Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 359/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 359/
Ședința publică de la 17 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doru Octavian Pîrjol Năstase
JUDECĂTORI: Doru Octavian Pîrjol Năstase, Anamaria Monica
- - -
GREFIER -
La ordine a venit spre pronunțare recursul civil declarat de pârâta " R SA " împotriva sentinței civile nr. 656 C/15.06.2007 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, după admiterea recursului, casarea sentinței recurate și reținerea cauzei spre rejudecare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 14.04.2008, fiind consemnate în încheierea de dezbateri de la acea dată.
CURTEA
- deliberând -
Asupra cauzei civile de față constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub numărul 944/05.02.2007, contestatorul, domiciliat în R, str. - cel M bloc 10.45, județul Nac hemat în judecată pe intimata R, cu sediul în municipiul R,-,județul N pentru ca, în contradictoriu cu aceasta și pe baza probelor administrate, să se dispună obligarea intimatei la:
- plata drepturilor salariale și a tichetelor de masă pentru zilele de 17.10.2006 și 21.11.2006 și anularea mențiunii de "absent ";
- acordarea sportului de 10% începând cu 01.09.2006;
- acordarea cotă parte din intimatei;
- constatarea nulității grilei de salarizare pentru muncitorii din Anexa 1.1 din Actul Adițional nr. 2 la CCM încheiat în data de 03.11.2004.
În fapt, petentul a arătat că în zilele solicitate a îi fi plătite el a desfășurat activitate sindicală iar, în conformitate cu Codul Muncii și CCM la nivel național, avea dreptul la scoaterea din producție, fără afectarea drepturilor salariale.
Petentul a arătat că în conformitate cu art. 17 din Codul Muncii riscurile specifice postului ar trebui să fie înscrise în carnetul de muncă și, deși nu sunt trecute în carnetul de muncă dar datorită specificului sale art. 43 lit. a prevede acordarea sporului de periculozitate, intimata nu acordă acest spor.
De asemenea, în CCM 2000-2004 se prevedea și acordarea unei cote părți din societății către salariați, dar nici acest drept nu a fost acordat.
Față de ultimul capăt de cerere petentul precizează că, în conformitate cu la art. 46 era prevăzut și s-au acordat trimestrial coeficienții de inflație acordați până în septembrie 2004 însă, ulterior, acești coeficienți au fost scoși și înlocuiți cu coeficienții de ierarhizare pentru fiecare treaptă,clasă și rețea. Deși au fost stabiliți acești coeficienți, ei nu au fost corect folosiți la stabilirea salariilor din grila de salarizare ce se solicită a fi anulată.
În susținerea acțiunii petentul a depus o serie de înscrisuri (filele 6-18).
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii iar, în esență, a arătat că petentul a fost pontat absent în zilele deduse judecății deoarece a desfășurat o falsă activitate sindicală, ori reprezentând în instanță salariați care nu erau ai intimatei și implicit membrii de sindicat, ori a desfășurat activitate sindicală fiind lipsit de reprezentativitatea sindicală. Asupra celorlalte capete de cerere intimata a arătat că asupra fondului lor instanța s-a mai pronunțat iar petentul nu face decât să schimbe perioadele pentru care solicită acordarea sporurilor pentru a șicana atât conducerea intimatei cât și instanța. Față de capătul de cerere privind acordarea de cotă parte din profit, intimata arată că această cotă parte nu poate fi acordată atâta timp cât nu a existat profit, conform bilanțurilor contabile de la nivelul societății.
Prin sentința civilă nr. 656/C/15.06.2007 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- s-a admis în parte acțiunea în sensul că:
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale și tichetele de masă pentru zilele de 17.10.2006 și 21.11.2006;
S-a dispus înlăturarea din foaia de pontaj a reclamantului și din alte acte a mențiunilor privitoare la absențele nemotivate pentru aceste două zile;
S-au respins, ca nefondate, celelalte capete de cerere formulate de reclamant.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele considerente:
Față de capătul de cerere privind anularea mențiunii de absent și a plății drepturilor salariale pentru zilele solicitate în petitul acțiunii, instanța urmează a se pronunța în sensul admiterii acestora deoarece, în zilele în speță petentul a desfășurat activitate sindicală în formă legală, având la momentul respectiv reprezentativitate legală și reprezentând persoane înscrise ca membrii de sindicat. În acest sens sunt și actele depuse de petent prin concluziile scrise. Față de prevederile privind aprobările de scoatere din producție, prevăzute de Regulamentul Intern, instanța urmează a arăta că nu se poate da eficiență întotdeauna acestora, motivat de dinamicul activității sindicale și uneori de termenele scurte în care este necesară reprezentarea sindicală, neputând fi îndeplinite condițiile de așteptare a acordării scoaterii din producție prevăzute de regulamentul intern. În susținerea acestui capăt de cerere stau și prevederile Codului Muncii, a Legii nr. 54/2003 și a CCM la nivel național.
Cât privește acordarea unei cote părți din societății către salariații intimatei, instanța urmează a respinge acest capăt de cerere motivat de faptul că, în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990, acest lucru ar fi fost posibil doar în cazul în care s-ar fi fixat și distribuit dividende de către Adunarea Generală Ordinară a Acționarilor. Acest lucru nu a fost dovedit că s-a întâmplat, mai mult de atât intimata a făcut dovada că nu a avut profit nici în 2004 și nici în 2005 iar, în aceste condiții, nu se putea da cotă parte din profit la ceva care nu există.
Față de capătul de cerere privind acordarea sporului de periculozitate de 10% instanța urmează a se pronunța în sensul respingerii acestuia, motivat de anexa I 2 din CCM la nivel de unitate, care prevede acordarea acestui spor doar anumitor categorii de salariați din unitate. Or, funcția îndeplinită de petent, aceea de electrician, nu se regăsește printre funcțiile pentru care se acordă acest spor de periculozitate, în speță petentului nu i se cuvine acest spor.
În speța de față nu se impune constatarea nulității grilei de salarizare solicitată a fi anulată, deoarece drepturile salariale astfel prevăzute au fost stabilite prin negociere, cu respectarea dispozițiilor aret. 238 alin.1 din Codul Muncii și nu la un nivel inferior celui stabilit prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură sau la nivel național.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamantul cât și pârâta.
Astfel, acesta a invocat următoarele motive de recurs:
Prima instanță a apreciat în mod greșit că pârâta a făcut dovada faptului că în anii 2004-2005 nu a avut profit, deși pe de o parte s-a făcut dovada contrară pentru a doua Jaa nului 2004, iar pe de altă parte, în întâmpinarea depusă de aceasta, se arată în mod expres că realizat în anul 2005 fost repartizat pentru acoperirea debitelor fiscale aferente anului 2003.
Mai mult decât atât, nici pârâta și nici instanța de fond nu au făcut nici o referire la realizat în anul 2006.
În ceea ce privește sporul de periculozitate, instanța de fond a confundat anexa 1.2 din care se referă la grila de salarizare pentru conducătorii de formație cu fișa de riscuri profesionale a reclamantului. De asemenea, nu a ținut cont decât de prevederile contractului colectiv de muncă, deși, conform art. 1 din Legea nr. 168/1999 trebuia să ia în considerare și clauzele din contractul individual de muncă.
Referitor la capătul de cerere care are ca obiect constatarea nulității grilei de salarizare pentru muncitorii din anexa 1.1. din Actul adițional nr. 2 la. recurentul a invocat faptul că sentința pronunțată nu luat în considerare coeficienții de ierarhizare stabiliți prin art. 46 din la nivel de ramură.
Pârâta a criticat sentința Tribunalului Neamț invocând următoarele motive de recurs:
Prima instanță considerat în mod greșit că cele 2 zile de absență au fost motivate întrucât reclamantul nu avea la acel moment activitate sindicală. De altfel, reclamantul însuși și-a motivat cererea de acordare a unei zile libere pentru 17.10.2006 invocând schimbarea unei recuperări și nu desfășurarea de activități sindicale.
S-a omis de către instanța de fond că în zilele de 17.10.2006 și 21.11.2006 Sindicatul, al cărui președinte era reclamantul, nu avea reprezentativitate,
sentința civilă nr. 9/09.11.2006 a Judecătoriei Roman fiind modificată în totalitate prin decizia civilă nr. 30/17.01.2007 pronunțată de Tribunalul Neamț în recurs.
Referitor la ziua de 21.11.2006 prima instanță a omis să rețină că numitul nu mai avea calitatea de salariat încă din 15.08.2006, dată la care i-a fost desfăcut contractul de muncă prin decizia nr. 158, rămasă definitivă prin necontestare.
Ambele părți litigante au depus întâmpinare. Prin întâmpinare au fost reluate susținerile din motivele de recurs.
Nu au fost administrate probe noi în recurs.
Prin decizia civilă nr. 973/21.11.2007 pronunțată de Curtea de APEL BACĂUs -au admis recursurile declarate de părți, s-a casat în totalitate sentința recurată și, în temeiul art. 312 alin.4 Cod procedură civilă s-a reținut cauza spre rejudecare.
Pentru a hotărî astfel Curtea a reținut următoarele considerente:
Prima instanță s-a pronunțat asupra fondului pricinii fără a elucida însă, pe deplin, situația de fapt care este una relativ complexă și cu un pronunțat caracter tehnic.
Astfel, în ceea ce privește acordarea unei părți din profit începând cu luna septembrie 2004, prima instanță s-a limitat la a reține apărările pârâtei, care sunt, în lipsa altor dovezi, simple afirmații. Se impunea în cauză, în temeiul rolului activ, să se solicite dovezi scrise de la pârâtă și de la organele fiscale pentru a verifica aceste apărări. Pe de altă parte, în ceea ce privește anula fiscal 2005, pârâta însuși a recunoscut, prin întâmpinare, că întregul profit din acel an ar fi fost repartizat pentru acoperirea pierderilor fiscale din anul 2003. În aceste condiții se impunea să se afle cuantumul acestui profit.
Referitor la capătul de cerere având ca obiect acordarea sporului de periculozitate de 10%, prima instanță nu s-a preocupat să verifice dacă în cauză nu-și găsesc aplicabilitatea dispozițiile Legii nr. 31/1991.
Ultimul capăt de cerere a fost soluționat pe fond fără ca, în prealabil, să se stabilească în mod clar care suntcoeficienții de ierarhizarestabiliți conform la nivel de ramură,nivelul, treapta și clasa de salarizare( acestea din urmă prin raportare la dispozițiile din la nivel de unitate ). De asemenea,nu s-a lămurit algoritmul de calcul al salariului ( venitului ) reclamantului în funcție de toți acești indici.
Legea ( art. 312 alin.3 teza a II-a Cod procedură civilă ) face distincție între motivul de casare conform căruiainstanța a cărei hotărâre este recuratăsoluționat procesul fără a intra în cercetarea fonduluiși motivul de casare conform căruiamodificarea hotărârii nu este posibilă fiind necesară administrarea de probenoi.Nu se poate pune semnul de egalitate între acestea.
În cauza de față se constată că suntem în prezența celui de-al doilea motiv de casare mai sus arătat întrucât, pe de o parte ambii recurenți au solicitat prin cererile de recurs modificarea sentinței recurate, iar pe de altă parte s-a reținut de către C că situația de fapt nu a fost pe deplin lămurită de către prima instanță, fiind necesară administrarea de probe noi ( cel puțin interogatoriul pârâtei și eventual o expertiză contabilă ) care nu pot fi administrate în faza recursului propriu-zis ( a se vedea art. 305 Cod procedură civilă ).
Decizia nr. XXI/12.06.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu este aplicabilă în cauză întrucât prima instanțăs-a pronunțat asupra fondului( a rezolvat ea mai întâi această chestiune ). Or, această decizie se referă strict la ipoteza în care prima instanță nu s-ar fi pronunțat ea mai întâi asupra fondului cauzei ( a se vedea cu precădere aliniatul 18 din considerentele acesteia ).
De altfel, prin această decizie nu s-a creat o lex tertia ( nu s-a stabilit un nou caz de casare cu trimitere, neprevăzut de legea specială sau de dreptul comun în materie ), ci s-a hotărât doar că dispozițiile din legea specială ( art. 81 alin.2 din Legea nr. 168/1999 ) se completează, conform art. 82 din aceiași lege, în mod corespunzător cu prevederile Codului d e procedură civilă, respectiv cele ale art. 312 alin.5 Cod procedură civilă.
În nici un caz nu se poate concluziona că prin această decizie s-a statuat cu putere de lege că instanța de recurs de litigii de muncă nu poate administra nici un fel de probă în recurs, indiferent dacă prima instanță s-a pronunțat sau nu asupra fondului.
La rejudecarea cauzei după casare s-au administrat probe noi: interogatoriul pârâtei și cu înscrisuri depuse de ambele părți litigante.
Analizând susținerile reclamantului și apărările pârâtei, prin prisma întregului probatoriu administrat în cauză, Curtea apreciază că acțiunea formulată de reclamant este admisibilă doar în parte, pentru considerentele ce succed:
Contrar susținerilor pârâtei reclamantul a dovedit cu înscrisurile de la filele 178-181 depuse la instanța de fond ( adresa nr. 43/13.09.2006 adresată de Blocul Național Sindical, Federația Sindicală "Solidaritatea " a din România, mitingul de protest al și al celorlalți salariați ai din 17.10.2006 și biletul de tren din 17.10.2006 emis pe ruta R-G ) a căror autenticitate și/sau veridicitate nu au fost contestate de către pârâtă, că în data de 17.10.2006 a desfășurat activitate sindicală în formă legală, în calitate de vicepreședinte al Federației Sindicale "Solidaritatea ".
În data de 21.11.2006 reclamantul nu s-a mai aflat în aceiași situație deoarece contestatorul, pe care l-a reprezentat la Curtea de Apel Iași în acea zi, nu mai avea calitatea de salariat al pârâtei, conform deciziei de concediere nr. 158/25.08.2006, care nu a fost contestată în instanță. În aceste condiții nu se mai poate reține aplicabilitatea art. 35 din Legea nr. 54/2003 și pentru această zi pentru care reclamantul nu a fost pontat.
Referitor la grila de salarizare pentru muncitori, valabilă în perioada 01.09.2006 - 01.09.2007 din anexa 1.1. la actul adițional nr. 2 din 03.11.2006 la contractul colectiv de muncă pe anii 2004 - 2008 încheiat la nivel de societate, Curtea constată că aceasta a fost întocmităcu încălcarea dispozițiilor din contractul colectiv de muncă la nivel de societate, mai precis a sistemului de salarizare.În acest sens Curtea reține că sumele din această grilă de salarizare nu corespund cu sumele ce rezultă din sistemul de salarizare, fiind mult mai mici ( în cazul reclamantului 639 lei, respectiv 718 lei față de 762 lei, respectiv 805 lei - a se vedea filele 264, 267 și 268 dosar ) deși pârâta însuși a recunoscut, prin răspunsul la interogatoriu ( fila 397 dosar ) cănivelurile de salarizaremenționate în anexa 1 din pe unitate ( adică în sistemul de salarizare ) sunt același lucru cu grupele de complexitate.
În nici una dintre clauzele din - unitate nu se reține că sistemul de salarizare ar fi aplicabil salariaților doar în cazul în care aceștia ar fi reușit să promoveze salarial conform unei proceduri interne.
Referitor la sporul de periculozitate Curtea reține că, pe de o parte pârâta nu a respectat dispozițiile art. 3 din Legea nr. 31/1990 modificată și completată ( a se vedea răspunsul N - fila 59 dosar ), și, pe de altă parte, în - unitate nu s-a definit sintagma " condiții periculoase " ( a se vedea răspunsul pârâtei de la fila 64 dosar ). În aceste condiții Curtea va analiza situația reclamantului prin raportare la sensul dat de explicativ al limbii române cuvântului periculos și la activitățile pe care le desfășoară salariații care primesc acest spor, conform anexei 2 la. unitate în vigoare.
Se observă astfel că, deși în fișa de expunere la riscuri profesionale a reclamantului ( fila 12 dosar Tribunalul Neamț ) se menționează că activitatea desfășurată de acesta la locul de muncă este supusă mai multor riscuri( electrocutare, strivire, tăiere, ardere )meseria deelectrician - întreținerenu se regăsește în anexa 1.2 la. - unitate, unde au fost menționați, printre alții, casierul central și personalul din cadrul Serviciului
Or, cel puțin în raport de aceștia din urmă se poate concluziona că reclamantul se află într-o situație similară din punctul de vedereal riscurilor. Fiind într-o situație similară, acestuia trebuie să i se aplice același regim juridic conform normelor juridice și practicii judiciare în materie de discriminare.
fiscal nu se confundă cu contabil deoarece numai secundul cuprinde și cheltuielile nedeductibile fiscal. Atâta timp cât legea permite efectuarea de cheltuieli nedeductibile prevederile art. 47 alin.2 lit. a din la nivel național trebuie raportate la contabil și nu la fiscal.
Reclamantul nu a contestat afirmațiile pârâtei conform cărora, din anul 2004 și până în anul 2006 inclusiv, societatea nu a avutprofit contabil.
Pentru aceste considerente Curtea va obliga pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale și să-i acorde tichetul de masă aferent zilei de 17.10.2006.
Totodată va obliga pârâta să anuleze mențiunea privitoare la absența nemotivată pentru această dată din foaia de pontaj și din orice alte acte.
Va fi anulată grila de salarizare pentru muncitori, valabilă în perioada 01.09.2006 - 01.09.2007 din anexa 1.1. la actul adițional nr. 2 din 03.11.2006 la. pe anii 2004 - 2008 încheiat la nivel societatecu mențiunea că hotărârea va produce efecte juridice doar în ceea ce privește situația reclamantului nu șicelorlalți muncitorideoarece, numai acesta fost parte în proces.
Pârâta va fi obligată, de asemenea, să plătească reclamantului, cu titlu de despăgubiri civile, diferența de bani rezultată din stabilirea drepturilor salariale cuvenite reclamantului pentru perioada 01.09.2006 - 01.09.2007, pornindu-se de la un salariu de bază de 838 lei ( 726 lei sumă rezultată din sistemul de salarizare la care se adaugă creșterea de 10% din salariul de bază propusă la nivel de societate prin actul adițional nr. 2/03.11.2006 la. - unitate - a se vedea fila 263 dosar) și salariul de bază efectiv acordat, respectiv 701 lei, acestuia în aceiași perioadă de timp.
Pârâta va urma să plătească reclamantului, pentru aceiași perioadă 01.09.2006 - 01.09.2007 sporul de periculozitate în cuantum de 10% calculat la salariul de bază mai sus arătat, de 838 lei.
Celelalte capete de cerere vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în partea acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta R.
Obligă pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale și să acorde acestuia tichetul de masă aferente zilei de 17.10.2006.
Anulează mențiunea privitoare la absența nemotivată pentru data de 17.10.2006 din foaia de pontaj și din orice alte acte ale pârâtei.
Anulează grila de salarizare pentru muncitori valabilă în perioada 01.09.2006 -01.09.2007 din anexa 1.1 la actul adițional nr. 2 din 03.11.2006 la Contractul colectiv de muncă pe anii 2004-2008 încheiat la nivel de societate.
Obligă pârâta să plătească reclamantului cu titlu de despăgubiri civile diferența de bani rezultată din stabilirea drepturilor salariale cuvenite reclamantului pentru perioada 01.09.2006 - 01.09.2007 pornindu-se de la un salariu de bază de 838 lei ( 762 lei sumă rezultată din sistemul de salarizare + 10% din 762 lei ) și salariul de bază efectiv acordat, respectiv 701 lei acestuia în aceeași perioadă de timp.
Obligă pârâta să plătească reclamantului pentru aceiași perioadă (01.09.2006 -01.09.2007) sporul de periculozitate în cuantum de 10% calculat la salariul de bază de 838 lei.
Respinge ca nefondată cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata drepturilor salariale și acordarea tichetului de masă aferent zilei de 21.11.2006 și anularea mențiunii "absent" din foaia de pontaj.
Respinge ca nefondată cererea reclamantului de obligare a pârâtei la acordarea de cotă-parte din profit.
Cu opinia parțial separată a doamnei judecător în ceea ce privesc soluțiile pronunțate în legătură cu capetele de cerere având ca obiect:acordarea drepturilor salariale și a tichetului de masă pentru 17.10.2006, anularea mențiunii "absent"pentru această zi și acordarea sporului de periculozitate domnia sa opiniind pentru respingerea acestora ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 17.04.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Doru Octavian Pîrjol Năstase, Anamaria Monica
GREFIER,
OPINIA PARȚIAL SEPARATĂ A JUDECĂTOR 2: Anamaria Monica
Am formulat în prezenta cauză opinie parțial separată cu privire la soluțiile vizând capetele de cerere având ca obiect: - plata drepturilor salariale în integralitatea lor ( plus tichetele de masă ) cuvenite pentru ziua de 17.10.2006 și anularea din acte a mențiunii absent pentru acea zi; - acordarea sporului de periculozitate de 10 % începând cu 1.09.2006, justificat de considerentele ce se vor dezvolta.
Referitor la ziua de 17.10.2006, reclamantul și-a fundamentat pretenția dedusă judecății pe refuzul maistrului de a-i schimba o recuperare din ziua de 18.10.2006 la 17.10.2006 pentru desfășurare de activitate sindicală, deși găsise și coleg cu care să facă acest schimb de tură.
Prin urmare, în aceste limite trebuia verificată îndreptățirea reclamantului în a beneficia sau nu de protecția legii.
Ori, sub aspectul motivului pentru care a solicitat schimbarea zilei de recuperare - respectiv prestarea de activitate sindicală - se constată că acesta nu se regăsește în cererea formulată la 16.10.2006 ( fl. 7 fond ) - depusă de reclamant și necontestată de către pârâtă -, nefiind indicat. Prin urmare, probatoriile ulterioare vizând această zi ( fl. 178-181 fond ) nu mai prezintă relevanță și nici dispozițiile art. 223 alin.3 Codul Muncii cu ref. la art. 35 Legea 54/2003 ( conform cărora membrii aleși în organele de conducere ale organizațiilor sindicale, care lucrează nemijlocit în unitate în calitate de salariați, au dreptul la reducerea programului lunar cu 3 - 5 zile pentru activități sindicale, fără afectarea drepturilor salariale ), ale art. 97 din CCM pe ramură pentru 2004-2008 ( fl.127 fond ), ale art. 116 din CCM pe unitate ( fl.98 fond ) nu sunt incidente.
Totuși, chiar și într-o astfel de situație, scoaterea din producție cu păstrarea drepturilor salariale a reclamantului - ca vicepreședinte al Federației sindicale "Solidaritatea - " - era condiționată - conf. art. 98 CCM pe ramură pentru 2004-2008 - de neafectarea activității de producție, de participarea la anumite activități - activități în rândul căreia nu se regăsește și mitingul de protest de la G din 17.10.2006. și de o anumită procedură - cea prev. de art. 97 alin.2 CCM. pe ramură ( fl. 127 ), art. 86 alin.2 CCM național nr.2001/2005, art. 35 alin.2 Legea 54/2003 - a cărei parcurgere reclamantul nu a făcut dovada.
II. În ceea ce privește acordarea sporului de periculozitate după 1.09.2006 în baza art. 40 alin.3 din CCM național nr.2001/2005 am considerat că nu se justifică a i se acorda reclamantului întrucât:
- sistemul de sporuri acordat în cadrul societății pârâte a fost aprobat urmare a negocierii cu sindicatele - ca și pentru perioadele anterioare supuse verificării sub aspectul legalității tot ca urmare a contestațiilor reclamantului în dosarele 152/C/2006 ( fl. 30 ) și 2325/C/2005 ( fl. 32 ) - fiind redat în anexa I la actul adițional nr. 2/3.11.2006 ( fl. 111-116 ); conform acestuia acordarea sa este condiționată de existența unei propuneri din partea directorului și a șefului de departament și de aprobarea sa de către conducerea Departamentului Resurse Umane ( fl.115 ), iar activitățile, meseriile și funcțiile ce au fost astfel aprobate a beneficia de sporul de 10 % prev. de art. 40 alin.3 lit."a" CCM. național ( art. 47 alin.3 lit."a" CCM. pe ramură ), în raport de condițiile fiecărui loc de muncă ( condiții grele ori periculoase, conform art. 91 alin.4 din CCM pe unitate ( fl. 89 fond) se regăsesc în anexele 1, 2 ( fl.103 - 107 dosar recurs). - faptul că în anul 2004 s-a semnat de către reclamant o fișă de expunere la riscuri profesionale ( fl. 12 fond ) - riscuri prezumate -, nu prezintă relevanță sub aspectul pretențiilor formulate în cauză întrucât aceasta privește doar securitatea - art. 69-70 CCM unitate ( fl. 85 fond ), muncă ce poate fi sau desfășurată în condiții deosebite - grele ori periculoase; de altfel, și în considerarea respectivului risc, activitatea reclamantului a și fost considerată ca fiind grea acordându-i-se sporul de 14 % ( fl.110 recurs );
- într-adevăr, sporul de 10 % prev. de art. 40 alin.3 lit."a" din CCM național se poate acorda fie pentru oricare din situațiile vizate - condiții deosebite de muncă, grele, periculoase ori penibile - luate separat ori împreună, atât timp cât locul de muncă respectiv întrunește una sau mai multe din aceste condiții, însă aprecierea în concret a acestor condiții nu se poate realiza decât în modalitatea negociată de angajator cu sindicatele, ori, după caz, în modalitatea prev. de art. 3 din Legea 31/1991 ( "Existența condițiilor deosebite - vătămătoare, grele sau periculoase - la locurile de muncă se stabilește, pentru fiecare unitate, de inspectoratele de stat teritoriale pentru protecția, pe baza determinărilor efectuate de către personalul încadrat în unitățile specializate ale Ministerului Sănătății din care rezultă depășirea limitelor prevăzute de normele naționale de protecție a ");prin urmare, nu se poate imputa doar angajatorului neacordarea unui spor pentru o activitate ce nu a fost calificată ca beneficiind de respectivul spor.
JUDECĂTOR,
Red.sent.
Red.dec.
Red.op.parțial separată
Tehnored. /2 ex.
16.05./19.05.
Președinte:Doru Octavian Pîrjol NăstaseJudecători:Doru Octavian Pîrjol Năstase, Anamaria Monica
