Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 361/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 361
Ședința publică din data de 23 februarie 2009
PREȘEDINTE: Alexandrina Urlețeanu
JUDECĂTORI: Alexandrina Urlețeanu, Valentin Niță Afrodita Giurgiu
- -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA - GRUP, cu sediul social în B, Calea, nr.239, sector 1, prin reprezentant legal ȘI ASOCIAȚII, cu sediul în B,--8, House, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1629 din 21.10.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, cu domiciliul ales la.Av. -, cu sediul în Târgoviște,-, județul
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta-pârâtă SC SA-Membru Grup prin avocat din cadrul baroului B, intimatul-reclamant prin avocat din cadrul Baroului D, substituind pe avocat - din cadrul aceluiași barou.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat în termen și motivat.
Avocat pentru recuerenta-pârâtă depune completare la motivele de recurs prin care invocă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Dâmbovița, un exemplar al acestora înmânându-l avocatului intimatului-reclamant.
Curtea pentru a da posibilitate avocatului intimatului-reclamant să ia cunoștință de completarea motivelor de recurs și a excepției invocate de recurenta-pârâtă, lasă cauza la a doua strigare.
Fiind reluată cauza la a doua strigare, la apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta-pârâtă SC SA-Membru Grup prin avocat din cadrul baroului B, intimatul-reclamant prin avocat din cadrul Baroului D, substituind pe avocat - din cadrul aceluiași barou.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care:
Avocat pentru recurenta-pârâtă, avocat pentru intimatul-reclamant, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul atât asupra excepției
necompetenței teritoriale invocată de avocatul recurentei-pârâte cât și asupra recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă, solicită în principal admiterea excepției privind necompetența teritorială a Tribunalului Dâmbovița, arătând că aceasta este o excepție absolută, în cauză fiind încălcate prevederile art.72 din Legea nr.168/1999.
Deci solicită admiterea excepției, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța competentă, respectiv Tribunalul București.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii excepției prematurității acțiunii și a excepției prescripției dreptului la acțiune.
Avocat având cuvântul pentru intimatul-reclamant, solicită respingerea ecepției necompetenței teritoriale a Tribunalului Dâmbovița invocată de recurenta-pârâtă, respingerea ca nefondat a recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond, obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată către intimatul-reclamant.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr-, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei SC SA la plata drepturilor bănești în cuantum de 9330 lei reprezentând suplimentări salariale de Paște și C cuvenite și neacordate, actualizate în raport cu rata inflației, prevăzute de art. 168 alin. 1 din.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost salariatul pârâtei la punctul de lucru G, iar pe perioada derulării raporturilor juridice de muncă, pârâta a încălcat prevederile CCM în sensul că nu i-a acordat suplimentările salariale de Paște și C, pe perioada 2004 - Paște 2007.
În drept, au fost invocate prevederile art. 166, 282, 283, 285-291 din Codul muncii și art.168 alin.1 din CCM încheiat la nivelul societății.
Reclamantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 Cod proc civ și încuviințarea probei cu înscrisuri.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii motivat de faptul că începând cu anul 2003 reprezentanții societății și cei ai au convenit ca drepturile salariale suplimentare de C și de Paște să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, că operațiunea includerii acestor drepturi în salarii nu a avut o aplicabilitate limitată, continuând să producă efecte și în anii următori, textul art.168 din CCM, fiind inclus în versiunile republicate anual în forma rezultată din negocierile din 2005.
S-a mai susținut de către pârâtă prin întâmpinare, că pentru a se evita orice interpretări contrare în privința intenției reale a părților, Comisia Paritară a adoptat la 31.08.2007 decizia nr. 5140/2007 prin care s-a confirmat faptul că părțile au înțeles ca începând cu anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la art.168 alin.1 să fie incluse în salariul lunar de bază al angajaților, iar începând cu anul 2004
articolul 168 alin.1 a rămas fără obiect deoarece primele erau parte a salariului de bază ca întreg.
În ceea ce privește modalitate de calcul invocată în susținerea acțiunii s-a arătat de către pârâtă că este greșită atâta timp cât se raportează la nivelul salariului mediu brut pe societate și nu la salariul de bază mediu ale cărui valori la nivelul anilor 2004-2007 au fost diferite față de valorile prezentate de către reclamant, fiind stabilite prin adresa 2022/04.09.2007, iar promovarea acțiunii este prematură deoarece dreptul de a formula acțiune nu se poate considera născut atâta timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit.
S-a solicitat proba cu înscrisuri, precum și orice altă probă a cărei necesitate ar rezulta din dezbateri.
S-au anexat întâmpinării copii de pe următoarele acte: Actul adițional la CCM încheiat în anul 2003, CCM- 2004, CCM - 2005, CCM - 2006, CCM - 2007, anexa nr. 2 la CCM, decizia Comisiei Paritare nr. 3793/18.06.2007, nota Comisie Paritare nr.5140/31.08.2007, sentința civilă 684/16.04.2005, adresa 2022/04.09.2007.
S-au mai depus la dosar de către pârâtă precizări referitoare la distincția care trebuie făcută între salariul de bază mediu și salariul mediu brut, ambele fiind salarii brute, ultimul cuprinzând și eventualele sporuri adăugate salariului negociat, atașându-se acestor precizări adresele nr.830/05.02.2008 și nr. 831/05.02.2008 care cuprind cuantumul salariului de bază mediu pe în intervalul 2003-2007, precum și modul de calcul al acestora.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.1629 din 21.10.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a admis cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SC SA, a fost obligată pârâta la plata către reclamant a suplimentărilor salariale de C și Paște pe perioada decembrie 2004- mai 2007, actualizate cu indicele de creștere al prețurilor până la data achitării efective.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat drepturi salariale restante, cuvenite și neacordate pe perioada 2004-2007, actualizate cu indicele de creștere a prețurilor, drepturi prevăzute de art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2004, 2005, 2006.
A mai reținut instanța de fond, că potrivit art.168 alin.1 din, înregistrat la Direcția și Solidarității Sociale B la 23.05.2000 salariații urmau să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, valorile concrete, modalitățile de acordare, criteriile și beneficiarii urmând să fie negociate cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment.
În alineatul 2 al articolului 168 din renegociat în anul 2003 s-a prevăzut că suplimentările de la alin.1 " vor fi introduse" în salariul de bază al fiecărui salariat conform modalității negociate cu, articol modificat ulterior prin acte adiționale, în anul 2005, în sensul că în anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la art. 168 alin.1 "au fost introduse" în salariul de bază al fiecărui salariat.
A apreciat instanța de fond că asupra aspectului introducerii în salariul de bază al fiecărui salariat a suplimentărilor de Paște și de C în anul 2003, nu pot exista controverse față de claritatea prevederilor art. 168 alin.2 din modificat, text convenit de către reprezentanții și SC SA.
De asemenea, s-a apreciat de instanța de fond, că susținerea pârâtei din întâmpinare referitoare la faptul că aceste modificări ale articolului 168 alin.2 din au fost introduse pentru a se prevedea cu certitudine că operațiunea includerii drepturilor salariale în salariul de bază nu a avut aplicabilitate limitată, doar pentru anul 2003, continuând să producă efecte și în anii următori, nu poate fi primită.
Această concluzie nu rezultă din folosirea la timpul trecut a verbului " au fost introduse", dimpotrivă, întărește convingerea că introducerea în salariul de bază a suplimentărilor salariale de Paște și Caa vut loc doar în anul 2003.
Totodată, instanța de fond a apreciat că nu poate fi acceptată concluzia Comisie Paritare a SA exprimată în "Nota asupra precizării situației primelor de Paște și C prevăzute în art.168 din al SA din 31.08.2007", care interpretează retroactiv prevederile art.168 alin.1 și 2, stabilind că începând cu anul 2003, până la data la care părțile convin în mod expres altfel, suplimentările salariale prevăzute la alin.1 l art. 168 vor fi incluse în salariul lunar de bază al angajaților și vor fi acordate sub această formă.
S-a mai apreciat de instanța de fond, că această interpretare a voinței părților referitoare la art.168 din adoptată de Comisia Paritară, constituie de fapt o modificare cu efecte retroactive a legii părților, respectiv a Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, precum și faptul că această modalitate este contrară prevederilor titlului 7 din Codul muncii referitor la contractele colective de muncă și în principal prevederilor art. 244 din Codul muncii, care stabilesc că părțile pot modifica clauzele contractului colectiv de muncă pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori convin acest lucru.
Modificarea la care face referire art. 244 din Codul muncii urmează să producă efecte pentru viitor, concluzie care rezultă din aplicarea principiului neretroactivității legii civile prevăzut de art.1 din Codul civil, precum și din dispozițiile art. 236 alin.4 din Codul muncii în raport de care contratele colective de muncă încheiate cu respectarea condițiilor legale constituie legea părților.
În ceea ce privește invocarea prematurității introducerii cererii de chemare în judecată pentru lipsa negocierii în vederea stabilirii cuantumului exact al sumelor care ar fi trebuit acordate, invocată de pârâtă, tribunalul a constatat că aceasta este o apărare de fond care vine în contradicție cu susținerile din întâmpinare în care se precizează că drepturile solicitate au fost acordate fiind incluse în salariu.
Pe de altă parte, pârâta invocă propria sa culpă deoarece fiind una din părțile contractului colectiv de muncă putea declanșa negocierile anuale pentru stabilirea valorii concrete, a modalității de acordare, a criteriilor, condițiilor și beneficiarilor.
Tribunalul a apreciat că pârâta, căreia îi revenea sarcina probei, în conformitate cu prevederile art. 287 Codul muncii nu a făcut dovada acordării suplimentărilor salariale de C și de Paște în conformitate cu prevederile art.168 alin. 1 din Codul muncii, că nu a depus la dosar state de plată, decizii interne privind
acordarea acestor drepturi sau orice alte documente din care să rezulte introducerea acestor suplimentări în salariile angajaților.
În ceea ce privește calculul drepturilor cuvenite reclamantului, tribunalul apreciat că trebuie avute în vedere salariile medii de bază astfel cum acestea au fost comunicate de către pârâtă prin adresele 2022/04.09.2007, 830 și 831/05.02.2008, deoarece prevederile Contractului Colectiv de Muncă se referă în art. 168 alin.1 la o suplimentare a drepturilor salariale de C și de Paște în cuantum de un salariu mediu de bază pe SNP și nu la un salariu mediu brut.
Atât salariul de bază cât și cel brut sunt venituri brute, însă deosebirea dintre acestea este aceea că salariul brut mai cuprinde și eventualele sporuri adăugate salariului negociat, adică celui numit de " bază", fără sporuri.
Pentru cele ce preced, tribunalul a apreciat îndeplinite prevederile art. 154 alin. 1 din Codul muncii potrivit cărora salariul reprezintă contraprestația muncii depusă de salariat în baza contractului individual de muncă și ale articolului 161 alin. 1 din Codul muncii în raport de care salariul se plătește în bani la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, și a dispus admiterea acțiunii după cum s-a arătat mai sus.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SA-Membru Grup, criticând soluția ca netemeinică și nelegală, în sensul că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea fără să observe că aceasta este prematură, deoarece în conformitate cu art. 168 alin. 1 Teza finală din plata primelor de sărbători era subsecventă negocierilor dintre Patronat și Sindicate care trebuia să aibă loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecărei sărbători.
Aceste negocieri nu au avut loc nici până în prezent și ca urmare nu se poate stabili valoarea concretă, modalitățile de acordare, criteriile și condițiile în care aceste prime urmează a fi plătite reclamantului.
Instanța de fond a greșit și atunci când a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât, în speță sunt incidente disp. art.283 alin.1 lit.e Codul muncii, izvorul acestor drepturi salariale fiind contractul colectiv de muncă.
recurenta că începând cu anul 2003 primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază, fapt consemnat și constatat atât în cât și în Nota comisiei paritare, astfel că pretențiile reclamantului sunt nejustificate.
În oricare din situațiile invocate, modalitatea de calcul invocată de către reclamant este greșită cât timp se raportează la nivelul salariului mediu brut pe unitate, deoarece art.168 CCM prevede că primele reprezintă câte un salariu de bază mediu pe unitate.
.Prin completarea motivelor de recurs, pârâta invocă excepția de necompetență teritoriala a Tribunalului Dâmbovița în ceea ce privește soluționarea cauzei în primă instanță.
In susținerea acestui motiv de ordine publică pârâta arată că în cauză sunt incidente dispozițiile art.72 din Legea nr.168/1999, în raport cu care ~ cererile referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are sediul unitatea.
Mai susține recurenta că dispozițiile art 72 din Legea nr.168/1999 nu au fost modificate prin dispozițiile art 284 din Codul Muncii.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041Cod.pr.civ. Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Curtea analizand cu prioritate motivul de ordine publică invocat de pârâtă constată că acesta este nefondat urmând a fi respins pentru următoarele considerente.
Prin intrarea în vigoare a Legii nr.53/2003, respectiv a noului Cod al, prin cap II art 284 - competența materială și teritorială- a căpătat o nouă reglementare, în sensul că judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform Codului d e procedură civilă, ca și competența materială, iar alin.2 al art.284 stabileste și competența teritorială prin o normă juridică imperativă, în sensul că -cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința,ori după caz, sediul.-
Ca atare, față de modificarea intervenită prin art 284 alin 2 din Codul Muncii, act normativ adoptat ulterior Legii nr.168/1999, competența teritorială privind soluționarea conflictelor de muncă este una absolută și aparține instanțelor judecătorești de la domiciliul sau reședința reclamantului, motiv pentru care recursul pârâtei din acest punct de vedere este nefondat.
Prin invocarea excepției de prematuritate în primul motiv de recurs pârâta își invocă, de fapt propria culpă, deoarece chiar dacă prin art. 168 alin. 1 teza 2 din CCM se stabilește că anterior fiecărei sărbători cu minim 15 zile vor avea loc negocieri cu sindicatul în vederea stabilirii valorii concrete a modalităților de acordate, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor, împrejurarea că aceste negocieri nu au avut loc nu este imputabilă reclamantului ci recurentei care avea obligația conform contractului, să inițieze și finalizeze aceste negocieri.
Cu toate acestea, inexistența acestor negocieri nu presupune inexistența dreptului la plata suplimentărilor salariale cuvenite de Paște și C și al căror cuantum este deja determinat de disp. art.168 alin.1 teza 1 din CCM ca fiind echivalentul unui salariu de bază mediu pe unitate.
Mai reține Curtea că instanța de fond a respins în mod corect excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât potrivit art.283 alin.1 lit.c Codul muncii în situația în care obiectul litigiului constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat termenul de prescripție este de 3 ani indiferent de izvorul acestor drepturi salariale, fiind de neconceput ca pentru aceleași drepturi să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora și în plus dispozițiile art. 283 alin.1 lit.c Codul muncii au caracter de normă specială în raport cu disp. art. 283.1 lit.e Codul muncii care se referă la toate drepturile, respectiv obligațiile prevăzute într-un contract colectiv de muncă între care și drepturile salariale.
A mai pretins recurenta că pretențiile reclamantului sunt total nejustificate deoarece drepturile salariale solicitate au fost deja achitate prin includerea acestor prime în salariul de bază începând cu anul 2003, situație constatată de altfel și de către Comisia Paritară.
Sub același aspect recurenta arată că, oricum modalitatea de calcul a reclamantului este greșită, cât timp se raportează la nivelul salariului mediu brut pe unitate și nu la salariul de bază mediu pe unitate, așa cum se prevede prin art.168 alin.1 CCM.
Este adevărat că începând cu anul 2003 s-a negociat ca primele de sărbători să fie incluse în salariul de bază, numai că începând cu anul 2004 acest lucru nu s-a produs, fapt dovedit în cauză și necontrazis de recurentă cu actele depuse la dosar.
În aceste condiții se constată că nu pretențiile reclamantului, ci susținerile recurentei sunt lipsite de fundament, Curtea reținând că potrivit art.287 din Codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de
prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.
Tot lipsită de fundament este și susținerea recurentei că instanța de fond ar fi calculat drepturile reclamantului raportându-se la salariul mediu brut pe unitate, deoarece au fost avut în vedere disp. art 168 CCM, calculul drepturilor reclamantului fiind făcut în raport cu salariul de bază mediu pe unitate, situație care a și dus la admiterea acțiunii.
Așa fiind Curtea, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. constată că recursul este nefondat și urmează să îl respingă ca atare, menținând în totalitate sentința primei instanțe care este legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Dâmbovița invocată de recurenta-pârâtă SC Grup.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA - GRUP, cu sediul social în B, Calea, nr.239, sector 1, prin reprezentant legal ȘI ASOCIAȚII, cu sediul în B,--8, House, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1629 din 21.10.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, cu domiciliul ales la.Av. -, cu sediul în Târgoviște,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 23 februarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Alexandrina Urlețeanu, Valentin Niță Afrodita Giurgiu
- - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
2ex./04.03.2009
dosar fond- - Tribunalul Dâmbovița
judecători fond-
-
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Alexandrina UrlețeanuJudecători:Alexandrina Urlețeanu, Valentin Niță Afrodita Giurgiu
