Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 3619/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3619
Ședința publică de la 27 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marin Panduru
JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 3: Marian Lungu
Grefier -- -
***************
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI, împotriva sentinței civile nr. 84 din 29.01.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți și și intimații pârâți TRIBUNALUL O L T, intimat CURTEA DE APEL CRAIOVA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile lipsind: recurent pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI intimații reclamanți și și intimații pârâți TRIBUNALUL OLT și CURTEA DE APEL CRAIOVA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, învederându-se că s-a solicitat de către recurent pârât Ministerul Justiției, în temeiul art 242 pr.civ, judecarea cauzei în lipsă.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare:
CURTEA
Asupra recursului de față.
Tribunalul Olt prin sentința civilă nr. 84 de la 29 ianuarie 2008 admis în parte acțiunea formulată de reclamantele și și a obligat pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Olt și Curtea de APEL CRAIOVA la plata sporului de 50% din salariul de bază brut lunar pe perioada 27.11.2004-27.11.2007, reactualizat la data plății efective.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că, potrivit art.47 din Legea nr.50/1996, republicată, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a prevăzut că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar. De această dispoziție au beneficiat implicit și asistenții judiciari având în vedere faptul că au fost salarizați cu coeficientul de salarizare corespunzător judecătorilor cu vechime de 1-2 ani, iar la acordarea sporului invocat au fost avute în vedere condițiile de muncă, condiții comune tuturor salariaților din sistem. Potrivit aceluiași raționament această categorie profesională a beneficiat de sporul de 15 % - spor de condiții deosebite, vătămătoare, grele și periculoase, spor care se acordă întregului personal din sistem deoarece presupune analizarea condițiilor de muncă.
Susținerea pârâtului Ministerul Justiției potrivit căreia asistenții judiciari nu au beneficiat de sporul solicitate nu poate fi primită, deoarece reglementarea acestui spor a privit întreg personalul din sistem inclusiv instituția asistentului judiciar, instituție nou înființată în cursul anului 2000, cărei salarizare s-a făcut prin raportare la judecători.
Mai mult decât atât în cursul anului 2002 prin OUG 20/2002 acestei categorii profesionale i-a fost recunoscută ca vechime în magistratură perioada în care au funcționat ca asistenți judiciari și magistrați consultanți, ori potrivit art.58 din legea 50/1996 - "Drepturile prevăzute în prezenta lege pentru magistrați se acordă și personalului de specialitate juridică asimilat magistraților, potrivit prevederilor Legii nr.92/1992, republicată, cu modificările ulterioare".
Acest text de lege a fost abrogat prin art.I pct.42 din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.59/1996.
Insă OG nr.83/2000, reprezintă o ordonanță ordinară, iar domeniul referitor la salarizare nu putea fi reglementat decât prin lege organică, astfel că, au fost încălcate dispozițiile art.114 din Constituția României, în vigoare la aceea dată.
In domeniul raporturilor de muncă, se cuprinde și salariul, ca un element esențial al acestora, astfel că problema salarizării personalului din organele autorității judecătorești, printre care și judecătorii, trebuia reglementată numai prin lege organică, nu printr-o lege ordinară, așa cum s-a procedat, în dezacord cu prevederile constituționale menționate mai sus.
Prin Ordonanța Guvernului nr.83/2000 au fost abrogate mai multe legi organice și ordonanțe de urgență, prin încălcarea principiului ierarhiei actelor juridice prev. de art.4 din Legea nr.24/2000.
Astfel, potrivit art. 108 alin.3 din Constituție - ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare în limitele și condițiile prevăzute de aceasta.
Or, prin art.1 pct.Q 1 din legea 125/2000 Guvernul a fost abilitate să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești republicată. Cu toate acestea prin OG nr.83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale legii nr.50/1996, deși așa cum rezultă din dispoz.art. 56-62 ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Față de cele de mai sus, întrucât abrogarea realizată prin OG nr.83/2000 este nelegală, instanța a apreciat ca întemeiată în parte acțiunea reclamanților având ca obiect acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50 % prev.de art.47 din Legea 50/1996 calculat din salariul de bază brut lunar începând cu 27.11.2004 până la data de 27.11.2007.
În consecință, au fost obligați pârâții la plata, în favoarea reclamanților, a sumelor reprezentând drepturi bănești salariale cu titlu de spor de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50 % din indemnizația de bază brută lunară în cuantum actualizat cu indicele de inflație la momentul executării hotărârii, precum și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă pe perioada 27.11.2004-27.11.2007, reactualizat la data plății efective.
Împotriva acestei hotărâri a declarat în termen legal și motivat recurs Ministerul Justiției întemeiat pe dispoz. art.304 pct.4,6 și 9.pr.civ. raportat la art.312 alin.3 pr.civ.
În motivarea recursului Ministerul Justiției a arătat că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești și a consacrat un drept salarial care nu este prevăzut de legislația în vigoare, arogându-și atribuții de legiferare.
Un al doilea motiv de recurs invocat este acela că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut.
Astfel, prin acțiunea formulată reclamanții au solicitat în cadrul primului capăt de cerere ca pârâții să fie obligați în solidar la plata actualizată în favoarea fiecărui reclamant a sporului de stres în procent de 50 % începând cu data de 01.04.2004 și până la data de 01.02.2007, dată la care a intrat în vigoare OG nr.8/2007, abrogându-se astfel dispozițiile Legii nr.50/1996.
Un alt motiv de recurs este acela că hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești a fost abrogat expres prin OG nr.83/2000.
În aceste condiții admițând prin absurd că ar fi fost depășite limitele trasate prin legea de abilitare, în mod logic parlamentul ar fi corectat aceste pretinse încălcări ale normelor constituționale și ale limitelor abilitării prin chiar legea de aprobare a ordonanței 83/2000.
Deși prima instanță a făcut trimitere la dispoz. art.56-62 din legea nr.24/2000, a ignorat în totalitate dispoz. art.60 alin.5 din lege, text care se referă chiar la prezenta situație, abrogările parțiale sunt asimilate modificărilor de acte normative.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu în conformitate cu dispoz.art.304 ind.1 pr.civ. Curtea a reținut următoarele:
Este neîntemeiat primul motiv de recurs, întrucât instanța de fond nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești, deoarece nu a făcut decât să interpreteze dispozițiile legale aplicabile în cauză, fără a intra în domeniul puterii legislative.
Sporul de 50 % solicitat de către intimații reclamanți a fost reglementat de art.47 din Legea 50/1996, text în conformitate cu care, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar.
Prin articolul 1 pct.42 din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 a fost abrogat expres art.47 din Legea nr.50/1996, dar abrogarea s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și de tehnică legislativă.
Astfel, potrivit art.107 alin.3 din Constituția României la acea dată, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare în limitele și în condițiile prevăzute de aceasta.
În baza acestei dispoziții constituționale, prin art.1 din Legea nr.125/2000 guvernul a fost abilitat ca până la reluarea lucrărilor Parlamentului în cea de a doua sesiune ordinară a anului 2000, să emită ordonanțe în diverse domenii, inclusiv cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996. Cu toate acestea prin OG nr.83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996. În acest fel au fost încălcate prevederile art.56-62 ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, dispoziții care reglementează modificarea, completarea și abrogarea ca evenimente legislative distincte.
Rezultă așadar, că în absența unei abilitări privind emiterea unei ordonanțe cu privire la abrogarea vreunei dispoziții din Legea nr.50/1996, Guvernul nu putea să procedeze la abrogarea vreunei prevederi legale din acest act normativ. Abilitarea de a abroga anumite texte de lege trebuie prevăzute expres în cuprinsul legii de abilitare.
Indiferent de finalitatea pe care a avut-o OG 83/2000, abrogarea prin acest act normativ a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și a celor de tehnică legislativă, motiv pentru care nu poate produce efecte.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între parte și legile interne au prioritate reglementările internaționale cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Conform art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
În practica sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul de creanță constituie un bun în sensul art.1, iar acest drept trebuie să existe în patrimoniul celui care invocă protecția sa.
Așa cum s-a arătat mai sus, dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 au rămas în vigoare și după adoptarea OG 83/2000, ca urmare a faptului că abrogarea lor s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și de tehnică legislativă, ceea ce înseamnă că dreptul de creanță ce se cere a fi ocrotit există în patrimoniul intimaților reclamanți.
Curtea, reține că există conflict între art.1 pct.42 din OG nr.83/2000 și art.1 din Protocolul Adițional 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, urmând a da preponderență și aplicabilitate juridică acestui din urmă text de lege.
În acest sens, a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție, care a pronunțat decizia nr.XXI în dosarul nr.5/2008 prin care a fost admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎCCJ și s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Față de considerentele de fapt și de drept, arătate mai sus, Curtea reține că recursul nu este fondat, astfel că în baza art.312 pr.civ. îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței nr. 84 din 29.01.2008, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatele-reclamante, -, intimații pârâți TRIBUNALUL O L T, CURTEA DE APEL CRAIOVA.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 mai 2008.
Președinte, Judecător, Judecător
- - - - - -
Grefier,
- -
30.05.2008
Red.jud.I-.-
2 ex/AS
Președinte:Marin PanduruJudecători:Marin Panduru, Ioana Moțățăianu, Marian Lungu
