Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 4210/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.3073/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.4210/
Ședința publică de la 10 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 3: Cristescu
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-pârâtMinisterul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Parchetelor Militareîmpotriva sentinței civile nr.4771 din data de 10.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.1069/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant,având ca obiect:"drepturi bănești - calcul indemnizație".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul-pârâtMinisterul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Parchetelor Militare,prin consilier juridic în baza delegației nr. 711 /2008 din 02.06.2009 depusă în dosar-fila 7 și intimatul-reclamant,personal.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 05.06.2009, întâmpinare din partea intimatului-reclamant.
Curtea, în ședință publică, procedează la legitimarea intimatului-reclamant, cu CI seria - nr.- eliberată de SPCEP S5 biroul nr. 1 la data de 05.12.2006, după care, comunică duplicatul întâmpinării formulată de intimatul-reclamant către reprezentantul legal al recurentului-pârât.
Părțile prezente, interpelate fiind, arată că nu au cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă părților cuvântul în susținerea și combaterea cererii de recurs.
Recurentul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Parchetelor Militare, prin consilier juridic, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, casarea sentinței civile atacate și pe cale de consecință, respingerea acțiunii ca tardiv introdusă, în principal, și ca nefondată, în subsidiar.
Intimatul-reclamant, personal, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală, întrucât nu se poate reține susținerea pârâtului în sensul că, cuantumul pensiei sale nu poate fi reactualizat față de faptul că secția în cadrul căreia acesta și-a desfășurat activitatea, a fost desființată.
Curtea, în temeiul art.150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4771 din data de 10.06.2008, pronunțată în dosarul nr.1069/3/AS/2008, Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a obligat pârâtul să elibereze adeverința privind actualizarea drepturilor de pensie ale reclamantului, ținând cont de coeficientul de ierarhizare nr. 21, începând cu data de 1.01.2007 și să o înainteze Ministerului Apărării - Secția Pensii Militare, pentru actualizarea pensiei.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt și de drept:
Reclamantul este beneficiarul unei pensii de serviciu, conform art. 83 din Legea nr. 303/2004, începând cu data de 01.04.2006, conform deciziei nr. -/10.04.2006 emisă de Ministerul Apărării, Direcția Financiar-Contabilă - Secția Pensii Militare, astfel încât îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 303/2004 privind actualizarea pensiei.
A mai reținut Tribunalul că, potrivit mențiunii din adeverința nr. 111/2008, emisă de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Parchetelor Militare, reclamantul a îndeplinit funcția de procuror militar inspector în cadrul Secției Parchetelor Militare, în perioada 18.02.1994 - 25.06.2001.
În adeverința nr. 30/2007, emisă de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Parchetelor Militare, se menționează căfuncția de procuror - inspectorprevăzută la anexa 2 lit. A nr. crt. 8 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, cu modificările și completările ulterioare și anexa 1 cap A nr. crt. 8 (coeficientul de ierarhizare 15,000) din nr.OUG 177/2002, esteechivalentă cu funcția de inspector în Ministerul Justiției și înprevăzută la anexa 1 lit. B nr. crt. 7.
Prima instanță a avut în vedere dispozițiile art. 85 alin. 2 din Legea nr. 303/2004, ale art. 3 alin. 1 din nr.OUG 27/2006 și ale anexei 1 lit. B crt. 7 din nr.OUG 27/2007.
Concluzia Tribunalului a fost în sensul că funcția de procuror inspector din cadrul este echivalentul funcției căreia îi corespunde un coeficient de ierarhizare de 21,000.
Faptul că funcția exercitată anterior pensionării este în prezent reglementată de alte acte normative și are un alt regim nu constituie motiv temeinic pentru a nu se avea în vedere la actualizare drepturilor de pensie coeficientul de ierarhizare aferent funcției echivalente, pentru că s-ar ajunge în situația în care scopul procesului de actualizare nu ar putea fi realizat,caz în care reclamantul ar avea numai un drept iluzoriu la actualizare.
În concluzie, s-a reținut că actualizarea drepturilor de pensie asigură respectarea unei directe proporționalități între veniturile unui magistrat activitate și ale unui magistrat pensionar, care are aceleași condiții de vechime, funcție, nivel al instanței etc. ca ale unuia în activitate, și, cum veniturile celor în activitate pot fi modificate, ele trebuie atestate de fostul angajator, conform nr.HG 1275/2005, căruia îi revine obligația de a comunica organului competent în plata pensiilor modificările intervenite.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs motivat, în termenul legal, pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, recurentul a arătat, în esență, următoarele:
- având în vedere dispozițiile art. II alin. 3 din nr.OUG 75/2008, s-a solicitat trimiterea cauzei spre competentă soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție;
- a mai susținut recurentul că, în mod greșit prima instanță a respins ca neîntemeiată excepția tardivității, raportat la dispozițiile art. 87 din Legea nr. 19/2000, întrucât obiectul cererii nu este reprezentat de actualizarea pensiei de serviciu, ci, în realitate, este vorba despre o contestație împotriva decizie ide pensionare sub aspectul conținutului acesteia vizând coeficientul de ierarhizare;
- pe fondul litigiului, s-a arătat că, prin art. II Titlul XVI din Legea nr. 247/2005, funcția de procuror inspector s-a desființat,aceștia devenind simpli procurori;că inspectorii din cadrul Inspecției Judiciare a sunt numiți de plenul Consiliului Superior la Magistraturii, fie prin concurs sau examen,fie sunt procurori detașați;că recurentul nu poate fi obligat la eliberarea adeverinței privind actualizare drepturilor de pensie ale reclamantului cu un coeficient de ierarhizare 21, deoarece aceasta nu se poate realiza fără modificarea deciziei nr. -/10.04.2006, în care se prevede un coeficient de ierarhizare de 19.
Prin întâmpinarea depusă, intimatul a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, care este legală și temeinică.
În recurs, nu au fost administrate probe.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, atât prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele, conform dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prima dintre criticile formulate nu poate fi primită, câtă vreme, prin decizia Curții Constituțional nr. 104/2009, a fost admisă excepția de neconstituționalitate și s-a constat că dispozițiile art. I și II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției sunt neconstituționale.
De altfel, potrivit art. I din nr.OUG 75/2008, " (1) Cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, formulate de personalul salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare, precum și potrivit Ordonanței Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007, cu modificările ulterioare, sunt soluționate, în primă instanță, de curțile de apel.
(2) Recursul împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de curțile de apel se judecă de Înalta Curte de Casație și Justiție."
Or, cererea cu care reclamantul a învestit instanța nu are un obiect care să fi făcut posibilă încadrarea în ipoteza textului art. I alin. 1 din nr.OUG 75/2008.
Referitor la cea de a doua critică, se reține că procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, astfel încât instanța, în toate cazurile, hotărăște numai asupra obiectului cererii deduse judecății, astfel cum a fost stabilit de reclamant.
Cum, în cauză, fără echivoc, reclamantul a învestit Tribunalul cu o cerere având ca obiect eliberarea de către pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a unei adeverințe, ținându-se cont de coeficientul 21, adeverință care îi este necesară în vedereaactualizăriipensiei de către Secția Pensii Militare din cadrul Ministerului Apărării, care a emis decizia de pensie nr. -/10.04.2006 și care nu a fost chemată în judecată, în mod corect prima instanță a respins excepția tardivității invocată de pârât, în temeiul art. 87 din Legea nr. 19/2000, reținând că nu a fost sesizată cu o contestație împotriva menționatei decizii de pensie emisă în anul 2006.
Este lipsită de suport susținerea recurentului potrivit căreia instanța învestită cu verificarea legalității deciziei de pensionare trebuia să facă aplicarea acesteia, fără a avea posibilitatea de a modifica coeficientul de ierarhizare, întrucât verificările efectuate de tribunal nu au vizat legalitatea acestei decizii de pensionare, ci procesul de actualizare a pensiei de serviciu.
În ce privește ultima critică, se rețin următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 85 alin. 2 din Legea nr. 303/2004, republicată, "(2) de serviciu ale judecătorilor și procurorilor, precum și pensiile de urmaș prevăzute la art. 84 se actualizează ori de câte ori se majorează indemnizația brută lunară a unui judecător și procuror în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad al instanței sau parchetului, cu luarea în considerare, în procent, a sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu, precum și a sporului de vechime. Dacă în urma actualizării rezultă o pensie de serviciu mai mică, judecătorul sau procurorul își poate păstra pensia aflată în plată."
În mod corect instanța de fond a reținut că reclamantul este beneficiarul unei pensii de serviciu, conform art. 83 din Legea nr. 303/2004, începând cu data de 01.04.2006, conform deciziei nr. -/10.04.2006 emisă de Ministerul Apărării, Direcția Financiar - Contabilă, Secția Pensii Militare, astfel încât îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 303/2004 privind actualizarea pensiei și că, potrivit mențiunii din adeverința nr. 111/2008, emisă de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Parchetelor Militare, reclamantul a îndeplinit funcția de procuror militar inspector în cadrul Secției Parchetelor Militare, în perioada 18.02.1994 - 25.06.2001.
Cum procurorii inspectori din cadrul pot fi procurori detașați, Curtea reține că în mod corect s-a emis de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție adeverința nr. 30/2007, din care rezultă căfuncția de procuror inspectorprevăzută la anexa 2 lit. A nr. crt. 8 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, cu modificările și completările ulterioare și anexa 1 cap A nr. crt. 8 (coeficientul de ierarhizare 15,000) din nr.OUG 177/2002, este echivalentă cu funcția de inspector în Ministerul Justiției și în prevăzută la anexa 1 lit. B nr. crt. 7. căreia, în prezent, îi corespunde coeficientul de ierarhizare 21.
Împrejurarea că prin art. II Titlul XVI din Legea nr. 247/2005, funcția de procuror inspector s-a desființat, aceștia devenind simpli procurori, nu este de natură să conducă la o altă concluzie, astfel cum susține recurentul.
De altfel, se reține că nici modalitatea de numire a procurorilor inspectori din cadrul nu prezintă relevanță în privința intimatului reclamant, pensionat în anul 2001, câtă vreme dispozițiile legale în temeiul cărora se realizează recalcularea au în vedere cu totul alte criterii.
Astfel, la data pensionării - 1.06.2001, intimatul îndeplinea funcția de procuror militar inspector la Secția Parchetelor Militare în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și i-a fost stabilită pensia militară deserviciu, însă, în luna martie 2006, acesta a optat pentru pensia de serviciu ca magistrat, eliberându-i-se decizia nr. -/10.04.2006.
Curtea își însușește argumentele primei instanțe în sensul că, procesul de actualizare a drepturilor de pensie trebuie să asigure respectarea unei directe proporționalități între veniturile unui magistrat activitate și ale unui magistrat pensionar, care are aceleași condiții de vechime, funcție, nivel al instanței etc. dreptul intimatului reclamant la actualizare impunându-se a fi efectiv, iar nu iluzoriu.
Pentru considerentele expuse, Curtea constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, urmând a fi menținută, astfel încât, în raport de dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu opinie majoritară:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr.4771 din data de 10.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.1069/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
Red. /tehnored.
2 ex./07.07.2009
Jud.fond: /
Cu opinia separată a doamnei judecător -
Curtea apreciază că susținerile recurentei sunt în parte fondate. Astfel, nu se poate aprecia că reclamantul a formulat o contestație la decizia de pensionare pentru a putea aprecia asupra tardivității ei, ci a solicitat actualizarea pensiei raportat la un alt element față de cel pentru care intimata a optat atunci când a eliberat adeverința necesară recalculării. În consecință excepția de tardivitate a contestației nu poate fi reținută în cauză.
Criticile recurentei sunt întemeiate însă în ceea ce privește fondul cauzei, coeficientul de ierarhizare cuvenit reclamantului la actualizarea pensiei de serviciu fiind cel pentru funcția de procuror, respectiv 19 și nu 21 cum este cel al unui inspector.
În acest sens, Curtea apreciază că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 85 alin. 2 din Legea nr. 303/2004, în vigoare pe perioada în litigiu, privind actualizarea pensiei de serviciu a reclamantului în funcție de media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni a judecătorilor și procurorilor în activitate, considerând că funcția la care reclamantul se poate raporta în ceea ce privește coeficientul de multiplicare este cea de inspector în Ministerul Justiției sau.
Astfel, Curtea reține că la data pensionării reclamantul îndeplinea funcția de procuror militar inspector al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin Legea nr. 247/2005, ulterior pensionării reclamantului, funcția de procuror inspector a fost desființată iar persoanele care îndeplineau funcții similare au revenit de drept, prin efectul legii, pe postul deținut anterior numirii ca inspector, respectiv de procurori la parchetul unde anterior îndepliniseră funcția de inspector.
Prin Legea de organizare a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 317/2004 a fost înființată Inspecția Judiciară în cadrul căreia au fost numiți ca inspectori, de către plenul, prin concurs sau examen, inclusiv magistrați, prin detașare de la instanțele și parchetele unde funcționau, în urma unei proceduri de selecție a candidaților.
Curtea apreciază că funcția de inspector în cadrul nu echivalează cu funcția de inspector al parchetului pentru ca dispozițiile privind coeficientul de ierarhizare pentru inspectorii să fie aplicate prin analogie persoanelor care, anterior modificărilor legislative, au deținut funcția de inspector într-o altă structură judiciară.
Astfel se constată că organizarea instituțională, procedurile de numire, statutul funcției de inspector, raporturile ierarhice sunt diferite, neputându-se aprecia că reclamantul ar fi candidat la un asemenea post, ar fi fost selecționat și ar fi desfășurat o astfel de activitate, pentru a beneficia de coeficientul de ierarhizare expres prevăzut pentru o funcție pe care reclamantul nu a deținut-
Prin urmare, în lipsa unei dispoziții exprese a legii, Curtea apreciază că pensia de serviciu a reclamantului se actualizează raportat la procentul de salarizare al unui procuror de la Parchetul de pe lângă ÎCCJ și nu la nivelul unui inspector din sau, pentru identitate de rațiune, din Ministerul Justiției.
Față de aceste considerente, opinia instanței este de admitere a recursului, de modificare a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
JUDECATOR,
-
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu
