Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 3662/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1208/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 3662R
Ședința publică de la 22 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nițu Petronela Iulia
JUDECĂTOR 2: Călin Dragoș Alin
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol judecarea cauzei privind recursurile formulate de recurenții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.373 din 28.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - secția a VII Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, TRIBUNALUL BUZĂU, CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, TRIBUNALUL O L T, având ca obiect-drepturi bănești spor de 50%.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,
Curtea, constatând cauza în stare de judecată și având în vedere că s-a solicitat judecarea pricinii în lipsă, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Cu privire la recursul dedus judecății:
Prin sentința civila nr.382/28.11.2008, Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflictele de Muncă și Asigurări Sociale, a admis, în parte, acțiunea completată formulată de reclamanții, prin reprezentant cu comunicarea actelor de procedură, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, TRIBUNALUL BUZĂU, CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, TRIBUNALUL O L, chemat în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE.
A obligat pârâții la plata către reclamanți a sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50 %, calculat la indemnizația brută lunară de încadrare, începând cu luna august 2004, iar în ceea ce o privește pe reclamanta, începând cu data de 01.10.2004 până la zi și în continuare lunar, corespunzător perioadei lucrate de reclamantă la fiecare angajator, actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective, a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei în ceea ce privește pretențiile aferente perioadei august-septembrie 2004, respins, ca neîntemeiat capătul, de cerere privind acordarea dobânzii legale, a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și să aloce fondurile necesare plății acestor drepturi si a luat act de renunțarea la judecată a reclamantei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că reclamanții sunt consilieri juridici asimilați magistraților din cadrul, reclamanții, procuror al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, detașat la reclamanta, grefier la TRIBUNALUL BUCUREȘTI, detașat la reclamanta, judecător la Judecătoria Buzău, detașat la, procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria sector B, detașat la reclamanta, judecător la Judecătoria sectorului 2, respectiv la TRIBUNALUL O L T, detașat la reclamanta, grefieri detașați la al Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv la Judecătoria Sectorului 5 B.
Potrivit deciziei nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, în secții unite, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Dispozițiile deciziei de mai sus, în privința sporului pentru risc și solicitare neuropsihică sunt obligatorii pentru instanțe potrivit art. 329 al.3 Cod pr.civilă, astfel încât nu pot fi primite susținerile formulate de pârâți prin întâmpinare referitoare la caracterul nedatorat al acestora.
Pentru aceste motive, Curtea a admis în parte acțiunea completată și a obligat pe pârâți la plata către reclamanți a sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50 %, calculat la indemnizația brută lunară de încadrare, începând cu luna august 2004, iar în ceea ce o privește pe reclamanta începând cu data de 01.10.2004, până la zi și în continuare lunar, corespunzător perioadei lucrate de reclamanți la fiecare angajator actualizat în conformitate cu dispozițiile art.1082,1083 și următoarele Cod civil, cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
Curtea a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantei în ceea ce privește pretențiile aferente perioadei august-septembrie 2004, întrucât potrivit mențiunilor din carnetul său de muncă, aflat la fila 193 din dosarul tribunalului, aceasta nu a avut în perioada respectivă calitatea de consilier asimilat magistraților.
Curtea a obligat pe pârâți la plata către reclamanți a acestui spor și în continuare în raport de dispozițiile deciziei nr. 21/10.03.2008.
A fost respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale, întrucât în raport de dispozițiile art. 1082 și art. 1088 cod civil nu pot fi acordate daune interese reprezentând atât dobânda legală cât și actualizarea.
S-a admis, în raport de dispozițiile art. 60-63 Cod pr.civilă, cererea de chemare în garanție și în temeiul dispozițiilor HG nr. 736/2003, art. 131 pct.1 din Legea nr. 304/2004, republicată, art. 3 al OG nr.22/2002 și art. 19 din Legea nr.500/2002, Curtea obligand pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce celorlalți pârâți fondurile necesare plății drepturilor bănești cuvenite reclamanților.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs motivat, în termenul legal, pârâții Ministerul Justiției și Libertăților si MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Recurentul pârât Ministerul Justiției și Libertăților susține că hotărârea recurată este dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prev. la pct. 9 al art. 304 din Codul d e proc. civilă.
Având în vedere data formulării acțiunii - 20.09.2007 - se invocă excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru drepturile mai vechi de trei ani de la data introducerii acțiunii, în conformitate cu prevederile art. 1, art. 3, art. 7 și art. 8 din Decretul nr. 167/1958 și ale art. 283 din Codul muncii, rugând instanța să constate că drepturile solicitate pe perioada 01.08.2004 - 22.09.2004 sunt prescrise.
Astfel, potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958 "Dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege" și "orice clauză care se abate de la reglementarea legală a prescripției este nulă". Conform art. 3 "Termenul prescripției este de 3 ani".
Totodată, conform art. 283 din Codul muncii, "cererile în vederea soluționării unul conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariate neacordate sau a unor despăgubiri către salariat".
Cum textele invocate nu îngăduie nici o excepție, drepturile mai vechi de trei ani de la data introducerii acțiunii sunt prescrise.
La rândul său, recurentul Ministerul Finanțelor Publice, prin recursul formulat invocă excepția absolută a lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, susținând că instanța de fond, prin admiterea acțiunii și în contradictoriu cu MFP, deși reclamanții nu au justificat calitatea procesuală a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, a nesocotit dispozițiile Legii nr. 500/2002.
Faptul că Ministerul Finanțelor Publice gestionează bugetul de stat, nu îi conferă acesteia dreptul de a încălca legea finanțelor publice, prin efectuare de plăți din diverse capitole bugetare, pentru persoane cu care nu are raport de muncă sau de serviciu. Aceasta este și rațiunea pentru care la art. 5 alin. 1 lit. f din HG nr. 386/2006 se prevede că "în îndeplini rea atribuțiilor sale Ministerul Finanțelor Publice este autorizat să refuze cererile de finanțare de la bugetul de stat, de suplimentare și de virare a creditelor bugetare, în cazurile în care acestea nu îndeplinesc condițiile legale sau se abat de la reglementările în vigoare.
Or, tocmai pronunțarea unei hotărâri prin care Ministerul Finanțelor Publice să fie obligat la plata drepturilor de natură salarială către magistrați, ar duce la nesocotirea Legii nr.500/2002, prin care este reglementată procedura bugetară, și totodată ar pune Ministerul Finanțelor Publice in imposibilitatea executării acestei hotărâri.
Potrivit art.6 din Legea nr.500/2002, "Legile bugetare anuale pot fi modificate in cursul exercițiului bugetar prin legi de rectificare, elaborate cel mai târziu pana la data de 30 noiembrie. Legilor de rectificare li se vor aplica aceleași proceduri ca și legilor anuale inițiale, cu excepția termenelor din calendarul bugetar.
Responsabilitatea Ministerului Finanțelor Publice se limitează la faza de proiect bugetar.
În altă ordine de idei, între reclamanți si Ministerul Finanțelor Publice nu există nici un fel de raporturi legale sau contractuale care să justifice chemarea in judecată a instituției noastre în calitate de pârât.
Raporturile de muncă sunt între reclamanți pe de o parte și instituțiile în care își desfășoară activitatea pe de alta parte, MINISTERUL PUBLIC Parchetul de pe langa ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție fiind ordonatorul principal de credite pentru aceștia, care singur își elaborează propriul proiect de buget.
Ministerul Finanțelor Publice are atribuții in elaborarea bugetului de stat, în funcție de propunerile tuturor ordonatorilor principali de credite, de necesitățile estimate pentru anul respectiv și în principal ținând cont de prioritățile stabilite de Guvern.
Bugetul de stat este aprobat prin lege organică de Parlamentul României, acesta reprezentând puterea legislativă, prin urmare, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se impună elaborarea bugetului sub o anumită formă și conținut, decizie luată de puterea judecătorească, considerăm că ar reprezenta o implicare in atribuțiile puterii legislative, ceea ce ar duce la încălcarea art.1 alin.4 din Constituția României "(4) Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale." (art. 304 pct. 4 cod procedură civilă)
Intr-o altă cauză, identică sub aspectul obiectului dedus judecății, instanța a reținut in mod corect faptul că Ministerul Finanțelor Publice nu poate avea calitate de parte în proces, deoarece "nu exista un raport juridic legal sau convențional de garanție a sumelor ce reprezintă "-^-ț primele de vacanta, Ministerul Finanțelor neavând obligația sa garanteze plata acestor sume, in contextul in care reclamanții nu sunt salariații acestui minister si deci nu exista un raport juridic legat de sumele reprezentând primele de vacanta." (Curtea de APEL BUCUREȘTI, dosar nr-, sentința civila nr. 1338/22.05.2007)
Tot astfel, Curtea de APEL BUCUREȘTIa pronunțat sentința civila nr. 441/12.12.2008 în dosarul nr-, prin care a reținut in mod corect ca Ministerul Finanțelor Publice nu poate avea calitate procesuală pasivă în cauzele în care reclamanții nu sunt angajații ministerului.
În altă ordine de idei, învederăm instanței că prin adoptarea OUG nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției, a fost reglementată modalitatea de acordare a drepturilor salariale în favoarea personalului din justiție, legiuitorul prevăzând obligația ordonatorilor principali de credite de a lua măsurile ce se impun in vederea aplicării acestui act normativ.
In vederea aplicării dispozițiilor actului normativ sus menționat a fost emis Ordinul comun înregistrat la Ministerul Justiției si Libertăților sub nr. 1859/C/21.08.2008, la Ministerul Finanțelor Publice sub nr. 2484/21.08.2008, la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr. 26650/01.09.2008, la ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție sub nr. 131/01.09.2008 si la Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție sub nr. 3774/C/22.08.2008, prin care a fost stabilită modalitatea de eșalonare a plății sumelor prevăzute în titlurile executorii având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sistemul justiției emise pâna la intrarea în vigoare a nr. 75/2008.
Totodată, instanța de fond a nesocotit dispozițiile obligatorii ale Deciziei nr. 818/2008 a Curții Constituționale, potrivit cu care "Un asemenea înțeles al dispozițiilor nței Guvernului nr. 137/2000, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin. (4) din Constituție, precum și prevederile art. 61 alin. (1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării."
Recurentul pârât MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, prin recursul formulat, consideră nelegală și netemeinică hotărârea judecătorească atacată și solicită admiterea recursului pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă cu aplicarea art. 3041Cod procedură civilă, pentru următoarele motive:
Astfel instanța de fond a respins în mod greșit excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților pentru luna august 2004- invocată de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție prin întâmpinare, depășind astfel atribuțiile puterii judecătorești prin adăugarea la legea de salarizare a magistraților, acțiunea fiind prescrisă pentru această perioadă.
Instanța de fond a reținut în mod netemeinici și nelegal că plata salariului se face odată pe lună însă drepturile salariale se acordă nup entru luna în curs ci pentru luna anterioară.
Deși reclamanții au solicitat plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50 % pentru luna august 2004, totuși văzând că aceștia au înregistrat acțiunea în luna septembrie 2007, se reține că termenul de prescripție a dreptului la acțiune de trei ani prevăzut de art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii era împlinit.
Dreptul la acțiune cu privire la drepturi salariale precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor, conform art. 166 alin.1, se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
În speță, fiind vorba de prestații succesive ale debitorilor pârâți, constând în plata drepturilor salariale pretinse de reclamanți, dreptul la acțiune cu privire la fiecare dintre aceste prestații se stinge printr-o prescripție deosebită, conform art. 12 din Decretul nr. 167/1958.
În consecință, termenul de trei ani în care reclamanții puteau solicita realizarea drepturilor lor privitoare la plata sporului de 50 % anterioare datei de 01.09.2004, este împlinit.
Pe de altă parte, întreruperea cursului prescripției operează numai în cazurile limitativ prevăzute de art. 16 din Decretul nr. 167/1958, iar aceste cauze trebuie să survină până la împlinirea termenului de prescripție.
În consecință, excepția invocată de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și justiție este întemeiată, având în vedere că potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 1 alin.1 din decretul nr. 167/1958- privitor la prescripția extinctivă, coroborate cu dispozițiile art. 3 alin.1 din același act normativ" dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege", respectiv în termen de 3 ani.
Față de cele expuse, se învederează instanței de recurs că se reiterează excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru luna august 2004 invocată pe fondul cauzei.
Recurentul a mai susținut că față de practica neunitară a instanțelor judecătorești în materia litigiilor având ca obiect plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - în temeiul art.329 alin.1 din Codul d e procedură civilă - a formulat recurs în interesul legii pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii asupra tuturor cauzelor având acest obiect.
Recursul în interesul legii promovat de Procurorul General Parchetului de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție a făcut obiect dosarului nr.5/2008 al Inaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite și fost soluționat conform Deciziei nr. 21/ 10 martie 2008.
Astfel, potrivit deciziei menționate, Inalta C de Casației Justiție, admite recursul în interesul legii declarat de Procurorul General Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție.
In interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistre asistenți, precum si personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 5 pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută, respectiv salariul de bază brut lunar, si după intrarea în vigoare a Guvernului nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
In aceste condiții, efectele aplicării dispozițiilor 329 din Codul d e procedură civilă încetează după data de 3 februarie 2007.
Așadar, pentru perioadele de timp ulterioare acestei date, cum este cazul în speță, se solicităm respingerea acțiunii reclamanților, ca nefondată.
Reclamanții au solicitat acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1! republicată și modificată, invocând în susținerea acțiunii Decizia nr. 21/ martie 2008 pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Secțiile Unite în dosarul cu numărul 5/2008 și că respectivul articol nu a fost abrogat Ia data de 1 octombrie 2000, când a fost emisă nța de Guvern nr. 83/2000 -pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care a abrogat în mod expres acest articol.
Într-adevăr, Decizia nr. 21/ 10 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în dosarul cu numărul 5/2008, a statuat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a nței Guvernului nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Astfel, conform deciziei menționate art. 47 Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, nu a fost abrogat prin art. 1 pct. 42 din nța de Guvern nr. 83/2000, art. 47 fiind aplicabil și după data de 1 octombrie 2000,data intrării în vigoare a nr.OG 83/2000.
Raportat la cele enunțate, raționamentul reclamanților este corect, dar numai pentru perioada 1 octombrie 2000 - 3 februarie 2007, această dată fiind momentul intrării în vigoare a nței Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, act normativ care prin art. 30 abrogă în mod explicit întreaga Lege nr. 50/1996, deci și art. 47.
În condițiile în care Legea nr. 50/1996 a fost abrogată prin nța Guvernului nr. 8/2007, aprobată prin Legea nr. 247/2007, toate dispozițiile acestui act normativ și-au încetat aplicabilitatea, fiind înlocuite de prevederile cuprinse în actul normativ de abrogare. Nu se poate susține că art. 47 este singurul care își mai găsește aplicarea, în condițiile în care chiar legea din care face parte a fost abrogată în totalitate.
De altfel art. 30 alin. 1 lit. a din nța Guvernului nr. 8/2007 prevede că "la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se abrogă Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecătorești, cu modificările și completările ulterioare".
Deci, nu se face referire la o eventuală neabrogare sau aplicare în continuare doar a articolului 47.
Totodată, și din Decizia nr. 21/ 10 martie 2008 pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție se poate desprinde aceeași concluzie, aceasta deoarece instanța tratează doar problema eventualei abrogări a art. 47 de către nța Guvernului nr. 83/2000 fără a se face referiri ra prevederile nr.OG 7/2007.
Instanța supremă statuează că judecătorii, procurorii și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, dar nu precizează întinderea în timp a acestei aplicări.
Se consideră că Inalta C de Casație și Justiție, soluționând recursul în interesul legii, a avut în vedere dispozițiile nței Guvernului nr. 8/2007 și faptul că Legea nr. 50/1996 a fost abrogată prin această ordonanță.
In concluzie, Decizia nr. 21/ 10 martie 2008 pronunțată de Inalta C de Casație și Justiție - Secțiile Unite în dosarul nr. 5/2008 trebuie interpretată în sensul că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a nței Guvernului nr.83/2000, dar numai până la abrogarea Legii nr. 50/1996 prin nța Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, aprobată prin Legea nr. 247 din 12 iulie 2007.
Instanța de fond a dispus în mod nelegal plata și în continuare a drepturilor salariale solicitate, adăugând la legea specială de salarizare a magistraților, deoarece numai legiuitorul - deci puterea legislativă - poate stabili acordarea sau neacordarea unor drepturi.
Instanțele judecătorești nu sunt abilitate să creeze și să adopte legi, ci doar să le aplice pe cele deja existente care au girul puterii legislative - respectiv Parlamentului sau, în anumite cazuri, pe cel al puterii executive - reprezentate de Guvern.
De altfel, chiar actele adoptate de puterea executivă - ordinele, ordonanțele și hotărârile de guvern - trebuie să fie în cele din urmă validate printr-o lege de către Parlament.
Acordarea acestor drepturi salariale reprezintă o ingerință gravă a instanței judecătorești în atribuțiile puterii legiuitoare și executive și, în consecință, o încălcare a dispozițiilor constituționale privind separația între puterile statului.
Prin urmare - procedându-se astfel - instanța de fond a cenzurat
soluția aleasă de legiuitor și a acordat drepturi salariale prevăzute exclusiv în beneficiul altor categorii de salariați decât reclamanții, creându-se astfel pe cale judiciară sisteme de salarizare paralele celor instituite prin acte normative.
In consecința, capătul de cerere privind plata și în continuare a drepturilor salariale solicitate este inadmisibil.
Instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, în situația în care MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justitie, ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Fondurile alocate Ministerului Public pe anul 2008 pentru plata drepturilor de personal au fost aprobate prin Legea de stat nr. 388 din 31 decembrie 2007, lege ce nu cuprinde un capitol distinct de cheltuieli pentru plata diferențelor de drepturi salariale acordate de către instanță, astfel că acordarea ulterioară a unei sume de bani peste cea datorată - chiar reprezentând indicele de inflație - nu se justifică.
Neaplicarea indicelui de inflație se datorează și faptului că, în conformitate cu dispozițiile art.14 alin.(2) din Legea nr. 500/2002 - privind finanțele publice, "nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget și nici angajată și efectuată din acesta dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială".
Totodată, în conformitate cu prevederile art. 29 alin.3 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, "cheltuielile prevăzute în capitole și articole au destinație precisă și limitată", iar potrivit art.47 "creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui capitol".
Prin urmare, din dispozițiile legale precizate anterior reiese că angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate.
Intrucât MINISTERUL PUBLIC este o instituție bugetară, fondurile salariate sunt stabilite de legiuitor prin legea bugetului de stat. Din aceste motive, se apreciaza că obligarea pârâților la plata sumelor acordate de instanță ar reprezenta stabilirea în sarcina instituțiilor pârâte a unei obligații imposibile.
MINISTERUL PUBLIC nu are alte surse de finanțare în afara celor alocate prin lege, plata sumelor reprezentând indicele de inflație putându-se face numai prin intervenția legiuitorului.
Deci, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - reprezentat prin Procurorul General, în lipsa unei prevederi legale care să reglementeze materia actualizării drepturilor cu rata inflației, nu are la dispoziție alte surse de finanțare în afara celor alocate prin lege.
Mai mult, actualizarea conform indicelui de inflație apare ca un mijloc de constrângere, reprezentând pentru debitor o amenințare spre a-l determina să-și execute obligația asumată.
Prin urmare, pârâții nu pot fi ținuți să execute obligațiile de a face invocate de reclamanți, eventuala obligare a acestora la plata acestor sume actualizate conform indicelui de inflație fiind lipsită de cauză juridică.
In consecință, față de dispoziția instanței privind plata către reclamanți a drepturilor pretinse, actualizate cu indicele de inflație, se apreciază că această obligație nu este întemeiată și nu se justifică.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate in recursuri, Curtea reține următoarele:
In ce privește calitatea procesuala pasiva a Ministerului Finanțelor Publice, potrivit dispozițiilor art. 1 din nr.OG 22/2002, executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, in temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli, la care se încadrează obligația de plata respectiva.
Potrivit art. 2 din nr.OG 22/2002, ordonatorii principali de credite bugetare au obligația sa dispună toate masurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, in condițiile legii, pentru asigurarea in bugetele proprii si ale instituțiilor publice din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plații sumelor stabilite prin titluri executorii.
Prin urmare, obligațiile de plata ale instanțelor si parchetelor in temeiul unui titlu executoriu (inclusiv hotărârea judecătoreasca) se realizează din sumele aprobate prin bugetul acestora - fara nici o legătura cu competentele Ministerului Finanțelor Publice in materie bugetara.
Reclamanții intimați nu se află în raporturi juridice de muncă cu Ministerul Finanțelor Publice. Prezenta cauză reprezintă un conflict de muncă, așa cum este el definit de art. 281 din Codul muncii, iar părțile într-un conflict de muncă nu pot fi decât salariații și angajatorul.
Ca atare, Curtea va dmite excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Ministerul Finanțelor Publice si, in consecința, va respinge cererea formulata împotriva acestui parat, ca fiind introdusa împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
eclamantele si au avut calitatea de personal auxiliar de specialitate in cadrul Judecătoriei Sectorului 5 B si Consiliului Superior al Magistraturii, pana la data de 03.12.2007, cand au fost numite consiliere in cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.
Reclamanta a avut calitatea de grefier la Inalta C de Casatie si Justitie in perioada 01.02.2007-18.11.2007, cand a fost numita consilier in cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.
În conformitate cu prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată: "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
La data de 01.10.2000 intrat în vigoare nța Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care a abrogat expres prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996. Astfel, prin dispozițiile art. I pct. 42 din nța de Guvern nr.83/2000 s-a dispus că"Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 563 din 18 noiembrie 1999, se modifică și se completează după cum urmează: - 42. articolul 47 se abrogă".
n ședința din 10 martie 2008, ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în dosarul nr. 5/2008 a pronunțat decizia nr. XXI, cu următorul dispozitiv:"Admite recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție. În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Potrivit dispozitiilor art. 329 alin. 1 si 3 din Codul d e procedura civila, rocurorul general al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, din oficiu sau la cererea ministrului justiției, precum și colegiile de conducere ale curților de apel au dreptul, pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României, să ceară Înaltei Curți de Casație și Justiție să se pronunțe asupra chestiunilor de drept care au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești.
Soluțiile se pronunță numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese.Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Ca atare, in aprecierea obligatorie pentru instantele judecatoresti, data de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în dosarul nr. 5/2008, prin decizia nr. XXI/10.03.2008, in interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Potrivit art. 30 din OG nr. 8 din 24 ianuarie 2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007, publicata in Monitorul Oficial nr. 74/31.01.2007, in vigoare de la 03.02.2007, la data intrării în vigoare a ordonanței se abrogă: a) Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, cu modificările și completările ulterioare; b) dispozițiile privind salarizarea și alte drepturi ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, cuprinse în Legea nr. 56/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, ale magistraților-asistenți și ale celorlalte categorii de personal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 139 din 4 iulie 1996, cu modificările și completările ulterioare; c) orice alte dispoziții contrare.
OG nr. 8/2007 a fost emisa in baza Legii nr. 502/2006 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, al cărei art. 1 prevede ca, in temeiul art. 115 alin. (1) din Constituția României, republicată, Guvernul este abilitat ca, de la data intrării în vigoare a legii, dar nu înainte de încheierea celei de a doua sesiuni ordinare a anului 2006, și până la reluarea lucrărilor Parlamentului în prima sesiune ordinară a anului 2007, să emită ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice, după cum urmează:
III. Muncă, protecție socială și salarizare: 7. salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
Deși nu este atribuția Curții de Apel sa constate îndeplinirea sau nu a condițiilor de forma prevăzute de Constituția României pentru adoptarea acestei ordonanțe, instanța poate stabili incidenta dispozițiilor acestei ordonanțe cu privire la cauza dedusa judecații.
Totodată, se poate retine ca OG nr. 8/2007, cu modificările si completările ulterioare, produce efecte juridice cu privire la domeniul delegării legislative pentru Guvern, dispusa prin Legea nr. 502/2006, respectiv salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
Din acest punct de vedere, este fara putința de tăgada ca, prin art. 30 din nr.OG 8/2007, au fost abrogate dispozițiile Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv cele ale art. 47 -"pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Asupra acestei probleme de drept nu s-a pronunțat ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, in decizia pronuntata la 10.03.2008, in interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, prin care s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Acest fapt reiese din limitele sesizarii Procurorului General al României in recursul in interesul legii, publicat pe pagina web http://www.mpublic.ro/recursuri/2008_civil/rc_26_02_2008_2.htm.
Așadar, Secțiile Unite ale Înaltei Curti de Casație și Justiție nu au fost sesizate cu interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, decat raportandu-se la OG nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001, iar nu si la un act normativ ulterior, cum este OG nr. 8/2007.
Potrivit art. 62 alin. 3 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, reublicata p. în Monitorul Oficial, Partea I nr. 777 din 25.08.2004, brogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial.
In ce privește prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale, acestea nu pot fi incidente, întrucât nu este vorba de restrângerea unui drept fundamental, ci doar de dispoziții legate de salarizarea unei categorii profesionale, domeniu in care legiuitorul, fie si delegat, are plenitudine de reglementare.
In consecința, începând cu 03.02.2007, personalul auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției nu mai beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Prin Decizia nr. XXI din 10 martie 2008, ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, statuând că: în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a nței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Textul dispozitivului utilizează un verb la timpul prezent ("au dreptul"), ce justifica interpretarea ca acest spor se cuvine judecătorilor, procurorilor, magistraților-asistenți si la data pronunțării deciziei si in continuare. Mai mult, din dispozitiv rezulta ca sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică se cuvine categoriilor respective sub forma unor drepturi echivalente drepturilor salariale, nu sub forma unor despagubiri, astfel incat categoriile profesionale mentionate au dreptul la acest spor si in continuare, proportional cu perioada in care detin functia respectiva in conditiile legislative actuale.
De altfel, situația de fapt a fost recunoscuta chiar de Ministerul Justiției, prin emiterea Ordinului nr.768/C/2009 al Ministrului Justiției, prin care a acordat judecătorilor, începând cu data de 01 martie 2009, sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare nervoasă, tocmai in respectarea deciziei nr. XXI din 10 martie 2008, pronunțata de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Secțiile Unite.
Ulterior, prin ordinul nr.1165/C/2009 s-a dispus achitarea sporului de 50% doar judecătorilor care dețin titluri executorii prin care li se recunoaște plata "pentru viitor" sau "în continuare" a acestui spor.
Prin urmare, aceasta soluție este de natura sa evite crearea unei situații de discriminare în cadrul acelorași categorii socio-profesionale, respectiv ale persoanelor care se încadrează în ipoteza dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231 din Legea nr. 56/1996, în condițiile în care sporul în discuție a fost acordat de legiuitor, la momentul respectiv, în considerarea specificului profesiei, cu atât mai mult cu cât nu au intervenit modificări pozitive în ceea ce privește condițiile și specificul activității desfășurate de reclamanți.
Sigur, prin art.50 alin.2 din nța de Urgență a Guvernului nr.177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, aprobată prin Legea nr.347 din 10.07.2003, s-a abrogat art.11, precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora, din Legea nr.50/1996, cu modificările și completările ulterioare, fără însă a se introduce dispoziții exprese cu privire la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică. Totodată, prin art.41 lit.a) din nța de Urgență a Guvernului nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată prin Legea nr.45/2007, s-a abrogat nța de Urgență a Guvernului nr.177/2002.
Aceste aspecte au fost invederate insa in petitul recursului in interesul legii, Inalta C de Casatie si Justitie le-a avut in vedere la data pronuntarii deciziei in interesul legii.
De aceea, se sustine solutia supravietuirii drepturilor pentru magistrati, pentru care ICCJ a decis ca sunt in vigoare, in ciuda mai multor abrogari succesive, cat timp nr.OG 8/2007 a fost emisa in baza Legii nr. 502/2006 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, al cărei art. 1 prevede ca, in temeiul art. 115 alin. (1) din Constituția României, republicată, Guvernul este abilitat ca, de la data intrării în vigoare a legii, dar nu înainte de încheierea celei de a doua sesiuni ordinare a anului 2006, și până la reluarea lucrărilor Parlamentului în prima sesiune ordinară a anului 2007, să emită ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice, după cum urmează: III. Muncă, protecție socială și salarizare: 7. salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
Ca atare, nr.OG 8/2007 isi produce efectele doar cu privire la salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, iar nu si cu privire la remunerarea magistraților.
In raport de solutia obligatorie a Înaltei Curți de Casație și Justiție constituită în Secții Unite, Curtea nu se mai poate pronunța pe celelalte aspecte invocate de recurenți, revenind Curții Constituționale rolul de a soluționa conflictele de natură constituțională, purtând asupra atribuțiilor exclusive ale autorității judecătorești, reprezentată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, pe de-o parte, după cum reies din Capitolul VI, Titlul III din Constituție și asupra atribuțiilor Parlamentului și Guvernului, pe de altă parte, astfel cum rezultă din Capitolul I și III, Titlul III din Constituție.
Referitor la actualizarea sumelor cu rata inflatiei, potrivit art. 161 alin. 4 din Codul muncii, neplata salariului poate determina angajatorul la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului. Art. 1082 din Codul civil prevede ca debitorul este osândit, de se cuvine, la plata unor daune-interese pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credință din partea sa, afară doar dacă nu va justifica că neexecutarea provine dintr-o cauză străină, ce nu-i poate fi imputată, iar, in baza art. 1084 din Codul civil, daunele-interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea suferită și beneficiul de care a fost lipsit, evident în speță nu se poate contesta faptul că moneda națională a fost și este în continuă devalorizare.
Referitor la recursul formulat de Ministerul Justiției și Libertăților, cu privire la incidenta prescripției extinctive pentru drepturile aferente perioadei 01.08.2004-22.09.2004, Curtea retine ca plata acestor drepturi trebuia sa se efectueze in cursul lunilor septembrie-octombrie 2004, data de la care se calculează termenul de prescripție.
Cum in raport de data introducerii cererii de chemare in judecata, 23.09.2007, acesta nu era împlinit, instanța va respinge recursul formulat de Ministerul Justiției și Libertăților, ca neîntemeiat.
Pentru toate aceste considerente, cu luarea în considerare a tuturor probelor administrate în cauză, potrivit art. 312 alin. 1 si art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, Curtea va admite recursurile declarate de Ministerul Finantelor Publice si MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe langa Inalta C de Casatie si Justitie, va modifica in parte sentinta recurata, in sensul ca:
Va admite exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Ministerul Finantelor Publice si, in consecinta, va respinge cererea formulata impotriva acestui parat, ca fiind introdusa impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
Va inlatura obligarea paratilor privind plata drepturilor banesti privind sporul de risc si solicitare neuropsihica de 50% pentru reclamantele si, pentru perioada 01.02.2007-02.12.2007, respectiv pentru reclamanta, pentru perioada 01.02.2007-18.11.2007.
Cererea de chemare în garanție formulată de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe langa Inalta C de Casatie si Justitie împotriva Ministerului Finanțelor Publice este neîntemeiata, in baza art. 60 alin. 1 din Codul d e procedura civila, partea putând sa cheme in garanție doar o alta persoana împotriva căreia ar putea sa se îndrepte, in cazul in care ar cădea in pretenții cu o cerere in garanție sau in despăgubire, ceea ce nu poate fi admis in cauza, in ce privește Ministerul Finanțelor Publice. Ca atare, instanța va respinge si cererea de chemare in garanție, ca neîntemeiata.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Va respinge recursul formulat de Ministerul Justiției și Libertăților, ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursurile declarate către recurentul pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE împotriva sentinței civile nr.373 din data de 28.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflictele de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații: MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, TRIBUNALUL BUZĂU, CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, TRIBUNALUL O L.
Modifică, în parte, sentința atacată, în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice și în consecință, respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasivă.
Înlătură obligarea pârâților privind plata drepturilor bănești privind sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 % pentru reclamantele și, pentru perioada 01.02.2007-01.12.2007, respectiv pentru reclamanta, pentru perioada 01.02.2007-18.11.2007.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr.373 din data de 28.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflictele de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații:, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, TRIBUNALUL BUZĂU, CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, TRIBUNALUL O L T, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE.
Respinge cererea de chemare în garanție, ca neintemeiata.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22.05.2009.
JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
tehnored.G
2.ex./26.06.2009
Jud. fond:
.
Opinia separată a doamnei judecător I
în sensul că și recursurile declarate de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și de chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice sunt nefondate.
Astfel, în ceea ce privește recursul declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, am în vedere decizia nr.21/2008, pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Secțiile Unite, în dosarul nr.5/2008, dată în soluționarea recursului în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, obligatorie pentru instanțe în conformitate cu dispozițiile art.329 pct.3 din pr.civ. prin care s-a constatat, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
De asemenea, în considerentele deciziei sus menționate, s-a reținut că instanțele de judecată trebuie să considere rămase în vigoare dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 republicată, că normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică au produs și produc în continuare efecte juridice, acest lucru presupunând că, nici în prezent, dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea. Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 și art.231din Legea nr.56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă aceste texte de lege.
Împrejurarea că prin nr.OG8/2007 au fost abrogate prevederile Legii nr.50/1996, nu este de natură să conducă la concluzia că personalul auxiliar de specialitate nu mai este îndreptățit la acordarea sporului în discuție, în condițiile în care această abrogare a intervenit anterior pronunțării deciziei nr.21/2008, iar prin considerentele acesteia se conchide că normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică au produs și produc în continuare efecte juridice, întrucât această abrogare s-a prevăzut printr-o ordonanță de guvern, cu depășirea limitelor legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României.
Trecând la examinarea recursului declarat de chematul în garanție Ministerul Finanțelor Public, prin care se invocă excepția lipsei calității procesuale pasive, apreciez că argumentele prezentate nu sunt de natură a conduce la modificarea hotărârii în sensul susținut.
Astfel, este adevărat că, potrivit dispozițiilor art.1 din nr.OG22/2002, executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli, la care se încadrează obligația de plata respectiva, în speță calitatea de ordonator principal de credite aparținând Ministerului Public.
Însă, pentru ca ordonatorul principal de credite să repartizeze creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, potrivit prevederilor art.21 din Legea nr.500/2002, trebuie ca sumele necesare să fie cuprinse în proiectele legilor bugetare, elaborate de către Guvern, prin Ministerul Finanțelor Publice, în conformitate cu art.28 din Legea nr.500/2002, pe baza propunerilor de buget prezentate de ordonatorii principali de credite.
Altfel spus, prin atribuțiile care îi revin, potrivit Legii nr.500/2002, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor se interpune în circuitul sumelor pretinse cu titlu de drepturi salariale, inclusiv în ceea ce privește procedura rectificării bugetare.
De altfel, însăși referirea recurentului Ministerul Economiei și Finanțelor la prevederile nței de Urgenta nr.75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției, precum și la Ordinul comun nr. 3774/22.08.2008, privind modalitatea de eșalonare a plații sumelor prevăzute in titlurile executorii emise pana la intrarea in vigoare a nței de urgenta a Guvernului nr.75/2008, vină să susțină calitatea procesuală a acestei instituții, care are obligații legale precise legate de plata drepturilor salariale în sistemul justiției stabilite prin hotărâri judecătorești.
Pentru considerentele mai sus expuse, apreciez că se impunea și respingerea recursurilor declarate de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și de chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice, ca nefondate.
Mă raliez motivelor de fapt și de drept cuprinse în decizia civ. nr.3662/R/22.05.2009, referitoare la respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților.
Judecător,
I
Președinte:Nițu Petronela IuliaJudecători:Nițu Petronela Iulia, Călin Dragoș Alin
