Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 3679/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- drepturi salariale -grefieri
val. de ref. sect.
. prev. pt. fcț. de demnitate publică
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3679
Ședința publică de la 01 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Tomescu judecător
- - - JUDECĂTOR 2: Tamara Carmen Bunoiu
- JUDECĂTOR 3: Corneliu
Grefier
*****************
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la 01 iunie 2009 privind judecarea recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, împotriva sentinței civile nr.41/01 0ctombrie 2008, pronunțată de CURTEA DE APEL CRAIOVA, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL MEHEDINȚI și intimații reclamanți, G, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică de la 01 iunie 2009 au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința civilă nr. 41 din 01 octombrie 2008 Curtea de APEL CRAIOVA, a admis în parte acțiunea formulată de către reclamanții, G, Și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de APEL CRAIOVA și TRIBUNALUL MEHEDINȚI.
S-a constatat prescrisă acțiunea cu privire la perioada 01 octombrie 2004- 14 aprilie 2005.
A obligat pârâții către reclamanți la plata diferențelor de salarii calculate pe baza valorii de referință sectoriale prevăzute pentru funcțiile de demnitate publică, 864,7 lei, conform nr.OG9/2005 pentru perioada 14 aprilie 2005- 30 septembrie 2005, 297,4 lei conform nr.OG9/2005 pentru perioada 01 octombrie 2005- 31 ianuarie 2006; 312,3 lei conform nr.OG3/2006 pentru perioada 01 februarie 2006-31 august 2006; 331 lei conform OG3/2006 pentru perioada 01 septembrie 2006- 31 decembrie 2006; 331 lei conform OG3/2006 pentru perioada 01 septembrie 2006- 31 decembrie 2006; 358 lei conform OG10/2007 pentru perioada 01 ianuarie 2007-31 martie 2007; 365 lei conform OG10/2007 pentru perioada 01 aprilie 2007- 30 septembrie 2007; 405 lei conform OG10/2007 pentru perioada 01 octombrie 2007-31 decembrie 2007.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către pârâți, aceasta este neîntemeiată întrucât între reclamanți și pârâtul Ministerul Justiției există raporturi juridice de muncă, iar acest pârât are calitatea de ordonator principal de credite și potrivit OG nr. 83/ 2000 art.1, alin.3 ordonatorii principali de credite calculează nivelurile indemnizațiilor lunare și ale salariilor de bază ce corespund coeficienților de multiplicare și grilelor de intervale prevăzute în anexele nr. 1, 2, 4, 5 și 5 ind. 1 la prezenta lege și valorii de referință sectorială stabilită la alin. (1), rotunjite din o mie în o mie de lei în favoarea personalului.
Ministerul Economiei și Finanțelor are responsabilități, potrivit Legii bugetului, în formarea bugetului de stat și în alocarea bugetelor necesare bunei funcționări a activității economiei naționale finanțate de la bugetul statului, pe ministere, astfel că este irelevantă susținerea privind inexistența unor raporturi juridice specifice dreptului muncii între reclamanți și acest pârât, în consecință excepția invocată, privind legitimitatea procesuală va fi respinsă.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut că potrivit art.1ind.1 din OG nr.83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, indemnizațiile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din cadrul autorităților legislative și executive. Această valoare de referință, corectată periodic, în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de prevederile legale, se aplică de drept și personalului salarizat prezentei legi.
(2) Valoarea de referință sectorială prevăzută la alin. (1) constituie baza de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizației lunare a magistraților și a salariilor de bază corespunzătoare grilelor de intervale prevăzute pentru celelalte categorii de funcții de execuție.
(3) Ordonatorii principali de credite calculează nivelurile indemnizațiilor lunare și ale salariilor de bază ce corespund coeficienților de multiplicare și grilelor de intervale prevăzute în anexele nr. 1, 2, 4, 5 și 5 ind. 1 la prezenta lege și valorii de referință sectorială stabilită la alin. (1), rotunjite din o mie în o mie de lei în favoarea personalului.
OUG.nr.2/2000 modifică coeficienții de multiplicare pentru unele funcții prevăzute în anexele V-VIII din Legea nr.154/1998.
În conformitate cu prevederile art.2 alin.3 din OG nr.9/2005 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2005 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, indemnizațiile lunare pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite, precum și pentru persoanele care ocupă funcții asimilate cu funcții de demnitate publică, stabilite potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, sunt cele prevăzute în anexele nr. VIII și IX.
Legislația privind salarizarea magistraților și a personalului din instanțele judecătorești și parchete respectă principiul echilibrului puterilor legislative, executive și judecătorești în cadrul democrației constituționale.
Or, dispozițiile prevăzute în art.3 alin.1 din OG nr.8/2007 încalcă acest principiu stabilind o valoare de referință sectorială inferioară,de 280,64 lei,deși la data intrării în vigoare a ordonanței de mai sus valoarea de referință sectorială era de 365 lei, conform OG nr.10/2007.
Potrivit art.2 alin1 din OUG nr.177/2002 s-a prevăzut că indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă. Această valoare, actualizată periodic potrivit dispozițiilor legale, se aplică de drept și magistraților în temeiul prezentei ordonanțe de urgență.
Prin art. 3 lit.e din OUG Nr. 123 din 11 decembrie 2003 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului din sectorul bugetar,s-a prevăzut că ajorarea salariilor de bază prevăzută la art. 1, respectiv cu 6% în luna ianuarie 2004 față de nivelul din 31 decembrie 2003 și cu 6% în luna octombrie 2004 față de nivelul din 30 septembrie 2004, se aplică în mod corespunzător și celorlalte categorii de personal din sectorul bugetar astfel că valorilor de referință sectoriale în vigoare în luna decembrie 2003 prevăzute în anexele nr. 2, 4, 5 și 6 la Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, cu modificările și completările ulterioare, valorilor de referință sectoriale în vigoare în luna decembrie 2003 pentru stabilirea indemnizațiilor magistraților potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 177/2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 347/2003, pentru stabilirea soldelor de funcție și de grad ale personalului militar potrivit prevederilor Legii nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum au fost modificate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 180/2002, aprobată prin Legea nr. 89/2003, precum și a salariilor polițiștilor pentru funcția îndeplinită și pentru gradul profesional deținut, potrivit Ordonanței Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 353/2003.
Prin art.1 alin.1 din OG.nr.23/2005 privind creșterile salariale aplicabile magistraților și altor categorii de personal din sistemul justiției pentru anul 2005 s-a prevăzut că aloarea de referință sectorială prevăzută în anexa nr. 1 la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 18 decembrie 2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 347/2003, cu modificările ulterioare, de asemenea se majorează.
În consecință se pot aplica magistraților dispozițiile privind valoarea de referință sectorială reglementată pentru funcțiile de demnitate publică atâta timp cât fac parte din categoria asimilată demnitarilor.
Conform art.73 alin.1 din Legea nr.303/2004 privind statutul magistraților,pentru activitatea desfășurată, magistrații au dreptul la o remunerație stabilită în raport cu nivelul instanței sau al parchetului, cu funcția deținută, cu vechimea în magistratură și cu alte criterii prevăzute de lege.
(2) Drepturile salariale ale magistratului nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege.
Reclamanții, care au calitatea de personal auxiliar la instanțele judecătorești au fost salarizați conform Legii nr.50/1996,lege specială de salarizare atât pentru grefieri cât și pentru magistrați până în anul 2006 respectiv 2007.
În anexa nr. 2 din Legea nr.50/1996, în vigoare la data de 01 09 2000 privind salarizarea personalului auxiliar de specialitate de la judecătorii și parchetele de pe lângă judecător s-au prevăzut atât coeficienți de multiplicare pentru personalul de specialitate auxiliar cât și valoarea de referință sectorială 1.140.800 lei. Această valoare de referință a fost majorată conform art. 3 lit. din Nr.OUG 123/2003.
Ulterior, această valoare de referință sectorială a fost majorată prin mai multe acte normative, după cum urmează: 01 10 2004-31 12 2004,238,06 lei,01 01 2005-30 09 2005,246,63 lei,01 10 2005-30 03 2006,267,10 lei astfel încât la data de 30 09 2008 valoarea de referință să ajungă la suma de 296,03 lei.
Cu toate acestea, prin OUG nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției s-a prevăzut că indemnizația de salarizare se stabilește pe baza valorii de referință sectorială a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa ce face parte integrantă din ordonanță, însă în conformitate cu OG nr. 3/2006, valoarea de referință pentru luna aprilie 2006 era de 312,3lei, iar cea prevăzută în OUG 27/2006 era de numai 257 lei.
Este evident că legislația ce reglementează salarizarea magistraților și a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și parchete trebuie să respecte principiul echilibrului puterilor legislative, executive și judecătorești într-o ordine constituțională, având în vedere disp.art.3 alin.4 din Constituția României, iar salarizarea reprezintă un element de bază al conceptului de echilibru al puterilor în statul de drept.
Cât privește excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța a constatat că aceasta este întemeiată în măsura în care pretențiile reclamanților exced perioadei calculate cu trei ani în urmă, de la data promovării acțiunii de față.
Având în vedere considerentele expuse, acțiunea a fost admisă în parte și s-a constatat rescrisă p. acțiunea cu privire la perioada 01 octombrie 2004- 14 aprilie 2005 au fost obligați pârâții către reclamanți la plata diferențelor de salarii calculate pe baza valorii de referință sectoriale prevăzute pentru funcțiile de demnitate publică, 864,7 lei, conform nr.OG9/2005 pentru perioada 14 aprilie 2005- 30 septembrie 2005, 297,4 lei conform nr.OG9/2005 pentru perioada 01 octombrie 2005- 31 ianuarie 2006; 312,3 lei conform nr.OG3/2006 pentru perioada 01 februarie 2006-31 august 2006; 331 lei conform OG3/2006 pentru perioada 01 septembrie 2006- 31 decembrie 2006; 331 lei conform OG3/2006 pentru perioada 01 septembrie 2006- 31 decembrie 2006; 358 lei conform OG10/2007 pentru perioada 01 ianuarie 2007-31 martie 2007; 365 lei conform OG10/2007 pentru perioada 01 aprilie 2007- 30 septembrie 2007; 405 lei conform OG10/2007 pentru perioada 01 octombrie 2007-31 decembrie 2007.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Economiei și Finanțelor -
Recursul Ministerului Economiei și Finanțelor, vizează nelegalitatea și netemeinicia hotărârii primei instanțe, în condițiile în care a fost respinsă excepția lipsei calității procesual pasive a acestui pârât.
Întrucât, între reclamanți și recurent nu există raporturi juridice de muncă, acesta din urmă nu are obligația legală de plată a drepturile salariale.
De asemenea, în raport de dispoz.art. 1 din OG 22/2002, ordonatorii principali de credite bugetare au obligația de a lua măsurile ce se impun pentru asigurarea bugetelor proprii, inclusiv a creditelor bugetare necesare efectuării plăților sumelor stabilite prin titlul executor, iar în cazul de față ordonator principal de credite este Ministerul d e Justiție și nu recurentul.
Obligațiile conferite recurentului de Legea 500/2002 prin art. 34 alin. 1 este numai de întocmire a proiectelor de buget și a bugetului propriu, proiecte care sunt depuse la guvern, și nicidecum de plată a drepturilor salariale.
Totodată se arată că OG22/2002 este legea specială prin care se pun în executare titlurile executorii inclusiv de către acest pârât.
Mai mult, prin OUG37/2008 în art25 s-a prevăzut că ordonatorii principali de credite, în speță Ministerul justiției sunt abilitați să introducă în structura bugetelor proprii și ale instituțiilor aflate în subordine subdiviziuni bugetare din care urmează a fi puse în plată sentințele judecătorești, asigurând fondurile necesare prin redistribuirea de sume pe tot parcursul anului, și comunicând aceste modificări.
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, invocă incidența în cauză a dispoz. art. 304 alin. 4.pr.civ. în recursul promovat solicitând casarea hotărârii pronunțată de primă instanță.
Astfel se arată că atâta timp cât drepturile solicitate de intimații reclamanți nu sunt prevăzute de legislația specială de salarizare, prin acordarea unor drepturi neprevăzute de lege pentru categoria profesională din care aceștia fac parte, instanța de judecată a depășit limitele puterii judecătorești și și-a arogat atribuții de legiferare.
Atâta timp cât instanța de judecată a acordat drepturi salariale pentru o categorie de salariați, categorie neprevăzută de lege, aceasta s-a transformat în legiuitor, interferând astfel cu atribuțiile puterii legislative.
De asemenea, recurentul invocă incidența dispoz. art. 304 pct. 9.pr.civ. în condițiile în care instanțele judecătorești au îndatorirea de a realiza justiția - art. 126 Constituție -, adică de a soluționa cauzele aplicând legea existentă și nu de a nu desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le restitui cu norme cuprinse în alte acte normative. În acest sens, sunt deciziile contenciosului constituțional, decizia nr. 818, 819,820/2008.
Concluzia se impune cu atât mai mult cu cât nici Curtea Constituțională nu are competența de a se pronunța asupra lipsei unei reglementări, întrucât aceasta nu este legislator pozitiv și nici nu are dreptul de a impune legiuitorului introducerea în textul legii în vigoare a unei alte dispoziții decât cele existente în cuprinsul acesteia - decizia nr. 171/2006 a Curții Constituționale.
Se mai arată că exercitarea unor drepturi se referă la modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie acele drepturi, iar nu la examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor, astfel încât instanța era datoare să observe că drepturile salariale ale personalului din justiție sunt reglementate prin legi speciale - Legea 50/96, Legea 100/2005, OUG 177/2002, Legea 347/2003, OG 8/2007 -.
Modalitatea aleasă de către instanța de judecată prin care a hotărât că alături de dreptuzrile salariale prevăzute în legile speciale, aceiași categorie de salariați beneficiază și de alte drepturi specifice altor categorii profesionale, este nelegală, contravenind principiilor ce guvernează exercitarea drepturilor în justiție, precum și cele ce stau la baza fundamentării puterii judecătorești.
Analizând motivele de recurs invocate cât și hotărârea instanței pe fond se constată că recursurile sunt fondate în ceea ce privește criticile aduse modului de soluționare a cauzei pe fond de către prima instanță.
Va fi înlăturată critica pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, atâta timp cât legea 500/2002, art. 35 și 34 cât și principiile ce guvernează autoritatea executivă, reclamă rolul acestui recurent de a întocmi proiectele de buget în fiecare an și de a asigura aplicarea și respectarea dispozițiilor legii, printre care vom regăsi și punerea în executarea a hotărârilor judecătorești, componenta a procesului echitabil astfel cum este interpretat în lumina art. 6 din CEDO.
În ceea ce privește fondul cauzei, criticile aduse privind aplicarea greșită a legii, motiv fundamentat de art. 304 pct. 9.pr.civ. se constată că acestea sunt întemeiate, astfel încât în temeiul art. 312.pr.civ. urmează a se admite recursurile, va modifica în totalitate sentința în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamanți.
Reclamanții au calitatea de personal auxiliar din cadrul instanței judecătorești, fiind salarizat conform Legii 50/1996, lege specială de salarizare atât pentru grefieri cât și pentru magistrați până în anul 2006 respectiv 2007.
În anexa II din legea 50/1996, în vigoare la data de 01.09.2000 privind salarizarea personalului auxiliar de specialitate sau prevăzut atât coeficienții de multiplicare cât și valoarea de referință în raport de care sunt stabilite drepturile salariale.
Ulterior valoarea de referință, a fost majorată succesiv prin OUG nr. 123/2003, OG 23/2005, Legea 100/2005, OUG. 177/2002, OG 8/2007.
În același timp Legea 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, a stabilit în mod limitativ funcțiile de demnitate publică alese și numite, categoria persoanelor beneficiare ale legii.
Între acestea, s-a numărat din cadrul autorități judecătorești președintele Curții Supreme de Justiție, vicepreședintele, președinții de secție, judecătorii, funcții menționate expres în anexa II/2 la Legea 154/98.
Odată cu intrarea în vigoare a OUG 27/2006, toți magistrați au intrat însă sub incidența legii speciale ce reglementa salarizarea personalului autorității judecătorești.
Se observă astfel că, în categoriile expres și limitativ prevăzute de lege, Legea 154/1998 nu a fost inclus niciodată personalul auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, astfel încât aceștia nu sunt beneficiarii legii și nici a modificărilor legislative ulterioare,care majorează valoarea de referință.
Ori, atâta timp cât personalul auxiliar al instanțelor judecătorești și parchetelor, drepturile salariale ale acestuia sunt reglementate prin lege specială, lege în care sunt prevăzute valori de referință specifice, Legea 567/2004, pe de o parte, iar pe de altă parte, în condițiile în care același personal pretinde a fi beneficiar a unor alte dispoziții favorabile prevăzute în legea specială ce reglementează funcțiile de demnitate publică, Legea nr. 154/98 se poate observa că cererea acestora de acordarea a cumulului de drepturi salariale contravine dispozițiilor legale.
Legea specială de salarizare a personalului auxiliar de specialitate, va fi singura aplicabilă pentru această categorie de personal. Potrivit definiției discriminării, tratamentul diferit trebuie să aibă la bază unul din criteriile prev. la art.2 al.1 din OG 137/2000 și trebuie să se refere la persoane aflate în situații comparabile, dar care sunt tratate în mod diferit datorită apartenenței lor la una din categoriile prevăzute în acest text de lege.
Cu alte cuvinte, pentru a ne afla în prezența unei discriminări trebuie îndeplinite cumulativ următoare condiții: existența unui tratament diferențiat manifestat prin deosebire, excludere, restricție sau preferință; existența unui criteriu de discriminare potrivit art.2 al.1 din acest act normativ; tratamentul diferențiat trebuie să aibă ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a unui drept recunoscut de lege; tratamentul diferențiat să nu fie justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop să nu fie adecvate și necesare.
În raport de susținerile recurentei, Curtea apreciază că situația invocată de aceasta nu este comparabilă, cu atât mai puțin analogă cu cea a persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică.
Salarizarea personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și a parchetelor de pe lângă acestea a fost reglementată inițial prin Legea 50/1996, unde erau menționați coeficienții de multiplicare pentru personalul de specialitate auxiliar și valoarea de referință sectorială.
OUG 27/2006 a prevăzut că salarizarea acestei categorii de personal se stabilește pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din această ordonanță.
Valoarea de referință sectorială a fost majorată ulterior prin mai multe acte normative.
Întrucât personalul auxiliar de specialitate are propria lege de salarizare, valoarea de referință sectorială și coeficienții de multiplicare pe baza cărora se calculează salariile acestora, sunt menționate în actul normativ care reglementează salarizarea acestei categorii de personal,drepturile lor salariale neputând fi stabilite pe baza unor acte normative care privesc salarizarea persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică.
Un argument în susținerea aceste concluzii este și împrejurarea că modalitatea de stabilire a drepturilor lor salariale este distinctă de cea a persoanelor care ocupă asemenea funcții.
Ca urmare, Curtea constată că în cauză nu se poate reține existența unei situații discriminatorie dintre cele reglementate de OG. 137/2000.
Aceasta și în raport de decizia Curții Constituționale nr. 818 din 03.07.2008, care a statuat că, prevederile art. 1, 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000 sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau să le înlocuiască cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
S-a reținut prin aceiași decizie că, un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competente de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora altă normă sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative încalcă principiul separației puterii în stat, princip+iul consacrat în art. 1, alin.4 din Constituție precum și, prevederile art.61 din legea fundamentală, potrivit cărora parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
Față de cele de mai sus, urmează ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin 1 tezaI rap. la art. 304 pct 9 Cp.civ. să se admită recursurile declarate, să se modifice hotărârea instanței de fond în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Economiei și Finanțelor -, Ministerul Economiei Și Finanțelor, împotriva sentinței civile nr.41/01 0ctombrie 2008, pronunțată de CURTEA DE APEL CRAIOVA, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL MEHEDINȚI și intimații reclamanți, G, având ca obiect drepturi bănești.
Modifică în totalitate sentința în sensul că respinge acțiunea.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier
Red. /03 iulie.2009.
/ și
Președinte:Carmen TomescuJudecători:Carmen Tomescu, Tamara Carmen Bunoiu, Corneliu
