Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 3532/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 3532
Ședința publică din data de 10 decembrie 2008
PREȘEDINTE: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 2: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 3: Carmen Dr. -
GREFIER:
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de pârâții declarate de către pârâții Consiliul Județean T și Inspectoratul Școlar Județean T împotriva sentinței civile nr. 2326/29.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat Sindicatul Învățământului Preuniversitar T afiliat la Federația Educației Naționale L și pârâții intimați Consiliul Local, Primăria -Instituția Primarului și, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal s-a prezentat pentru reclamantul intimat Sindicatul Învățământului Preuniversitar T afiliat la Federația Educației Naționale L, avocat, pentru pârâtul recurent Inspectoratul Școlar Județean T, consilier juridic, lipsă fiind pârâtul recurent Consiliul Județean T și pârâții intimați Consiliul Local, Primăria -Instituția Primarului și I " ".
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care au fost depuse la dosar delegația și împuternicirea avocațială și, nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat se constată cauza în stare de judecată și se acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta recurentului pârât a solicitat admiterea recursurilor așa cum au fost motivate în scris, modificarea hotărârii atacate și, în fond, respingerea acțiunii reclamantului. Arată că în mod greșit a fost admisă acțiunea, prima instanță nu a avut în vedere că salarizarea personalului didactic a fost stabilită prin OG11/2007 și ca atare, recurentul și intimatul, nu pot aplica prevederile Contractului colectiv de muncă unic la nivel național, drepturile pretinse fiind stabilite prin dispoziții legale, astfel cererea reclamantului este neîntemeiată. Mai mult chiar Legea nr. 130/1996 privind Contractul colectiv de muncă menționează în art.12 supremația legii în raport cu contractele colective de muncă.
Reprezentantul reclamantului intimat a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată. Susținerile reprezentantei recurentului nu au suport legal și nu pot fi reținute, în speță este aplicabil Contractul colectiv de muncă, care este izvor de drept și trebuie respectat întocmai, aspect de altfel reținut și de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față a constatat următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș la 13 februarie 2008 sub nr-, reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T afiliat la Federația Educației Naționale a chemat în judecată pe pârâții Inspectoratul Școlar al Județului T, Consiliul Județean T, Consiliul Local, Primăria -Instituția Primarului și I " " solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care va pronunța, să oblige pârâții la plata retroactivă a salariului minim de 880 lei garantat prin contractul colectiv de muncă unic la nivel național 2007-2010 față de personalul din învățământ încadrat pe funcții, care îndeplinește condiția de a avea studii superioare, în conformitate cu prevederile art. 40 alin. 1 litera a și d, alin. 2 și alin. 4 din același contract, începând cu data de 1 ianuarie 2007 și până la data pronunțării hotărârii; să oblige pârâții la acordarea de daune interese pentru repararea prejudiciului care a fost cauzat prin neplata salariului corect în conformitate cu art. 161 alin. 4 Codul Muncii.
In drept, a invocat prevederile art. 16, art. 41 alin. 2 și 5 din constituție, art. 161 alin. 1 și 4, art. 236 alin. 4 și art. 283 alin. 1 litera c din Codul Muncii, art. 11 alin. 1 litera d din Legea nr. 130/1996, art. 2 alin. 2 litera a, art. 3 alin. 1 litera a, art. 40 alin. 1 literele a și d, alin. 2 și 4 din contractul colectiv de muncă la nivel național 2007-1010.
In motivarea acțiunii arată că art. 40 alin. 4 din contractul colectiv de muncă la nivel național 2007-2010 prevede începând cu 1 ianuarie 2007 un salariu minim brut negociat pentru un program complet de lucru de 170 de ore, în medie, este de 440 lei, pentru personalul încadrat pe funcții publice pentru care este condiția de a avea studii superioare, coeficientul minim de ierarhizare este egal cu 2, rezultând un salariu minim de 880 lei; că aceste dispoziții au caracter obligatoriu și nu au fost aplicate salariaților din învățământ pentru care este necesară condiția studiilor superioare.
Prin încheierea de ședință de la termenul din 24.04.2008, Tribunalul Timișa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Inspectoratul Școlar al județului T și Consiliul Județean T, reținând că pârâții au calitate procesuală pasivă în cauză, date fiind atribuțiile pe care le au in procedura de finanțare a învățământului, așa încât este necesară judecata in contradictoriu cu toți pârâții in vederea asigurării opozabilității hotărârii.
Prin sentința civilă nr. 2326 pronunțată la 29 mai 2008, instanța a admis în parte acțiunea precizată de reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, în numele membrilor de sindicat, și și a obligat pârâții să plătească reclamanților drepturile salariale cuvenite și neachitate reprezentând diferența dintre salariul de bază minim brut garantat prin contractul colectiv de muncă unic la nivel național, încheiat pe anii 2007-2010 în cuantum de 880 lei, și salariul încasat, sume actualizate cu indicele de inflație la momentul plății efective, pentru perioada 1.01.2007-30.09.2007 și a respins petitul vizând acordarea de daune interese.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, potrivit art.11 și art.30 din Legea nr. 130/1996, republicată, art.236 alin.4, art.238 alin.2, art.239, art.241 alin.1 lit.d și art.243 din Codul Muncii, Contractul colectiv de muncă unic la nivel național constituie legea părților, prevederile sale se aplică pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din țară, iar contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă, chiar dacă prevederile lor nu au fost cuprinse în corpul contractului individual de muncă.
A mai reținut că părțile nu au negociat salariul minim pe unitate la care să se aplice coeficientul de ierarhizare prevăzut de art. 40 alin. 1 și că în conformitate cu dispozițiile art. 238 alin. 2 Codul Muncii, contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractul colectiv de muncă, coeficientul de ierarhizare urmând a se aplica la salariul de bază minim stabilit prin contractul colectiv de muncă unic la nivel național nr- și drept consecință remunerația părților reclamante are drept componență primară salariul de bază minim de 880 lei/lunar.
Întrucât între momentul scadenței obligației de acordare a dreptului și momentul plății efective a avut loc un proces de erodare a leului, a apreciat că se impune actualizarea drepturilor salariale cu indicele de inflație.
Cererea de obligare a pârâților la plata daunelor interese a fost respinsă cu motivarea că prin actualizarea sumelor cu indicele de inflație, reclamanților le-a fost reparat prejudiciul produs.
În termen legal, împotriva sentinței civile menționate mai sus, au declarat recurs pârâții Inspectoratul Școlar al județului T și Consiliul Județean T, recursuri înregistrate la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr-.
Prin recursul declarat, pârâtul Consiliul Județean Tas olicitat modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii față de Consiliul Județean
Arata ca in mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, deoarece începând cu anul bugetar 2007, prin art. 14 alin. 5 din Legea nr. 486/2006 a bugetului de stat pe anul 2007, fondurile necesare pentru finanțarea învățământului preuniversitar provenite tot de la bugetul de stat nu mai sunt repartizate consiliilor locale de către consiliile județene, ci de către directorul DGFP județene, consiliul județean neavând nici un rol în procedura de finanțare a învățământului preuniversitar de stat.
Totodată, susține că, urmare a respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive ridicate de către Consiliul Județean T, recurentul a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, respinsă în mod eronat de către prima instanță ca tardiv introdusă, în condițiile în care art.135 Cod procedură civilă prevede că o astfel de cerere se judecă separat de cererea principală, afară de cazul în care reclamantul și pârâtul consimt judecarea împreună a cererilor.
Prin recursul declarat, pârâtul Inspectorul Școlar al Județului Tas olicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii în tot a acțiunii.
In drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 cod procedură civilă coroborat cu art. 3041cod procedura civila.
Arată că inspectoratul școlar nu are calitate procesuală în cauză deoarece potrivit art. 9 alin. 8 din Legea nr. 84/1995, calitatea de angajator o are directorul unității de învățământ și că începând cu anul 2001, potrivit art. 167 din Legea nr. 141/1995, HG nr. 538/2001, cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigura din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale in a căror rază își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat, fiecare unitate de învățământ are obligația de a întocmi bugetul propriu.
Mai arată că între Inspectoratul Școlar Județean T și membrii de sindicat nu s-au născut raporturi juridice de muncă in sensul ar. 10 și 14 Codul Muncii.
Sub aspectul fondului arata ca cererea reclamantului este neîntemeiată, deoarece contractul colectiv de muncă unic la nivel național în ce privește salarizarea nu poate fi aplicat în condițiile în care aceste drepturi sunt stabilite prin dispoziții legale; că și art. 12 din Legea nr. 130/1996 menționează supremația legii în raport cu contractele colective de muncă; că în cuprinsul Legii nr. 128/1997 se specifică faptul că salariul de bază al personalului didactic și auxiliar este stabilit conform legii.
Mai arata ca dispozițiile contractului colectiv de muncă privind salariul de bază minim garantat se aplica doar personalului care negociază drepturile salariale și nu pentru salariații din sectorul bugetar ale căror drepturi salariale sunt stabilite prin lege, ordonanțe, hotărâri de guvern.
Analizând recursurile declarate de către pârâții Inspectoratul Școlar al Județului T și Consiliul Județean T, prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 pct.8 și 9 coroborat cu art. 3041Cod procedură civilă, instanța a apreciat recursurile întemeiate, urmând a le admite cu următoarea motivare:
In mod greșit a soluționat instanța de fond excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean
Începând cu anul bugetar 2007, prin art. 14 alin. 5 din Legea nr. 486/2006, dispoziție preluată și în Legea nr. 388/2007, fondurile necesare pentru finanțarea învățământului preuniversitar provenite de la bugetul de stat nu mai sunt repartizate consiliilor locale de către consiliile județene, ci de către directorul Direcției generale a finanțelor publice județene.
nici un atribut legat de repartizarea fondurilor destinate finanțării învățământului universitar și neavând raporturi de dreptul muncii cu membrii de sindicat reprezentați de reclamant, Consiliul Județean T nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
In mod corect însă a soluționat instanța de fond problema calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul Școlar al județului
Potrivit art. 33 litera a din Normele metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat aprobate prin HG nr. 2192/30 noiembrie 2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea Ministerului Educației Cercetării și T funcționează Consiliul Național pentru Finanțarea Învățământului Preuniversitar.
Acest organism consultativ propune spre aprobare nivelul costurilor standard corespunzătoare finanțării de bază a unităților din învățământ și întocmește un raport trimestrial/anual privind necesarul financiar din învățământul preuniversitar de stat, pe baza informațiilor centralizate transmise de către inspectoratele școlare județene.
In mod greșit a apreciat instanța de fond ca, in cauză, sunt aplicabile dispozițiile contractului colectiv de muncă unic la nivel național privind salariu de bază minim garantat brut negociat pentru personalul încadrat pe funcții pentru care este condiția de pregătire de a avea studii superioare este de 880 lei.
Art. 48 (1) din Legea nr. 128/1997 prevede că salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii, și o parte variabilă constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare. 2 al art. 48 prevede că drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic auxiliar și nedidactic, al căror cuantum este stabilit de lege între limite maxime și minime, se negociază, în limitele legii prin contractul colectiv de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ potrivit legii.
Aceste dispoziții se coroborează cu cele ale art. 12 din Legea nr. 130/1996 care reglementează supremația legii în raport cu contractele colective de muncă, dispoziție care se regăsește și în art. 3 alin. 2 din contractul colectiv de muncă la nivel unic național pentru anii 2007-1010, care prevede că prin contractul colectiv de muncă nu se pot negocia clauze referitoare la drepturi ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Rezultă din coroborarea textelor legale menționate mai sus că, în privința determinării salariilor de bază în învățământ, contractul colectiv de muncă la nivel național nu are aplicabilitate.
de bază ale personalului din învățământ sunt stabilite prin OUG nr. 8/2000, valoarea coeficientului de multiplicare 1.00 fiind reglementată anual prin ordonanțe de guvern (OUG nr. 18/2005, OG nr. 4/2006, OG nr. 11/2007, OG nr. 15/2008).
Față de dispozițiile legale mai sus enunțate, având în vedere că salariile de bază ale personalului din învățământ sunt stabilite prin lege, neputând face obiectul negocierii, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, Curtea va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va respinge în întregime acțiunea civilă formulată de către reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar în numele membrilor de sindicat:, și împotriva pârâților Consiliul Local, Primăria - Instituția Primarului și I " ".
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de către pârâții Consiliul Județean T și Inspectoratul Școlar Județean T împotriva sentinței civile nr. 2326/29.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Modifică în parte hotărârea recurată, în sensul că respinge în întregime acțiunea civilă formulată de către reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 10 decembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - Dr. -
GREFIER
Red. /12.01.2009
Tehnored.: M/ 2 ex./12.01.2009
Prim inst.: și
Președinte:Ioan JivanJudecători:Ioan Jivan, Maria Ana Biberea, Carmen
