inspectoratul Școlar Județean V și Consiliul Județean V au declarat recurs împotriva sentinței de mai sus pe care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie după cum urmează:
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Vai nvocat motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă și art.3041Cod procedură civilă, susținând în esență că instanța de fond a pronunțat o hotărâre greșită, nereținând excepția lipsei calității sale procesuale pasive, atâta timp cât este un terț față de raportul de muncă și nu poate fi obligată la plata drepturilor salariale solicitate.
Potrivit art.1 din Legea nr.486/2006, are obligația de a stabili volumul veniturilor și structura acestora, precum și cheltuielile pe destinații și pe ordonatorii principali de credite pentru anul 2006, ori în cauză s-a solicitat plata drepturilor salariale pentru munca prestată pentru perioada 1 octombrie 2001 - la zi, nefiind incidente disp.art.14 alin.4 din acest act normativ, pe care instanța le-a aplicat greșit.
Tot astfel nu sunt incidente nici disp.art.2 din nr.OUG17/2006 care se referă la diferențe de drepturi salariale stabilite prin hotărâri judecătorești definitive, pentru că reclamanții nu aveau asemenea hotărâri la data intrării în vigoare a acestui act normativ și nici nu prevede obligația sa de a efectua aceste plăți, ci a Ministerului Educației Cercetării și
La data de 29.11.2007 această pârâtă a formulat o completare a motivelor de recurs depuse împotriva sentinței civile, solicitând modificarea încheierii de îndreptare a erorii materiale din data de 16.11.2007.
Se arată că, atât în sentința inițială cât și în încheierea dată, instanța nu a arătat în ce constau aceste cheltuieli de judecată și dacă au fost dovedite, situație în care se impune respingerea acestui capăt de cerere.
Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Tas usținut că hotărârea este recurabilă potrivit motivelor prevăzute de art.304 pct.9 Cod procedură civilă și art.3041Cod procedură civilă sub aspectul lipsei calității sale procesuale pasive, deoarece nu are atribuții de finanțarea cheltuielilor pe personal pentru personalul din învățământul preuniversitar de stat, unităților de învățământ revenindu-le obligația de a-și întocmi bugete proprii fundamentate pe finanțări proporționale cu numărul de elevi sau preșcolari pentru cheltuieli de personal în faza de elaborare a proiectului de buget local.
În aceeași ordine de idei a susținut că ordonatorul principal de credite pentru salariile cadrelor didactice din învățământul preuniversitar este consiliul local, finanțarea cheltuielilor pe unități școlare făcându-se prin bugetul consiliilor locale și nu prin bugetul său, iar dacă pe parcursul execuției bugetare, consiliul județean la solicitarea consiliilor locale constată că fondurile pentru plata salariilor sunt insuficiente, solicită Ministerului Finanțelor Publice suplimentarea.
Pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Vac riticat sentința pentru aceleași motive de recurs, susținând în primul rând că instanța a încălcat legea și a dat o apreciere greșită probelor dosarului neadmițând excepția prescripției dreptului material la acțiune pe care a invocat-o, iar în al doilea rând că hotărârea este lipsită de temei legal, dispozițiile art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997 nefiind incidente pentru că reclamanții nu au solicitat conducerii unităților de învățământ reducerea normei didactice, neexistând un act adițional în acest sens și nici nu au prestat muncă în plus câte două ore săptămânal față de norma didactică, așa cum s-a reținut.
Pârâtul Consiliul Județean Vas usținut că hotărârea instanței de fond cuprinde motive contradictorii (motivul prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă), întrucât nu a lămurit toate faptele din care ar fi putut ajunge la o concluzie justă cu privire la raporturile și drepturile reciproce ale părților pentru a-l obliga alături de ceilalți pârâți la plata drepturilor salariale solicitate.
În acest context a susținut că, consiliul județean este numai consultant în legătură cu repartizarea cheltuielilor pe localități și sectoare și nu pe unități de învățământ, plata drepturilor salariale ale personalului din învățământul preuniversitar asigurându-se de la bugetul de stat și nu de la bugetul local al autorității administrative.
Totodată a susținut că hotărârea a fost dată cu încălcarea legii (motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă), neprimind punctul său de vedere referitor la prescripția dreptului la acțiune și reținând greșit recunoașterea debitorului cu privire la plata drepturilor salariale revendicate și întreruperea cursului prescripției prin Acordul încheiat la data de 28 noiembrie 2005 și nr.OUG17/2006.
De asemenea a mai susținut că deși a respins cererea reclamanților pentru reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal a obligat pârâții la plata drepturilor salariale ce decurg din reducerea acesteia, soluție care este ilogică.
Din acest punct de vedere a apreciat că s-a adăugat la lege pentru că art.145 din Legea nr.128/1997 nu face referiri la plata suplimentară a celor aflați în această situație, iar instanța nu a lămurit nici care este norma didactică a fiecărui reclamant.
Aceste critici au fost întemeiate pe dispozițiile art.3041Cod procedură civilă.
Toate recursurile sunt nefondate, după cum urmează:
Referitor la recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice, acesta este nefondat, instanța reținând corect că are calitate procesuală pasivă, revenindu-i obligația de a emite decizie cu privire la repartizarea sumelor necesare finanțării cheltuielilor de personal din învățământ.
Așadar este indiferent că este un terț față de raportul juridic de muncă analizat și că art.2 din nr.OUG17/2006 se referă la diferențele de drepturi salariale stabilite prin hotărâri judecătorești definitive, susținerile sale în recurs neavând nici o legătură cu motivarea instanței de fond.
Critica privind acordarea greșită a cheltuielilor de judecată prin încheierea de îndreptare eroare materială este nefondată, întrucât față de prev. art.274 Cod procedură civilă, instanța reținând culpa procesuală a acesteia, se impunea obligarea la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 200 lei, ce reprezintă onorariul avocat în recurs și care sunt dovedite cu chitanța depusă la dosar.
Tot astfel este nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T care are calitate procesuală pasivă, întrucât îi revine atribuția de a reduce norma didactică a reclamanților cadre didactice și tot astfel de a plătit contravaloarea muncii prestate în plus, deosebit conform art.12 din Legea nr.84/1995 elaborează planurile de învățământ, după cum le și modifică.
La acestea se adaugă observația că potrivit art.2 din nr.OUG17/2006, diferențele de drepturi salariale stabilite prin hotărâri judecătorești irevocabile pentru cadrele didactice se plătesc din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, precum și din bugetul Ministerului Educației Cercetării și T care nu poate astfel pretinde că nu are nici o legătură cu pretențiile deduse judecății.
Motivul de recurs prin care s-a invocat prescripția dreptului la acțiune atât de către pârâtul Inspectoratul Școlar Județean V, cât și de pârâtul Consiliul Județean V, este nefondat, instanța de fond reținând corect că a avut loc întreruperea cursului prescripției prin Acordul încheiat la data de 28 noiembrie 2005 între Guvernul României și federațiile sindicale din învățământ, precum și prin nr.OUG17/2006 cu privire la plata drepturilor salariale din perioada octombrie 2001 - septembrie 2004, pentru personalul didactic din învățământul de stat.
Din această perspectivă se reține că, potrivit art.283 alin.1 lit.c din Codul Muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate și că acest act normativ nu conține dispoziții privind întreruperea cursului prescripției extinctive.
Potrivit art.295 alin.1 din Codul Muncii, dispozițiile acestuia se întregesc însă cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă, cu dispozițiile legislației civile, cu referire la art.16 alin.1 din Decretul nr.167/1959 care dispune: "prescripția se întrerupe: a) prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția".
Efectul întreruperii termenului de prescripție constă, potrivit art.17 alin.1 și 2 din actul normativ evocat, în ștergerea prescripției anterioare și începerea unui nou termen de prescripție.
Față de cele expuse, rezultă că acțiunea reclamanților introdusă la data de 17 aprilie 2007, prin care s-au solicitat drepturi bănești restante pe perioada octombrie 2001 - la zi nu este prescrisă, pentru că în cauză au intervenit mai multe acte întreruptive de prescripție și nu doar unul singur, iar instanța le-a reținut corect ca atare.
Astfel, prin Acordul semnat la data de 28 noiembrie 2005 s-au recunoscut debitele care se datorau personalului didactic din învățământ, reprezentând diferențe salariale cuvenite acestora urmarea calculării greșite a salariilor pe perioada octombrie 2001 - octombrie 2004, așa că după această dată a început să curgă o nouă prescripție.
Constatările din acest act s-au reflectat apoi în nr.OUG17/2006, care în art.1 a prevăzut plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001 - octombrie 2004 pentru personalul didactic, rezultată din aplicarea Legii nr.128/1997.
Critica pe fond formulată de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean V referitoare la acordarea drepturilor salariale restante reclamanților în cel de-al doilea motiv de recurs al acestuia, este nefondată, fiind inexact că pentru a beneficia de reducerea normei didactice și prin urmare de drepturile în discuție fiecare reclamant trebuia să fi solicitat expres acest lucru.
Dreptul instituit pentru reclamanți de art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, care arată că personalul didactic cu o vechime de peste 25 de ani și cu gradul didactic I beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului, este prevăzut expres fără nici o limitare sau condiționare, în sensul că ar fi trebuit să-l solicite și să se fi prevăzut într-un act adițional.
În acest context nu poate fi primită nici susținerea că reclamanții nu au dovedit că au prestat muncă în plus câte două ore săptămânal față de norma didactică, condiția cerută de lege fiind reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, în situația în care au peste 25 de ani vechime și gradul didactic
Mai mult, prin Ordinul Ministerului Educației, Cercetării și T nr.1350/2007 prin care s-a aprobat metodologia de calcul a drepturilor salariale, s-a recunoscut posibilitatea plății reclamanților, prevăzându-se în mod expres tarifele orare pentru sistemul plății pentru orele neplătite ce fac obiectul sesizării instanței.
Și în fine, este nefondată și critica ce apare în cel de-al doilea motiv de recurs formulat de pârâtul Consiliul Județean V referitoare la lipsa calității sale procesuale pasive, pentru că instanța a reținut că-i revine sarcina de a-și exprima punctul de vedere, fiind consultat în legătură cu repartizarea sumelor pentru cheltuielile de personal din învățământ.
Prin urmare, asigurarea finanțării și a plății efective a drepturilor salariale reclamanților implică mai multe instituții, între care și consiliul județean care alături de ceilalți pârâți are calitate procesuală pasivă.
Recursul declarat de acest pârât este nefondat și prin prisma verificării sentinței potrivit art.3041Cod procedură civilă așa cum a solicitat, pentru că în pofida aprecierii sale este cât se poate de logic ca reclamanții care au prestat muncă peste norma didactică legală să primească echivalentul salarial al acesteia.
Tot astfel este legal ca orice prestație să fie retribuită, dispozițiile art.154 din Codul Muncii fiind imperative în acest sens pentru că altfel beneficiarul prestației s-ar fi îmbogățit fără justă cauză.
Prin urmare, prin soluția adoptată instanța nu a adăugat la lege, iar susținerea că nu a lămurit norma didactică a diferitelor categorii de personal didactic este în afara obiectului cu care a fost investită și nici nu este atributul instanței.
În concluzie, în raport de considerentele prezentate, rezultă că toate recursurile sunt nefondate și urmează a fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate, recursurile declarate de pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI, MINISTERUL EDUCAȚIEI CERCETĂRII ȘI T, INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN și CONSILIUL JUDEȚEAN V, împotriva sentinței civile nr. 808 din 3 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr- și recursul formulat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI V împotriva încheierii din camera de consiliu din 16 noiembrie 2007.
Obligă recurenții să plătească 200 lei cheltuieli de judecată către.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 22 ianuarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex/23.01.2008
Jud. fond:
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță, Constantina Duțescu
