Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 405/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ nr. 405/2008-
Ședința publică din 13 martie 2008
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia | - - | - JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța |
- --- | - JUDECĂTOR 3: Trif | |
- | - judecător | |
- grefier |
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de recurenții reclamanți, -, toți cu domiciliul procedural în S M- județul S M, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, ambii cu sediul în B sector 5-, Tribunalul Satu Mare, cu sediul în S M- județul S M, Curtea de APEL ORADEA, cu sediul în O parc nr. 10 județul B, împotriva sentinței civile nr. 1066/D din 24 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect: drepturi bănești,
La apelul nominal făcut în ședința publică de astăzi nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței cele de mai sus, faptul că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, precum și faptul că s-a solicitat judecarea în lipsă în baza art. 242 aliniatul (2) Cod procedură civilă, după care:
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1066/D din 24 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-,fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanții,, -,, Și, împotriva pârâților MINISTERUL JUSTIȚIEI, Curtea de APEL ORADEA, Tribunalul Satu Mare, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, "salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă. pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator". Aliniatul 2 al aceluiași articol dispune că "tichetele de masă se acordă în limita bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar. Analizând aceste dispoziții legale s-a reținut că angajatorul nu are obligația, ci doar posibilitatea de a acorda alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă. Mai mult, unitățile din sectorul bugetar - categorie din care fac parte și pârâții - pot acorda această alocație numai în limita bugetului de stat.
Analizând și prevederile legilor bugetului de stat raportat la perioada pentru care reclamanții solicită sumele ce reprezintă contravaloarea tichetelor de masă neacordate s-a constatat că pretențiile acestora sunt neîntemeiate. Astfel, art. 46 alin. 4 din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003, dispune că "în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare.nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație". Aceste dispoziții au fost preluate identic în Legea bugetului de stat pe anul 2005, nr. 511/2004 art. 40, precum și în Legea bugetului de stat pe anul 2006, nr. 379/2005 art. 24. Este adevărat că prin Legea 142/1998 privind tichetele de masă s-a instituit o anumită formă de protecție socială a salariaților, însă se constată că această formă de protecție socială este, prin lege, facultativă pentru angajator, nu este garantată prin Constituție, nefiind astfel un drept constituțional, fundamental. Art. 41 alin. 2 din Legea fundamentală, a cărui încălcare o invocă reclamanții, dispune că "salariații au dreptul la măsuri de protecție socială. Acestea privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională, precum și alte situații specifice, stabilite de lege", în consecință, Constituția lasă la latitudinea legiuitorului acordarea altor măsuri de protecție socială și criteriile de acordare a acestora. De altfel, instanța nici nu este în drept să aprecieze dacă prin modul de reglementare a dreptului la tichete de masă se încalcă dispozițiile constituționale întrucât ar încălca atribuțiile puterii judecătorești. Eventual, reclamanții ar fi putut invoca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor legale menționate, cu consecința soluționării acestei excepții de către Curtea Constituțională.
Reclamanții au mai invocat situația discriminatorie în care se află, raportat la alte categorii de bugetari care beneficiază de dreptul în discuție, fără să nominalizeze aceste categorii.Curtea Europeană a drepturilor Omului, privitor la dispozițiile art. 14 din Convenție privind interzicerea discriminării, a apreciat că diferența de tratament devine discriminare atunci când se induc distincții între situații analoge și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă. Curtea a decis în mod constant că pentru ca o asemenea încălcare să se producă, trebuie stabilit că persoane plasate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu-și găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă. Curtea a apreciat, prin jurisprudența sa, că statele contractante dispun de o anumită marjă de apreciere pentru a determina dacă și în ce măsură diferențele între situații analoage sau comparabile sunt de natură să justifice distincțiile de tratament juridic aplicate.Pentru a putea aprecia existența discriminării, situația reclamanților trebuie analizată în raport cu alte persoane, aflate în situații comparabile, dar care au fost tratate în mod diferit, respectiv cu persoane din aceeași ramură a sectorului bugetar.
Reclamanții nu au făcut dovada că în cadrul ramurii de bugetari din care fac parte, există categorii de persoane cărora li s-au acordat tichete de masă, problema punându-se în mod similar și în cazul tichetelor cadou.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs părțile reclamante, solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată și precizată pe parcursul dezbaterilor.
În motivarea cererii de recurs sunt formulate următoarele critici:
- recurenții sunt salariați ai Judecătoriei Satu Mare, îndeplinind funcții de grefieri, grefieri-arhivari, ceea ce înseamnă că au calitatea de salariați, funcționează în cadrul sectorului bugetar, toți fiind angajați cu contract de muncă pe durată nedeterminată și funcționând în cadrul serviciului public;
- potrivit art. 1 din Legea nr. 142/1998 și salariații din sectorul bugetar pot primi o alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă, alocație ce este suportată integral de angajator;
- faptul că actul normativ special prevede posibilitatea acordării tichetelor de masă, fără a stabili în sarcina angajatorului obligativitatea acordării acestora nu înseamnă că reclamanții nu ar fi îndreptățiți la primirea lor;
- acordarea tichetelor de masă nu poate fi condiționată nici de cuprinderea sumelor necesare în bugetul anual în condițiile în care pârâții angajatori aveau obligația la conturarea bugetului, să solicite alocarea și virarea fondurilor necesare în acest scop;
- prin neacordarea tichetelor de masă ar exista o discriminare din punctul de vedere al exercitării dreptului la protecție socială între angajații din sectorul bugetar, încălcându-se astfel dispozițiile art. 41 alin. 2, art. 53 din Constituție, art. 5 alin. 3 din Codul muncii și art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului;
- în conformitate cu art. 1 din Legea nr. 193/2006, instituțiile publice pot utiliza biletele de valoare sub forma tichetelor cadou și a tichetelor de creșă.
Prin întâmpinare, intimatul Ministerul Justiției a solicitat respingerea recursului, cu motivarea că prin decizia nr. 14 din 18.02.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii s-a stabilit că tichetele de masă nu se cuvin procurorilor, judecătorilor, personalului auxiliar de specialitate, funcționarilor publici, categorii de personal care nu își desfășoară activitatea în baza unui contract individual de muncă, precum și personalului contractual din cadrul instanțelor și parchetelor.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, precum și din oficiu, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, dezlegarea dată prin soluțiile pronunțate în interesul legii problemelor de drept judecate, este obligatorie pentru instanțe.
Prin Decizia nr. 14 din 14 februarie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii cu privire la aplicarea prevederilor art. 1 alin. 1 și 2 din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă personalului auxiliar de specialitate, funcționarilor publici, categorii de personal care nu își desfășoară activitatea în baza unui contract individual de muncă, s-a stabilit că tichetele de masă nu se cuvin categoriilor anterior menționate.
În mod corect tribunalul a apreciat cererea recurenților reclamanți ca fiind neîntemeiată, în situația în care acordarea tichetelor de masă pentru aceștia nu este o obligație a angajatorilor, ci doar o facultate a acestora.
Legea nr. 142/1998 reglementează posibilitatea acordării de tichete de masă de către angajator salariaților săi.
Aceste tichete reprezintă o alocație individuală de hrană suportată integral pe costuri de către angajator.
Tichetele se acordă în limita prevederilor bugetului de stat, sau după caz, ale bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate pentru celelalte categorii de angajați (art. 1 din Legea nr. 142/1998). Aceste prevederi nu stabilesc în sarcina autorităților publice pârâte o obligație, ci doar o posibilitate ce se poate realiza sau nu în funcție de dispozițiile legii privind bugetul de stat, acordarea tichetelor de masă nefiind o obligație a angajatorilor, ci doar o facultate a acestora. De asemenea, tichetele de masă se acordă în condițiile stabilite prin contractul colectiv de muncă, în urma negocierii dintre angajatori și organizațiile sindicale legal constituite sau cu reprezentanții salariaților, după caz.
Potrivit art. 39 alin. 4 din Legea bugetului de stat pe anul 2003, nr. 631/2002 (dispoziții reluate și în Legea bugetului de stat pe anul 2004, nr. 507/2003, art. 46 alin. 4, în Legea bugetului de stat pe anul 2005, nr. 511/2004, art. 40 și în Legea bugetului de stat pe anul 2006, nr. 379/2005, art. 24) în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv ale activităților de pe lângă unele instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație. Potrivit prevederilor art. 49 din Legea nr. 743/2001, instituțiile publice finanțate integral din bugetul de stat, bugetele locale și din bugetul Fondului de asigurări sociale de sănătate sau din venituri extrabugetare și alocații din bugetul de stat, bugetele locale și bugetul Fondului de asigurări sociale de sănătate nu pot să-și prevadă în bugetele proprii, aprobate conform legii, sume pentru acordarea tichetelor de masă.
Instanța nu poate reține nici solicitarea reclamanților privind reactualizarea contravalorii tichetelor de masă, deoarece, potrivit art. 3 alin. 2 din Legea nr. 142/1998, valoarea nominală a unui tichet de masă se indexează semestrial cu indicele prețurilor de consum înregistrat la mărfurile alimentare, comunicat de Comisia Națională pentru Statistică.
Nu poate reține instanța nici susținerea reclamanților în cauză în sensul în care consideră discriminatoriu acest beneficiu față de personalul auxiliar de specialitate comparativ cu alte sectoare bugetare care beneficiază de tichete de masă, având în vedere faptul că acordarea tichetelor de masă pentru aceștia rămâne o posibilitate ce se poate realiza sau nu în funcție de dispozițiile legii privind bugetul de stat, acordarea tichetelor de masă nefiind o obligație a angajatorilor, ci doar o facultate a acestora.
Față de considerentele ce preced, instanța, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul, sentința recurată urmând a fi păstrată în totul, și se va constata totodată că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul civil declaratde recurenții reclamanți, -, toți cu domiciliul procedural în S M- județul S M, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, ambii cu sediul în B sector 5-, Tribunalul Satu Mare, cu sediul în S M- județul S M, Curtea de APEL ORADEA, cu sediul în O parc nr. 10 județul B, împotriva sentinței civile nr. 1066/D din 24 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCAB I L
Pronunțată în ședința publică de azi, 13 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - --- -
decizie:./20.03.2008
Complet fond: -,
în 2 ex.: /10.04.2008
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia, Stan Aurelia Lenuța, Trif
