Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 3916/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(Număr în format vechi 1163/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3916R
Ședința publică de la 29 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR 2: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol judecarea cauzei privind cererea de recurs formulată de recurenta - SRL împotriva sentinței civile nr.7543 din 03.12.2008 pronunțată de Tribunalul București secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.24307/3/LM/2006 în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect-drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul prin avocat cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009, lipsind recurenta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care
Curtea față de extrasul ecris atașat la dosar privind fișa dosarului nr- apreciază că s-a avut în vedere aceeași perioadă de timp.
Intimatul prin avocat arată că era angajat la o societate cu normă întreagă și la acealaltă cu timp parțial.
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, cauza fiind în stare de judecată acordă cuvântul în combaterea motivelor de recurs.
Intimatul, prin avocat solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile ca temeinică și legală, pentru motivele arătate în notele scrise pe care le depune, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7543/3.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta - SRL, a fost obligată pârâta să achite reclamantului suma de 324,19 lei, reprezentând diferența compensare în bani a zilelor de concediu de odihnă pentru anii 2004-2006, suma de 2.872,92 lei, reprezentând contravaloarea ore suplimentare pentru perioada 2004-2006, și a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de obligare a pârâtei la plata perioadei de preaviz.
Prin aceeași sentință a fost obligată pârâta la 850 lei cheltuieli de judecată către reclamant (250 lei onorariu de expert + 600 onorariu de avocat).
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, eclamantul a fost angajatul pârâtei - SRL, în funcția de contabil-șef, având contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată cu timp parțial de 2 ore, conform Contractului individual de muncă nr.7073/07.08.2003 și actelor adiționale.
La data de 31.03.2007, reclamantul și-a înaintat demisia conform art.79 Codul Muncii iar pârâta-angajator a emis decizia nr.123/12.04.2006 prin care dispune încetarea raporturilor de muncă dintre părți, începând cu 30.04.2006, la expirarea perioadei de preaviz.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, chiar a martorului societății-pârâte s-a reținut că reclamantul a lucrat suplimentar în zilele de sâmbătă între orele 8,30-14,00.
Cum sâmbăta este zi nelucrătoare, iar din declarația martorei pârâtei se reține că a lucrat în mod frecvent, Tribunalul a apreciat că reclamantul și-a dovedit pretențiile privind obligarea pârâtei la plata orelor suplimentare lucrate peste programul normal de lucru.
Conform concluziilor raportului de expertiză pârâta datorează pentru orele și zilele lucrate suplimentar de reclamant în perioada 2004 - 2006, suma de 2.872,92 lei.
Reclamantul a dovedit că a efectuat ore suplimentare săptămânal în ziua de sâmbătă în perioada 2004 - 2006, lucrând peste numărul de ore normale stabilit de art.109 Codul Muncii.
Conform art.110 Codul Muncii, există săptămânal 2 zile de repaus. Cum reclamantul a lucrat pentru pârâtă sâmbăta care este zi de repaus, muncă efectuată, în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, pârâta va fi obligată la achitarea sumei ce reprezintă sporul la salariu pentru munca efectuată.
Din declarația martorei pârâtei, s-a reținut clar că a existat acordul reclamantului de a lucra, prezentându-se frecvent și regulat sâmbăta la serviciu și a existat și solicitarea nescrisă tacită a angajatorului, deoarece toți salariații angajatorului, știau că sâmbăta reclamantul lucra, venea la serviciu și presta munca suplimentară în interesul pârâtei.
Cum acesta nu a primit compensarea acestor ore libere plătite, în următoarele 30 de zile de la efectuarea muncii suplimentare, urmează ca pârâta să-i plătească reclamantului un spor la salariu în baza art.132 Codul Muncii, calculat de expert la 2.872,92 lei.
Deoarece reclamantul nu și-a efectuat în natură concediu de odihnă pentru anii 2005, 2006 conform art.144 Codul Muncii, acestuia trebuie ca pârâta să-i achite suma de 22,79 lei pentru indemnizația de concediu de odihnă pentru 2004, 234 lei pentru zilele de Concediu de odihnă din 2005 și 66,98 lei pentru zilele de Concediu de odihnă neefectuate în 2006.
Reclamantul trebuia să efectueze zilele de concediu de odihnă pentru perioada lucrată în acești ani și raportat la fracția de 2 ore/zi, cum era angajat la pârâtă.
Din studierea statelor de plată ale pârâtei rezultă că suma totală de plată pentru reclamant este de 324,19 lei pentru compensarea în bani a zilelor neefectuate în 2005 și 2006 și a unei zile neefectuată în 2004, restul de 6 zile Concediu de odihnă efectuându-le în decembrie 2004.
Din declarația martorei pârâtei s-a reținut că reclamantul nu s-a prezentat deloc la serviciu în perioada de preaviz, astfel că nu i se cuvine plata pentru această perioadă.
Conform alin.5 al art.79 Codul Muncii, pe durata preavizului contractului individual de muncă continuă să-și producă toate efectele. Astfel, dacă salariatul muncește are dreptul la contravaloarea în bani a muncii prestate, iar dacă nu a prestat muncă, nu i se cuvine plata.
Cum reclamantul nu a lucrat deloc în perioada preavizului, nu i se cuvine plata acestei perioade, astfel că acest capăt de cerere a fost respins ca neîntemeiat.
Reclamantul a demisionat, nu mai este angajatul pârâtei, nu mai poate efectua în natură, concediul de odihnă, astfel că, în baza art.141 alin.4 Codul Muncii, pârâta va plăti compensarea în bani a zilelor de Concediu de odihnă pentru 2005, 2006.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurenta - SRL, criticând sentința recurată pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 și art 3041.pr.civ. recurenta a arătat că, în mod greșit a fost obligată la plata către intimat a contravaloarii orelor suplimentare,reținînd dubitativ și ipotetic că " sâmbăta este zi nelucrătoare, iar din declarația martorei pârâtei se reține că a lucrat în mod frecvent " instanța de fond dînd o interpretare eronată declarației menționate cu atît mai mult cu cît martora a arătat că reclmantul nu venea la serviciu ci doar cînd era de lucru.
S-a mai arătat faptul că, însuși expertul ce a întocmit raportul de expertiză a arătat că nu a identificat la dosarul cauzei și în documentele puse la dispoziție de către părți alte documente care să ateste faptul că reclamantul a efectuat ore suplimentare, peste programul normal de lucru
Recurentul a mai arătat că instanța fondului nu a luat în considerare faptul că reclamantul mai avea contract de muncă cu timp parțial de 2 ore pentru încă alte 3 societăți,și un program complet de muncă de 8 ore pentru încă o societate din același grup de societăți astfel că programul zilnic de muncă ar fi fost de 16 ore zilnic iar martorii audiați în cauză au confirmat că prezența reclamantului la serviciu era de luni până vineri de la 9-18, iar sâmbăta, dar nu, de la 10-14.
Prin concluziile scrise, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând întregul material probator, prin prisma criticilor formulate de către recurentă, și ținând seama de dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu potrivit art.3041pr.civ. Curtea constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Din declarația martorei,aflată la fila 233 din dosarul primei instanțe rezultă că intimatul a efectuat ore suplimentare, în zilele de sâmbătă, între orele 8,30-14, însă pentru toate cele 5 societăți din grupul de societăți din care făcea parte și recurenta, în ceea ce privește perioada 2004-2006.
Totodată, Curtea mai reține și că prin sentința civilă nr.7539/3.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a,irevocabilă prin decizia 3408R din 15 Mai 2009 Curții de APEL BUCUREȘTI secția a VII- a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de intimat în contradictoriu cu societatea - " Plastic" SRL,respectiv una din cele 5 societăți din grupul de societăți din care face parte și recurenta,fiind obligată pârâta să achite reclamantului suma de 2.872,92 lei, reprezentând contravaloarea ore suplimentare pentru perioada 2004-2006;prin considerentele susmenționatei sentințe s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că intimatul a dovedit că a efectuat ore suplimentare săptămânal în zilele de sâmbătă în perioada 2004 - 2006, între orele 8,30-14,00,lucrând peste numărul de ore normale stabilit de art.109 Codul Muncii,aspect dovedit prin declarația martorei pârâtei,contravaloarea acestor drepturi fiind cuantificată conform concluziilor raportului de expertiză pentru suma de 2.872,92 lei.
În aceste condiții sunt fondate susținerile recurentei privind greșita interpretare de către prima instanță a materialului probator administrat în cauză,societatea făcînd proba faptului că intimatul nu a efectuat în folosul său ore suplimentare, în conformitate cu disp. art.287 din Codul Muncii.
Susținerile recurentei referitoare la faptul că reclamantul nu și-a dovedit pretențiile cu privire la efectuarea și plata orelor suplimentare sunt sprijinite de probatoriul administrat la instanța de fond, din care a rezultat că reclamantul a efectuat muncă în zilele de sâmbătă în perioada 2004 - 2006, între orele 8,30-14,00 în beneficiul altor 5 societăți din care făcea parte angajatorul astfel că pentru aceeași muncă suplimentară prestată nu poate fi remunerat de mai multe ori.
Este fondată și critica referitoare la faptul că intimatul nu avea cum să efectueze orele suplimentare pentru societatea recurată, deoarece, potrivit susținerilor intimatului, întreaga activitate economică pentru aceste societăți era ținută de aceleași persoane, în același birou, folosind același program informatic, aceeași locație deservea activitatea tuturor celor 5 societăți ale asociatului.
Față de cele mai sus arătate, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va admite recursul, va modifică în parte sentința în sensul că va respinge ca neîntemeiată cererea privind plata orelor suplimentare și va menține celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta - SRL, împotriva sentinței civile nr.7543/3.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul .
Modifică în parte sentința în sensul că respinge ca neîntemeiată cererea privind plata orelor suplimentare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I
GREFIER
Red.
Dact. A/2ex
7.07.2009
Jud. fond:;
Dalina
Președinte:Scrob Bianca AntoanetaJudecători:Scrob Bianca Antoaneta, Comșa Carmen Georgiana
