Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 3986/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3986
Ședința publică de la 16 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 2: Doina Vișan
JUDECĂTOR 3: Marin Panduru
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI TG J, împotriva sentinței civile nr. 7725 din 10.12.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți ȘCOALA GENERALĂ " ", și INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN G și intimatul reclamant GRUPA SINDICALĂ A ȘCOLII GENERALE " ", având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează, că recurentul pârât Consiliul Local al Municipiului Tg-J, a solicitat în temeiul art. 242 pr.civ, judecarea în lipsă.
Constatându-se cauza în stare de judecată s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față .
Tribunalul Gorj prin sentința nr. 7725 de la 10 decembrie 2008 respins excepțiile prescripției dreptului la acțiune și a lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Tg.J.
A admis în parte acțiunea în pretenții formulată de reclamanta Grupa Sindicală a Școlii Generale " ",împotriva pârâților Școala Generală ", Inspectoratul Școlar Județean G și Consiliul Local Tg-J.
A obligat pârâții Școala Generală " și Consiliul Local Tg-J, la plata către membrii de sindicat - personal didactic, a contravalorii primelor de vacanță pe perioada 2001-2008, actualizată la data plății.
A respins acțiunea cu privire la membrii de sindicat - personal nedidactic.
A respins acțiunea împotriva pârâtului Inspectoratul Școlar Județean G pentru lipsă calitate procesuală pasivă.
A respins capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că, potrivit dispozițiilor art.1 alin 2 din OUG nr.146/2007 primele de concediu pe perioada 2001-2006 căror plată a fost suspendată prin legile bugetului de stat trebuiau acordate pe lângă categoriile de personal nominalizat expres,și altor categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale,.
Art.50 alin 12 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic prevede că,personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, iar potrivit art.37 alin 1 lit.g din CCM NR.5521/2004, personalul din învățământ beneficiază de o primă de vacanță ce se acordă odată cu indemnizația de concediu,
Față de aceste dispoziții legale instanța a considerat că membrii de sindicat-personal didactic sunt îndreptățiți să beneficieze de plata primelor de concediu restante pe perioada 2001-2006 în condițiile prevăzute de art.1 alin 3 din OUG nr.146/2007, respectiv într-o singură tranșă.
Instanța a considerat că personalul nedidactic nu este îndreptățit să beneficieze de acest drept întrucât Legea nr.128/1997 vizează expres doar personalul didactic.
Cu privire la primele de concediu pe anii 2007 și 2008 acțiunea a fost admisă având în vedere dispozițiile art.50 alin 12 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic coroborate cu dispoz. art.37 alin 1 lit.g din CCM la nivel de ramură învățământ pe anii 2007-2008.
În ceea ce privește pârâtul Inspectoratul Școlar Județean G instanța a considerat că nu are calitate procesuală pasivă întrucât potrivit HG 2192/2004 privind finanțarea învățământului nu are alocate fonduri pentru unitățile din sistemul de învățământ, acțiunea a fost respinsă față de acest pârât.
Capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă în scopul stabilirii pensiei a fost respins, întrucât prima de concediu nu face parte din baza de calcul, conform Legii nr.19/2000 și OUG nr.4/2005, în vederea stabilirii pensiei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Consiliul Local al Municipiului Tg. J, criticile formulate vizând atât excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local, referitor la obligarea acestuia de a achita anumite sume de bani suplimentare reclamantei, dar și fondul cauzei, acțiunea reclamantei fiind prescrisă pentru perioada cuprinsă între anii 2001-2005 și vădit nefondată pentru restul perioadei în raport de dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ care prevăd acordarea acestor prime " în condițiile legii" deci, numai în măsura alocării fondurilor necesare.
Recursul este fondat.
Reclamanta, în calitate de cadru didactic, a susținut în fața instanței de fond că art. 1 alin. 2 din OUG nr. 146/2007 constituie în favoarea sa dreptul de a obține plata primelor de vacanță pentru perioada anilor 2000-2008.
Precizând domeniul de aplicare al OUG nr. 146/2007, rt. 1 prevede:
" (1) Prezenta ordonanță de urgență reglementează modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediul de odihnă, în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare, în perioada 2001 - 2006.
(2) Intră în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile prezentei ordonanțe de urgență, conform alin. (1) funcționarii publici, funcționarii publici cu statut special, personalul auxiliar din sistemul justiției, membrii corpului diplomatic și consular al României, precum și alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale".
Prin urmare, OUG nr. 146/2007 nu stabilește noi obligații cu privire la plata primelor de vacanță, ci doar modul în care urmează a se efectua plata acestor prime reglementate prin acte normative în favoarea anumitor categorii de personal, acte normative a căror aplicare a fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare, în perioada 2001 - 2006.
Aceasta este ipoteza de la care trebuie pornit în interpretarea dispozițiilor OUG nr. 146/2007.
Textul alineatului 2 al art. 1 din OUG nr. 146/2007. nu poate fi interpretat ca o normă juridică distinctă, pe de o parte pentru că însuși acest text trimite la dispozițiile alin. 1, iar pe de altă parte el constituie o enumerare a categoriilor de personal căruia îi sunt aplicabile prevederile Ordonanței.
Rezultă deci, că textul alin. 2 nu poate extinde dispozițiile Ordonanței și la categoriile de personal care nu au beneficiat de reglementări legale a căror aplicare să fi fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare.
Acesta este cazul personalului din învățământ, dreptul la primă de vacanță nefiind reglementat expres în niciun act normativ.
Legea nr. 128/1997 art. 50 alin. (12) prevede, într-adevăr, faptul că personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Deși, reclamantul a solicitat plata unor prime de vacanță aferente anilor 2000-2008, în sprijinul susținerilor a invocat doar dispozițiile art. 37 lit. g din Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii învățământ 2003-2004, care stabilește că părțile contractante au convenit ca personalul din învățământ să beneficieze de "o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii".
Legea nu stabilește în mod concret expres și imperativ dreptul la primă de vacanță,ci o vocație la acest drept "în condițiile legii" astfel că dispoziția din CCM nu este aplicabilă și nu are eficiență atâta timp cât nu se corelează cu dispozițiile legale în ceea ce privește salarizarea și celelalte drepturi ale personalului didactic și totodată CCM impune existența fondurilor necesare, respectiv prevederea în bugetul propriu a sumelor necesare din "venituri proprii".
La negocierea acestei clauze, partenerii sociali au stabilit posibilitatea de a fi acordată în viitor o asemenea primă de vacanță, în condițiile în care dreptul va face obiectul unei reglementări legale, reglementare care în momentul de față nu există.
Argumentul determinant care conduce la pronunțarea soluției este lipsa unei reglementări legale actuale, iar nu ideea inexistenței unor venituri proprii.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea apreciază că recursul este fondat și, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 teza 1 raportat la art. 304 pct.9 Cod de pr.civilă, urmează să îl admită, să modifice sentința în sensul respingerii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI TG J, împotriva sentinței civile nr. 7725 din 10.12.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți ȘCOALA GENERALĂ " ", și INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN G și intimata - reclamantă GRUPA SINDICALĂ A ȘCOLII GENERALE " ".
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
22.06.2009
Red. jud.-
3 ex/AS
Președinte:Ioana MoțățăianuJudecători:Ioana Moțățăianu, Doina Vișan, Marin Panduru
