Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 3995/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.2676/2009
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.3995/
Ședința Publică din data de 02 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Bodea
GREFIER:
************************
Pe rol fiind, soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă - (fostă " - ), împotriva sentinței civile nr.145 din data de 02.02.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția de Litigii de Muncă, Asigurări Sociale contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat Pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant - având ca obiect"drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta-pârâtă - (fostă - ), prin apărătorul său ales, d-na avocat, cu împuternicire avocațială de reprezentare juridică atașată la fila 12 dosar recurs, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.83606/04.04.2004, lipsind intimatul-reclamant .
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Se prezintă în ședință publică recurenta-pârâtă, prin avocat, care depune la dosar un set de înscrisuri, respectiv un certificat de grefă ce emană din partea Tribunalului București - Secția a VII-a - Comercială, referitor la dosarul nr-, în care s-a pronunțat sentința comercială nr.1786/25.03.2009, din care rezultă faptul că asupra recurentei-pârâte s-a deschis procedura prevăzută de Legea nr.85/2006, confirmarea mandatului din partea administratorului judiciar, precum și o cerere prin care solicită, ca urmare a celor învederate, citarea debitoarei prin administrator judiciar. În consecință, recurenta-pârâtă prin avocat, față de cele susținute, solicită judecarea pricinii, întrucât în opinia sa, nu se poate face aplicarea dispozițiilor art. 36 din Legea nr.64/1995 - Legea falimentului - în căile de atac promovate de societate.
Curtea ia act de susținerile recurentei-pârâte, prin avocat, în sensul că insistă a nu se suspenda judecata pricinii pe motivul insolvenței societății.
Recurenta-pârâtă - (fostă - ), prin avocat, întrebată fiind, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții recurente, în susținerea motivelor de recurs formulate în cauză.
Recurenta-pârâtă - (fostă - ), prin avocat, având cuvântul, susține oral motivele de recurs, concluzionând în sensul admiterii cererii, așa cum a fost formulată și motivată în scris, cu consecința modificării hotărârii judecătorești atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Curtea declară dezbaterile închise, potrivit dispozițiilor art.150 Cod proc. civilă și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.145/02.02.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune privind pe reclamantul pentru sărbătoarea de Paști pe anul 2005; a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul împotriva pârâtei - B și a obligat pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale reprezentând suplimentări pentru sărbătorile de Paști și C pe anii 2005, 2006, 2007, conform raportului de expertiză întocmit de expert, astfel: Paști 2006-1555 lei, Paști 2007-1833 lei, C 2005-1578 lei, C 2006-1889 lei, C 2007-1935 lei, în total suma de 8.790 lei, ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective; a respins cererea formulată de reclamant pentru drepturile salariale de Paști 2005, ca fiind prescrisă.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivelul Societății pentru anii 2003 - 2006 are aceeași formulare, în toate contractele prevăzând că salariații, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale egală în cuantum cu salariul de bază mediu pe unitate.
Potrivit aceluiași articol"cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.".
De asemenea, art.168 al.2 din contractele colective de muncă pentru anii 2003 - 2004 prevede că,"pentru anii 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat conform modalității și în condițiile negociate cu, iar pentru anii 2005 - 2006, același articolprevede că " în anul 2003, suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Instanța de fond a reținut că drepturile salariale prevăzute de art.168 al.1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003 - 2007, au fost incluse în salariile salariaților societății pârâte, doar pentru anul 2003, întrucât, în ipoteza în care nu ar fi intenționat să acorde aceste drepturi pentru anii următori, nu le-ar fi prevăzut la art.168 al.1.
Împrejurarea că prin adresa Comisiei Paritare din 18.06.2007 se arată că " părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art.168 al.1 și 2, la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost aceea că începând cu anul 2003 primele de Paști și de C să fie incluse în salariile de bază ale fiecărui angajat " nu a confirmat susținerea pârâtei în sensul că s-ar fi acordat toate drepturile salariale.
Astfel, acest înscris vizează o reinterpretare a clauzei cuprinsă în art.168 alin.1 și alin.2, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual, respectiv în anul 2007, ceea ce nu poate fi admis atâta timp cât acțiunea nu a fost desființată și prin urmare, conform art.969 cod civil au căpătat putere de lege între părțile contractuale, astfel că trebuie să-și producă efectele juridice avute în vedere de părți la data încheierii.
Mai mult, expertul nu prezintă în raportul de expertiză o evoluție a salariului reclamantului în perioada 2003-2007 pentru a se constata dacă reclamantul a beneficiat de primele cuvenite sau de alte creșteri salariale la nivel de societate, deoarece primele cuvenite reclamantului reprezentau un salariu de bază mediu anual, pe societate, diferit ca și cuantum de la un an la altul.
În ceea ce privește cuantumul drepturilor bănești reprezentând suplimentări salariale aferente sărbătorilor de Paște și C, tribunalul a constatat că acesta se raportează la salariul mediu pe unitate și nu la salariul brut care a fost avut în vedere de reclamant la calculul sumelor solicitate, astfel că sub aspectul cuantumului, s-au avut în vedere concluziile raportului de expertiză.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, motivat în termenul legal, pârâta - (fostă - ),criticând-o sub aspectul stabilirii incorecte a sumelor reprezentând primele de sărbători.
Astfel, recurenta arată că s-a ajuns la situația inacceptabilă ca prin justiție să se acorde sume depășind dublul celor pe care, dacă dreptul la prime nu ar fi fost supus novației din martie 2003, le-ar fi primit angajații recurentei, prin plată voluntară.
În speță, potrivit înscrisului atașat, emis de către recurentă și, intitulat"Nota privind modalitatea de stabilire a salariului de bază mediu",se poate stabili cu ușurință cuantumul sumelor în discuție, evitându-se astfel încărcarea artificială a cheltuielilor.
Recurenta mai arată că, în condițiile stabilirii dreptului la prime, intimatul ar fi trebuit să obțină următoarele sume: C 2005 - 694 lei, C 2006 - 849 lei, Paști 2005 - 581 lei, Paști 2006 - 834 lei, Paști 2007 - 892 lei, C 2007 - 1080 lei.
În motivarea, în drept, a cererii de recurs, se invocă dispozițiile art.299, art.3021, art.303 alin.1, art.3041Cod proc. civilă, cu observarea art.80, art.81 alin.1 din Legea nr.168/1999.
Deși legal citat, intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat la judecata recursului.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, prin prisma apărărilor invocate prin întâmpinare, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, astfel că, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, îl va respinge ca atare, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
Întrucât recurenta - (fostă - ) nu a indicat temeiurile juridice ale cererii sale de recurs, indicând doar generic dispozițiile art.299, art.3021, art.303 alin.1 și art.3041Cod procedură civilă, Curtea, făcând aplicarea dispozițiilor art.306 al.3 Cod proc.civilă, apreciază că dezvoltarea motivelor de fapt invocate, face posibilă încadrarea lor în dispozițiile art.304 pct.8 și pct.9 Cod proc.civilă, astfel că va analiza recursul prin prisma acestor temeiuri de drept.
Cât privește recursul, Curtea reține că, prin acțiunea formulată de intimatul-reclamant, în calitate de salariat al societății pârâte - SA, s-a solicitat obligarea acesteia la plata contravalorii unor drepturi bănești (suplimente salariale de Paști pe anii 2005 - 2007 și de C pe anii 2004 - 2006), invocându-se, în susținerea acestor pretenții, prevederile art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivelul Unității (societății).
Potrivit acestui text: "-cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații SNP - SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe - ".
Cuantumul sumei pretinse de către intimatul-reclamant a fost contestat de recurenta-pârâtă, atât în privința întinderii, cât și în privința caracterului datorat, fiind pretins a fi fost achitat în tranșe, astfel că instanța fondului avea a aprecia asupra interpretării clauzei neclare, reprezentată de dispozițiile art.168 alin.2 din contractele colective de muncă aferente anilor 2004-2006, referitoare la modalitatea de plată a drepturilor datorate intimatului, precum și a verifica susținerile recurentei-pârâte, privind achitarea suplimentelor salariale, având posibilitatea de a administra proba cu expertiză contabilă, în acest scop.
Dacă, potrivit dispozițiilor art.168 alin.1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate, aferente anilor 2004-2006, este neîndoielnică voința părților contractante, în sensul existenței dreptului salariaților la acordarea stimulentelor de Paști și C și a obligației corelative a angajatorului la acordarea acestora, totuși,sunt neclare, în mod neîndoielnic, dispozițiile art.168 alin.2 din aceste contracte colective de muncă, referitoare la modalitatea plății drepturilor bănești în discuție.
Având în vederecaracterul echivoc al acestei din urmă clauzecontractuale, în vederea verificării apărărilor recurentei-pârâte, formulate în prezentul conflict de drepturi, instanța fondului avea obligația de a interpreta clauza respectivă în conformitate cu dispozițiile art.977 și următoarele din Codul civil și, subsecvent, de a verifica achitarea efectivă a drepturilor bănești solicitate.
Fiind vorba despre o interpretare a clauzelor unui contract colectiv de muncă, în privința acesteia nu erau aplicabile dispozițiile art.31 din Legea nr.130/1996, referitoare la formalitatea înregistrării sale și aceasta, chiar dacă avea efect retroactiv, era validă, întrucât reprezenta o operațiune de lămurire a unui text neclar, justificată de redactarea acestuia în trecut.
Potrivit dispozițiilor art.1128 și urm. din Codul civil, novația este un mod de transformare a raportului juridic obligațional, respectiv o convenție prin care părțile acestui raport sting o obligație existentă, înlocuind-o cu una nouă.
În cauză, dispozițiile art.1128 Cod civil nu sunt aplicabile, contrar susținerilor recurentei-pârâte, deoarece acestea sunt incompatibile cu natura și efectele contractului colectiv de muncă, potrivit dispozițiilor art.295 alin.1 din Codul muncii.
Astfel, obligațiile asumate de angajator, prin încheierea contractelor colective de muncă, ulterioare anilor 2003, conform dispozițiilor art.168 alin.1 și alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aferent anilor 2004-2006, constau în plata suplimentelor salariale anuale, prin includerea în salariul lunar al salariaților, în fiecare an intervenind, potrivit dispozițiilor art.23 ale Legii nr.130/1996 și ale art.242 din Codul muncii, o nouă obligație asumată de angajator, efectivă pe perioada în care contractul colectiv de muncă își produce efectele, în cauză, pe durata unui an.
novațieiestemodificarea raportului juridic obligațional fără încetarea efectelor sale,transformarea acestuia într-un raport juridic nou,ceea ce nu este cazul în speță.
În raport de dispozițiile art.129 alin.(5) Cod proc. civilă, conform căruia judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, prima instanță a administrat proba cu expertiză contabilă judiciară, pentru verificarea susținerilor societății recurente privind stingerea, prin plată, a dreptului subiectiv la încasarea primelor de Paști și de C, întrucât a considerat că este imposibil a se stabili, doar pe calea unei interpretări propuse unui text îndoielnic din contractul colectiv de muncă, dacă pretențiile salariatului intimat-reclamant sunt sau nu sunt justificate.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză (filele 137 - 142 din dosarul de fond), Curtea reține că expertul nu a prezentat o evoluție a salariului reclamantului în perioada 2003 - 2007, pentru a se constata dacă reclamantul a beneficiat de primele cuvenite sau de alte creșteri salariale la nivel de societate, deoarece primele cuvenite reclamantului reprezentau un salariu de bază mediu anual, pe societate, diferit, ca și cuantum, de la un an la altul.
În ceea ce privește cuantumul drepturilor bănești reprezentând suplimentările salariale aferente sărbătorilor de Paște și de C, Curtea constată că acesta se raportează la salariul mediu pe unitate, ci nu la salariul brut, cum, eronat, a solicitat intimatul-reclamant prin petitul acțiunii introductive, astfel că, sub aspectul cuantumului, trebuie avute în vedere concluziile raportului de expertiză, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, având în vedere și dispozițiile art.287 din Codul muncii, potrivit cărora în conflictele de muncă sarcina probei aparține angajatorului, Curtea apreciază că hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel că o va menține ca atare.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod proc. civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă - (fostă " - ).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă - (fostă - ), împotriva sentinței civile nr.145 din data de 02.02.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția de Litigii de Muncă, Asigurări Sociale Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat Pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER,
Red.
Dact.LG/2 ex./27.07.2009
Jud.fond:;
Președinte:Ilie Nadia RalucaJudecători:Ilie Nadia Raluca, Petre Magdalena, Bodea
