Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 393/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 393
Ședința Camerei de Consiliu din 8 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Gheorghiu Neculai
JUDECĂTOR 2: Apetroaie Eufrosina
JUDECĂTOR 3: Nechifor Veta
Grefier - -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de reclamanții, toți cu domiciliul ales la Curtea de Apel Suceava,- și de pârâtul-recurent Ministerul Justiției, cu sediul în municipiul B,-, sector 5, împotriva sentinței nr. 242 din 29 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă - în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reclamanții-recurenți și reprezentanții pârâtului-recurent Ministerul Justiției, pârâților intimați Curtea de Apel Suceava, Tribunalul Suceava, Ministerul Economiei și Finanțelor - prin
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța a constatat că la dosar s-a depus de către pârâtul intimat Ministerul Justiției o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea apărării.
Instanța a respins cererea de acordare a unui nou termen de judecată și constatând recursurile în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava și înregistrată sub nr. 6190/86/11.10.2007, reclamanții, au solicitat obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel Suceava, Tribunalul Suceava, Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Economiei și Finanțelor - prin DGFP S, în solidar, la plata actualizată a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% din salarul de baza brut lunar, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, pentru perioada octombrie 2004 - octombrie 2007.
Reclamanții au arătat că potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată, "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
În motivare, reclamanții au susținut că potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea 50/1996, republicată, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariu de bază brut lunar și, în ulterior, prin art. 50 din OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele, a fost abrogat și art. 47 din Legea 50/1996, abrogare ce a fost înlăturată prin art. 41 din OUG nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și a altor categorii de personal din sistemul justiției, prin faptul că acest ultim act normativ a abrogat în totalitate OUG nr. 177/2002.
Reclamanții au mai arătat că acțiunea le este pe deplin întemeiată și pe considerentul că un act normativ cu puterea juridică a unei legi nu poate fi modificat sau abrogat decât de un alt act normativ de aceeași forță juridică, în cazul de față încălcându-se astfel prevederile din Legea 24/2000 privind normele de tehnica legislativă pentru elaborarea actelor normative.
La data stabilirii acestui drept, în baza art. 47 din Legea nr. 50/1996, legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință care rezidă în condițiile în care judecătorii și personalul auxiliar își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate de acesta ca fiind condiții de risc și supra solicitare neuropsihică, iar aceste condiții nu s-au schimbat, ci dimpotrivă, s-au acutizat, întrucât au crescut cerințele înfăptuirii actului de justiție în condiții de calitate și de eficiență sporite, care, în situația unui sistem legislativ stufos și uneori contradictoriu și a unor condiții de muncă neadecvate etapei actuale, duc la creșterea celor 2 factori de risc.
În drept, reclamanții și-au întemeiat pretențiile pe disp. art. 47 din Legea 50/1996.
Ministerul Justiției, prin întâmpinare a arătat că dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 au fost abrogate total și explicit prin OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Așadar, ar fi neîntemeiate susținerile reclamanților cu privire la abrogarea art.47 din Legea 50/1996.
În plus, abrogarea acestor prevederi legale reprezintă o problemă de legiferare, constituind o opțiune a legiuitorului, singurul în drept să reglementeze criteriile de acordare a sporurilor sau adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S, a formulat întâmpinare prin care a invocat mai întâi excepția lipsei calității sale procesuale pasive, întrucât obiectul acțiunii vizează plata unor drepturi salariale datorate de ordonatorii de credite bugetare Ministerul Justiției, respectiv Curtea de Apel Suceava, iar nu are nici o răspundere privind garantarea acestor drepturi.
Pe fond, acest pârât a arătat că prin nr.OUG177/2002, în vigoare la 1 ianuarie 2003, au fost abrogate dispozițiile referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii acestora, din Lg.50/1996, astfel că a solicitat admiterea excepției și respingerea acțiunii.
Tribunalul a reținut că reclamanții au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Suceava, Tribunalul Suceava, Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Economiei și Finanțelor - prin DGFP S și au solicitat obligarea acestora, în solidar, la plata actualizată a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art. 47 din Legea 50/1996, republicată, pentru perioada octombrie 2004 - octombrie 2007.
Este adevărat că prin art. 1 pct. 42 din OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr. 50 /1996 a fost abrogat expres. Însă, procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cât și dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art. 108 din alin.3 din Constituție "Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, înlimiteleși condițiile prevăzute de aceasta". Or, prin art. 1 pct. Q 1 din Legea 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la "ModificareașicompletareaLegii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești, republicată"
Cu toate acestea, prin OG nr. 83/2000 s-a procedat și laabrogareaunor dispoziții ale Legii 50/1996, deși așa cum rezultă din dispozițiile art. 56 - 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată,modificarea, completareașiabrogareaconstituie evenimente legislativedistincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Este de remarcat în acest context, că acolo unde legislativul a intenționat să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare. Astfel, de ex. conform art. 1 pct. Q 3 din aceeași lege 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanță pentru "Abrogarea art. 2 alin.3 pct. B lit. d din Decretul 247/1997."
Analizând prevederile privind tehnica legislativă în concret ale art. 56 "Evenimentele legislative " - care arată că: "(1) După intrarea în vigoare a unui act normativ, pe durata existenței acestuia pot interveni diferite evenimente legislative, cum sunt: modificarea, completarea, abrogarea, republicarea, suspendarea sau altele asemenea. (2) Evenimentele legislative pot fi dispuse prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior, având ca obiect exclusiv evenimentul respectiv, dar și prin alte acte normative ulterioare care, în principal, reglementează o anumită problematică, iar ca măsură conexă dispun asemenea evenimente pentru a asigura corelarea celor două acte normative interferente.", se constata ca abrogarea nu a fost dispusă în mod legal.
Pe de altă parte, art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, prevede că: "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauza de utilitate publică si in condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional". Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat de reclamanți fiind un drept de creanță, este un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția europeana a drepturilor omului, iar prin abrogarea art. 47 din Legea nr. 50 din 1996 reclamanții au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun. Ori, lipsirea de proprietate se putea face, potrivit art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția europeană a drepturilor omului, doar pentru o cauză de utilitate publică.
Din cuprinsul OG83/2000 prin care s-a abrogat art. 47 din Legea 50/1996, nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților și personalului auxiliar de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare. Mai mult, în perioada respectivă drepturile salariale ale magistraților au fost majorate, astfel că abrogarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică apare cu atât mai mult lipsită de utilitate publică.
Potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele si tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate de aplicare reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne ar conține dispoziții mai favorabile.
Astfel, instanța a reținut că există conflict între art. 1 pct. 42 din OG 83/2000, care a abrogat art. 47 din Legea 50/1996 și art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția europeana a drepturilor omului, urmând a da preponderentă și a face aplicarea acestui din urmă text legal.
Tribunalul Suceava - secția civilă - prin sentința nr. 242 din 29 ianuarie 2008 a admis, în parte, acțiunea civilă având ca obiect "drepturi bănești" formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Suceava, Tribunalul Suceava, Misterul Economiei și Finanțelor, Ministerul Economiei și Finanțelor -prin P;
A obligat pârâții, în solidar, să plătească reclamanților drepturile bănești, reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50 % din salariu de bază brut lunar pentru perioada 1 septembrie 2004 - 1 februarie 2007, sume ce vor fi actualizate în raport cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume și până la efectuarea plății;
A respins acțiunea pentru perioada 1 februarie 2007 - 31 octombrie 2007, ca nefondată;
A respins capătul de cerere privind dobânzile legale, ca nefondată;
A respins acțiunea față de Ministerul Economiei Și Finanțelor, pentru lipsa calității procesuale pasive;
A respins capătul de cerere privind plata cheltuielilor de judecată, ca nefondat.
La data de 22 februarie 2008 în ședința camerei de consiliu, prin încheiere, s-a îndreptat eroarea materială strecurată în sentința civilă nr. 242 din 29 ianuarie 2008 a Tribunalului Suceava, pronunțată în dosarul nr-, în cauza civilă având ca obiect "drepturi bănești" formulată de, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Suceava, Tribunalul Suceava, Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Economiei și Finanțelor prin, în sensul că s-a înlocuit alineatul antipenultim de la pagina 5 din motivare: Cât privește perioada 1 februarie 2007 - 31 octombrie 2007 se va constata prescrierea dreptului la acțiune motivat de art. 283 pct. 1 lit. c cererile soluționării unui conflict de muncă putând fi soluționate în termen de 3 ani", cu "cât privește perioada februarie - 31 octombrie 2007, se reține faptul că sporul de 50% a fost abrogat expres prin nr.OG 8/2007, privind salarizarea personalului auxiliar de specialitate, astfel că cererea pentru această perioadă va fi respinsă ca nefondată".
Împotriva sentinței sus-menționate au declarat recurs reclamanții și pârâtul Ministerul Justiției.
Reclamanții, în motivare, au arătat că sentința recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, în cauza dedusă judecății este vorba de drepturi salariale neacordate magistraților, respectiv spor ( de 50% la îndemnizația de bază brută lunară) pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, solicitat pe perioada octombrie 2004 - octombrie 2007.
Termenul pentru formularea cererilor în vederea soluționării unui conflict de muncă având ca obiect drepturi salariale neacordate este de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, potrivit art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii.
Cum rațiunea acordării acestui spor subzistă pentru argumentele reținute de prima instanță în sentința menționată, iar cererea de chemare în judecată a fost promovată pe data de 11 octombrie 2007, numai dintr-o inadvertență regretabilă tribunalul, în considerentele sale (hotărârii) a reținut că "în ce privește perioada 1 februarie 2007 - 31 octombrie 2007 se va constata prescripția dreptului la acțiune motivat de art. 283 pct. 1 lit. c cererile soluționării unui conflict de muncă putând fi soluționate în termen de 3 ani", iar în dispozitiv a reținut că, sub acest aspect, acțiunea (pentru perioada respectivă) este nefondată.
2.- Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă.
Obligarea acestuia la alocarea fondurilor bănești necesare plății drepturilor salariale neacordate, către Ministerul Justiției, care este ordonator principal de credite, derivă din răspunderea sa în legătură cu elaborarea proiectului bugetului de stat, precum și în legătură cu elaborarea proiectelor de rectificare a respectivelor bugete.
În conformitate cu Legea nr. 500/2002 și nr.HG 208/2005, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, ca de exemplu: pregătirea proiectelor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
De asemenea, potrivit art. 1 din nr.OG 22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora, cu titlu de cheltuieli la care se încadrează respectiva obligație de plată.
Sub acest aspect, calitatea procesuală pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor se află în afara oricărei ambivalențe.
În concluzie, au solicitat admiterea recursului, modificarea parțială a sentinței atacate, în sensul obligării Ministerului Justiției, Curții de Apel Suceava și Tribunalului Suceava la plata drepturilor salariale despre care este vorba și pentru perioada 1 februarie 2007 - 31 octombrie 2007, actualizate în raport cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume și până la efectuarea plății.
De asemenea, au solicitat obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor bănești necesare ordonatorului principal de credite - Ministerul Justiției -, pentru achitarea respectivelor drepturi salariale neacordate.
Reclamanții-recurenți au solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și au cerut obligarea pârâților la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 1.02.2007 - 31.10.2007, precum și în continuare, având în vedere că dispozițiile Legii nr. 50/1996 nu puteau fi abrogate printr-o ordonanță simplă, respectiv nr.OG 8/2007, care de altfel se referă la salarizarea personalului auxiliar de specialitate.
Pârâtul Ministerul Justiției, în motivare, a arătat că hotărârea pronunțată de Tribunalul Suceava este criticabilă pentru motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
A precizat că, așa cum au arătat reclamanții în cererea de chemare în judecată, art. 47 din Legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești prevedea " pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Art. 47 din Legea 50/1996 a fost abrogat total și explicit prin OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii 50/1996.
Astfel, Tribunalul Suceavaa reținut incorect că abrogarea realizată de OG 83/2000 este nelegală.
De asemenea, OG83/2000 a fost aprobată prin Legea 334/2000 privind aprobarea ordonanței Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, de către parlament, același organism care a abilitat Guvernul de a emite ordonanțe. Parlamentul a fost deci cel mai în măsură să cenzureze dispozițiile OG83/2000 neconforme cu Legea 125/2000 și, față de perfecta conformitate cu dispozițiile legii de abilitare, nu a procedat la abrogarea art. 1 pct. 42 din OG 83/2000.
Totodată, a mai arătat că adoptarea nr.OG 83/2000 a avut printre obiective modificarea sistemului de salarizare a personalului din organele autorității judecătorești, prin aducerea acestuia în acord cu sistemul prevăzut de Legea nr. 154/1998.
Ordonanța Guvernului 83/2000, față de reglementările Legii 50/1996 cu modificările și completările ulterioare, a mărit în mod substanțial atât valoarea de referință sectorială pentru stabilirea indemnizațiilor magistraților din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor, precum și ale personalului auxiliar de specialitate, cât și coeficientul de multiplicare.
De asemenea, a mai arătat că prin nerecunoașterea abuzivă a abrogării art. 47 din Legea 50/1996 prin OG 83/2000, instanța de fond a readus în vigoare dispozițiile referitoare la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, procedând practic la legiferarea acestui drept salarial și că prin admiterea acțiunii reclamanților funcționari publici și personal contractual, care nu au fost niciodată beneficiari ai sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, și ale căror drepturi salariale nu au fost reglementate de Legea 50/1996, instanța de fond a legiferat acest spor pentru aceste categorii de personal.
Examinând recursurile de față, curtea constată întemeiat recursul reclamanților și neîntemeiat recursul pârâtului Ministerului Justiției.
Astfel, cu privire la recursul reclamanților, curtea reține că într-adevăr, în cauza dedusă judecății este vorba de drepturi salariale neacordate magistraților, respectiv spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, calculat la indemnizația de bază brută lunară, solicitat pentru perioada octombrie 2004 - octombrie 2007, iar termenul pentru formularea cererilor în vederea soluționării unui conflict de muncă având ca obiect drepturi salariale neacordate este de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, potrivit art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii.
Este corectă observația reclamanților - recurenți în sensul că cererea de chemare în judecată a fost promovată la data de 11.10.2007, și numai printr-o inadvertență tribunalul, în considerentele sentinței recurate a reținut că " în ce privește perioada 1.02.2007 - 31.10.2007 se va constata prescripția dreptului la acțiune motivat de art. 283 pct. 1 lit. c, cererile vizând un conflict de muncă putând fi soluționate în termen de 3 ani", iar în dispozitiv a reținut că, sub acest aspect, acțiunea (pentru perioada respectivă) este nefondată.
Urmează a fi reținute ca pertinente soluționării cauzei și susținerile reclamanților-recurenți în sensul obligării pârâților la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică și pentru perioada 1.02.2007 - 31.10.2007, precum și în continuare, având în vedere că dispozițiile Legii nr. 50/1996 nu puteau fi abrogate printr-o ordonanță simplă, respectiv nr.OG 8/2007, care de altfel se referă la salarizarea personalului auxiliar de specialitate.
Din analiza dispozitivului sentinței se constată că toți pârâții, inclusiv Ministerul Economiei și Finanțelor, au fost obligați în solidar să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar, actualizate în funcție de rata inflației, astfel încât în mod greșit s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată în cauză.
Potrivit art. 131 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, "activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat", iar potrivit dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, pârâtului îi revine obligația de a coordona toate acțiunile cu privire la sistemul bugetar, respectiv de a pregăti proiectele legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare bugetară, la solicitarea ordonatorului principal de credite bugetare, în speță Ministerul Justiției.
Mai mult, conform nr.OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, aprobată prin Legea nr. 288/2002 și modificată prin Legea nr. 110/2007, creanțele stabilite prin titluri executorii, în sarcina instituțiilor publice, se achită din sumele aprobate prin bugetul acestora, ordonatorii principali de credite având obligația de a dispune toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii, virarea acestor sume efectuându-se pe parcursul întregului an bugetar, prin derogare de la prevederile Legii nr. 500/2002 și a Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale.
Referitor la recursul pârâtului Ministerul Justiției, curtea îl constată neîntemeiat.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului se constată că prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 cu modificările și completările ulterioare privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești s-a prevăzut că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică atât magistrații cât și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
În mod similar, prin Legea nr. 56/1996 privind salarizarea judecătorilor Curții Supreme de Justiție ale magistraților asistenți și ale celorlalte categorii de personal cu modificările și completările ulterioare s-a stabilit prin art. 231că "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, judecătorii și magistrații asistenți beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, aplicarea acestui spor fiind stabilită și pentru personalul de execuție de specialitate, conform Legii nr. 126/2000 de aprobare a OG nr. 55/1997.
În temeiul art. 107 alin. 3 din Constituția publicată în nr. 233/22.11.1991 (actualul art. 108 din Constituția revizuită, publicată în nr. 767/31.10.2003) "Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta". Ori, prin Legea nr.125/14 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial nr. 331/17 iulie 2000 Guvernul a fost abilitat să emită anumite ordonanțe în unele domenii de activitate expres prevăzute în art. 1.
Astfel, în domeniul salarizării, conform celor expres specificate la art. 1 lit. Q pct. 1, s-a acordat abilitarea de modificare și completare a Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești - republicată, fără a se face referire la vreo abrogare. Abilitatea de abrogare a unor acte normative a fost acordată în mod expres doar atunci când legiuitorul și-a exprimat această opțiune (ex: art. 1 lit. Q pct. 3, care privește abrogarea art. 2 alin. 3 pct. B lit. d din Decretul nr. 247/1977 cu privire la încadrarea cadrelor militare permanente în grupele I, II sau III de muncă).
În temeiul legii de abilitare enunțată a fost emisă nr.OG 83 din 29 august 2000, publicată în nr. 425/1.09.2000 care, așa cum o definește și titlul, doar a modificat și completat Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției.
Din analiza Legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, dar și a titlului nr.OG 83/2000 nu rezultă nici o investire pentru abrogarea unor dispoziții legale, fiind încălcate atât dispozițiile art. 108 din Constituție dar și textul lit. Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000. Mai mult se constată că fără a fi abilitat de a modifica dispozițiile Legii nr. 56/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor Curții Supreme de Justiție, ale magistraților-asistenți și ale celorlalte categorii de personal la care, prin Legea nr. 125/2000 nu se face nici o referire, au fost abrogate nelegal unele dispoziții ale acestei legi, respectiv dispozițiile art. 2, 6, 12, 121, 13, 131, 231, deși în mod surprinzător prin Legea nr. 126 din 17 iulie 2000 fost aprobată OG nr. 55/1997 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 pentru salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor Curții Supreme de Justiție, ale magistraților asistenți și ale celorlalte categorii de personal, acordându-se același spor magistraților asistenți și personalului de execuție.
Pe de altă parte, la emiterea OG nr. 83/2000 privind modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, prin care s-a dispus și abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996 au fost încălcate nu numai dispozițiile legale din legea fundamentală și legea de abilitare nr. 125/2000 dar și dispozițiile legale stabilite prin Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative obligatorii conform art. 3 la elaborarea proiectelor de lege la elaborarea și adoptarea ordonanțelor și hotărârilor Guvernului precum și la elaborarea și adoptarea actelor normative ale celorlalte autorități cu astfel de atribuții, dar și a dispozițiilor art. 4 referitoare la ierarhia actelor normative fără a se putea depăși limitele de competență instituite printr-un act normativ și nici nu se poate contraveni principiilor și dispozițiilor acestuia.
Este de menționat și faptul că potrivit Legii nr. 24/2000 modificarea, completarea sau abrogarea sunt evenimente legislative care pot interveni după intrarea în vigoare a unui act normativ și sunt reglementate în mod distinct.
Este adevărat că prin nr.OG 83/2000 s-a modificat Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești respectiv, art. 2,în sensul stabilirii dreptului magistraților de a beneficia pentru activitatea desfășurată de o indemnizație de încadrare lunară, stabilită pe funcții în raport de nivelul instanțelor și parchetelor cu vechime în magistratură, atât această indemnizație, cât și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești, raportându-se la valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese sau numite din cadrul autorităților legislativă și executivă.
Nu poate fi primită însă susținerea că prin stabilirea indemnizației lunare pe funcții în raport de nivelul instanțelor și parchetelor și a vechimii în magistratură, aceasta ar fi fost unica formă de remunerare a activității și, drept consecință, s-ar fi abrogat toate celelalte indemnizații sau sporuri pentru magistrați, întrucât pe de o parte nu există o asemenea prevedere în OG83/2000, dar nici în actele normative ulterioare din domeniul salarizării a magistraților, dar și a personalului auxiliar, cum ar fi nr.OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, aprobată prin Legea nr. 347/2003, nr.OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de persoane din sistemul justiției, aprobată prin Legea nr. 145/2007 referitoare la salarizarea magistraților, respectiv nr.OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și ale parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
Susținerea recurentei privind abrogarea tuturor sporurilor din Legea nr. 50/1996, ca măsură legislativă interpretată în contextul modificării sistemului de salarizare nu poate fi primită, câtă vreme alte sporuri reglementate prin lege, cum ar fi sporul de stabilitate sau adaosul la indemnizația de încadrare în raport cu vechimea efectivă, sporul de toxicitate, de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, sporul de 30%, respectiv 40%, stabilit conform art. 11 alin. 1 din OUG177/2002 și art. 28 alin. 4 din nr.OUG 43/2002, modificată și completată prin Legea nr. 60/2004, prevăzut pentru perioada 11 aprilie 2002 - 1 aprilie 2006 pentru activitatea de combatere a infracțiunilor de corupție a fost acordat unor anumite categorii de magistrați, fiind constatată însă existența unei discriminări directe, conform Hotărârii nr. 185/2005 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, dar și a Deciziei nr. VI a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în compunerea Secțiilor Unite prin soluționarea recursului în interesul legii.
Concluzia ce se impune în cauză este aceea că prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 au fost încălcate atât normele legale de principiu referitoare la delegarea legislativă, dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe dar și dispoziții de tehnică legislativă așa cum au fost stabilite prin Legea nr. 24/2000. Ori încălcarea acestor norme nu poate fi acoperită prin Legea nr. 334/2001 din moment ce aceasta se referă doar la modificările și completările Legii nr. 50/1996.
În acest sens s-a pronunțat și instanța supremă care, admițând recursul în interesul legii, referitor la aplicarea dispozițiilor art. 33 din Legea nr. 50/1996, în raport cu prev. art. 1 pct. 32 din nr.OG 83/2000, art. 50 din nr.OUG 177/2002 și art. 6 din nr.OUG 160/2000 cu privire la acordarea sporului de vechime a hotărât că acesta nu a fost abrogat, argumentând că "stabilirea indemnizației lunare ca unică formă de remunerare nu poate înlătura un drept cu caracter general dobândit prin vechimea în muncă, din moment ce valoarea procentuală la care se referă nu a fost înlăturată printr-o dispoziție expresă a legii, adoptată în forma impusă prin normele de tehnică legislativă stabilite prin Legea nr. 24/2000.
Înlăturarea acestui drept ar contraveni și dispozițiilor art. 49 (actualul art. 53 din Constituția revizuită) privind cazurile în care poate fi restrânsă acordarea unui drept, dar și prevederile art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Potrivit art. 53 din Constituția României se prevede că "Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai de lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori a unui sinistru deosebit de grav", legea fundamentală stabilind și anumite condiții în cazul restrângerii unor drepturi, în sensul că măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și să nu aducă atingere existenței dreptului sau a libertății.
Este de reținut și faptul că România a ratificat Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale cât și protocoalele adiționale prin Legea nr. 30/1994 iar conform art. 11 corelat cu art. 20 din Constituția României atât Convenția cât și jurisprudența Curții Europene fac parte din dreptul intern. Ori prin eliminarea acordării unui spor stabilit prin lege, printr-un act normativ de nivel inferior unei legi organice, cu încălcarea normelor de tehnică legislativă, situație constatată printr-o decizie de speță a instanței supreme, respectiv decizia XXXVI/7.05.2007 publicată în nr. 715/23.10.2007, în condițiile în care atât activitatea magistraților cât și a personalului auxiliar se desfășoară în condiții de risc, stres și suprasolicitare, sunt încălcate prevederile art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenție, așa încât eliminarea menționată nu este justificată în mod legal, obiectiv sau rezonabil, fiind contrară legislației interne și internaționale.
Totodată se constată că prin decizia nr. XXI pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție constituită în Secții Unite în dosarul nr. 5/2008 a fost admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, instanța supremă constatând că judecătorii, procurorii, magistrații, asistenții și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihica calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobat prin Legea nr. 334/2001 iar potrivit art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Față de cele de mai sus, curtea, având în vedere prevederile art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, va admite recursul reclamanților și va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va obliga pârâții să plătească reclamanților sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% la indemnizația de bază brută lunară și pentru perioada 1.02.2007 - 31.10.2007 și în continuare, cu actualizarea în funcție de rata inflației.
Se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției.
Se va reține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții, împotriva sentinței nr. 242 din 29 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă - în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că obligă pârâții să plătească reclamanților sporul de risc și suprasolicitare neuropsihica de 50% și pentru perioada 1.02.-31.10.2007 și în continuare, cu actualizarea în funcție de rata inflației.
Respinge ca nefondat recursul Ministerului Justiției.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 aprilie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.
Dact.
Ex. 2/17.04.2008
Președinte:Gheorghiu NeculaiJudecători:Gheorghiu Neculai, Apetroaie Eufrosina, Nechifor Veta
