Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 428/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 428
Ședința publică din 14 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Andrianu Virgil
JUDECĂTOR 2: Maierean Ana
JUDECĂTOR 3: Gheorghiu Neculai
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de pârâții Grupul Școlar " " și Consiliul Local, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr. 207 din 9 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal s-a prezentat consilier juridic, pentru pârâtul recurent Consiliul local, lipsă fiind reprezentantul pârâtului recurent Grupul Școlar " " și reclamanta intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care i s-a înaintat reprezentantei pârâtului recurent Consiliul local un exemplar de pe întâmpinarea depusă la dosar de reclamanta intimată.
Întrebată fiind, consilier juridic a arătat că reclamanta intimată este maistru instructor, fiind plătită de Consiliul local, care este ordonator principal de credite.
Instanța, constatând că recursurile se află în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic, pentru pârâtul recurent Consiliul local, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței pronunțată de Tribunalul Botoșani și respingerea acțiunii, arătând că, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, reclamanta nu a desfășurat alte activități peste norma didactică.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
La data de 17.11.2008 pe rolul Tribunalului Botoșani - Secția civilă sub nr- a fost înregistrată acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Grupul Școlar " " și Consiliul local, prin care a solicitat obligarea acestora la plata drepturilor salariale pentru cele 2 ore efectuate zilnic în plus, începând cu 21.04.2008, la plata sumei de 619,54 lei, reprezentând contravaloare navetă. A mai solicitat obligarea Grupului Școlar " " la reducerea duratei normale a timpului de muncă cu două ore zilnic.
În motivare, a arătat că, în baza art. 17 din OUG96/2003, angajatorul era obligat să-i acorde cele 2 ore libere zilnic, dar acest lucru nu s-a întâmplat. La data de 17.10.2008 a formulat o cerere în vederea aplicării acestei dispoziții, dar consideră că această obligație opera de drept fără nici o altă formalitate. Această petiție a fost respinsă, invocându-se alte acte normative.
Pe de altă parte, de la domiciliu și până la locul de muncă face naveta cu autoturismul proprietate personală, deoarece, deși există mijloace de transport în comun nu se poate folosi de ele, întrucât programul ei școlar este diferit față de programul după care circulă acestea. Cheltuielile cu naveta i-au fost decontate fără probleme până la 28.07.2008, dar după această dată, la cererile pe care le-a adresat conducerii școlii i s-a răspuns că nu sunt fonduri disponibile.
Prin sentința civilă nr. 207 din 9.02.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta -, în contradictoriu cu pârâții Grupul Școlar " " și Consiliul local.
A fost obligat Grupul Școlar " " să reducă durata normală a timpului de muncă a reclamantei cu două ore zilnic în condițiile art. 17 din OG96/2003.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantei:
- drepturile salariale aferente celor 2 ore efectuate zilnic peste durata normală a timpului de muncă a reclamantei redusă conform art. 17 din OG96/2003 pentru intervalul 17.10.2008 - 09.02.2009;
- suma de 619.54 lei reprezentând contravaloare cheltuieli de transport;
- suma de 400 lei reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu avocat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele;
Conform statelor de plată, începând cu luna aprilie 2008, reclamanta a fost angajata Grupului Școlar " " pe postul de maistru instructor. La data de 11.04.2008, aceasta a dat naștere la doi copii, - și -. Așa cum arată OUG96/2003, reclamanta avea dreptul la reducerea duratei normale de activitate cu două ore zilnic. Alineatul 2 din acest articol specifică în mod clar că, doar la cererea mamei, pauzele pentru alăptare vor fi înlocuite cu reducerea duratei normale a timpului de lucru cu două ore zilnic. Așa cum a arătat și reclamanta, o asemenea solicitare a fost făcută abia la 18.10.2008 și implicit de la această dată trebuia redusă durata de activitate zilnică cu două ore. Susținerile pârâtului cum că, prin aplicarea acestui text de lege s-ar ajunge la eliminarea normei didactice în anumite zile sunt greșite, deoarece legiuitorul, în OUG96/2003 nu s-a referit numai la cadrele didactice, ci la toate salariatele din România. În situația specială a reclamantei care trebuie să îndeplinească o anumită normă didactică, angajatorul trebuie să urmărească nu neapărat o reducere a acesteia, ci o reducere a programului de activitate de 8 ore zilnic, în așa fel încât să fie îndeplinite cerințele OUG17/2003.
Ca urmare, au fost obligați pârâții Grupul Școlar " " și Consiliul local să plătească reclamantei drepturile salariale aferente celor două ore efectuate zilnic peste durata normală a timpului de lucru pentru intervalul 17.10.2008 - 9.02.2009.
Primul pârât a fost obligat să dea eficiență dispozițiilor art. 17 din OG96/2003.
Pretențiile privind acordarea contravalorii cheltuielilor de transport cu autoturismul proprietate personală au fost considerate justificate prin chitanțele atașate de reclamantă la cererile adresate angajatorului.
De altfel, conform adresei nr. 1066 din 15.12.2008, pârâtul Grupul Școlar " " i-a adus la cunoștință reclamantei că sumele solicitate au fost înregistrate în evidența contabilă și vor fi plătite după suplimentarea bugetului de către Primăria.
Conform art. 104 din Legea nr. 128/1997, reclamanta are dreptul la decontarea contravalorii cheltuielilor de transport în măsura în care nu există mijloace de transport în comun care să-i asigure acesteia deplasarea la locul de muncă.
Lipsa acestor mijloace de transport trebuie analizată și prin raportarea diferitelor programe de activitate pe care le au societățile specializate în asigurarea unor asemenea servicii, instanța constatând că, potrivit programului depus la fila 12 dosar fond nu se putea asigura un transport în comun reclamantei față de structura normei didactice stabilită de angajator prin adresa 1794 din 5.11.2008 (fila 10 dosar fond).
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții Grupul Școlar " " și Consiliul Local, care, cu o motivare identică, au arătat că acțiunea reclamantei este neîntemeiată, întrucât Statutul personalului didactic prevede la art. 45 singura excepție vizând reducerea normei didactice, iar Ordonanța de Urgență nr. 96/2003 privind protecția maternității la locurile de muncă are în vedere reducerea duratei normale a timpului de muncă. Rezultă că art. 17 din nr.OUG 96/2003 s-ar putea aplica numai în limita celor 16 ore destinate activităților prevăzute la art. 42 alin. 1 lit. b din Statutul personalului didactic. Așadar, consideră exclusă posibilitatea reducerii normei didactice de 24 de ore pe săptămână.
Obligarea Grupului Școlar " " la plata drepturilor salariale aferente celor 2 ore efectuate zilnic peste durata normală a timpului de muncă, este neîntemeiată, având în vedere situația specială a reclamantei care, în mod constant, nu a participat la activitățile prevăzute la art. 42 alin. 1 lit. b din Statutul personalului didactic, aspect ce rezultă din înscrisurile anexate în recurs. De altfel, în urma sustragerii repetate de la efectuarea activităților complementare procesului de învățământ, reclamanta nu a mai fost inclusă în planificările acestor activități.
Așadar, solicitarea privind plata drepturilor salariale aferente celor 2 ore efectuate zilnic peste durata normală a timpului de muncă este lipsită de obiect.
Referitor la obligarea Grupului Școlar " " și Consiliului local la plata sumei de 619,54 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport, consideră incident art. 304 pct. 9 teza a II-a pr. civ. instanța interpretând eronat alin. 3 al art. 104 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit acestui alineat, de regulă, se asigură decontarea cheltuielilor pe mijloacele de transport în comun, din localitatea de reședință la locul de muncă și de la locul de muncă în localitatea de reședință pentru personalul didactic din unitățile de învățământ de stat, care nu dispune de locuință și căruia nu i se poate oferi o locuință corespunzătoare în localitatea unde are postul, însă, "în cazul în care nu există mijloace de transport în comun între localitatea de reședință și sediul unității de învățământ, urmează a i se deconta contravaloarea a 7,5 benzină Premium la 100 km parcurși, dacă transportul se face cu autoturismul proprietate personală", iar "în cazul în care există mijloc de transport în comun, dar personalul didactic preferă să circule cu autoturismul proprietate personală, urmează a se deconta contravaloarea abonamentului lunar pe respectivul mijloc de transport în comun".
În mod evident, situația reclamantei se încadrează în ipoteza în care, între localitatea de reședință și sediul unității de învățământ există mijloc de transport în comun, dar cadrul didactic preferă să circule cu autoturismul proprietate personală.
Astfel, reclamantei ar urma să i se deconteze contravaloarea abonamentului lunar pe respectivul mijloc de transport în comun care variază în funcție de numărul de zile ale lunii (12 lei/zi).
Au mai precizat recurenții că, la data pronunțării sentinței, plata cheltuielilor de transport a fost efectuată conform statelor de plată depuse la dosarul cauzei.
Potrivit Anexei nr. 3 la Hotărârea nr. 31 din 27.03.2008 a Consiliului Județean B, prin care se stabilește Programul de transport județean de persoane prin curse regulate pentru județul B, există suficiente mijloace de transport în comun care asigură deplasarea personalului didactic la locul de muncă, chiar în număr superior celor care deservesc transportul pentru alte localități.
În mod greșit, prima instanță a reținut lipsa mijloacelor de transport prin raportarea diferitelor programe de activitate pe care le au societățile specializate, la structura normei didactice. A condiționa existența mijloacelor de transport în comun între localitatea de reședință și sediul unității de învățământ de orarul intimatei echivalează cu adăugarea la lege, atribut exclusiv al puterii legiuitoare.
De altfel, dispozitivul hotărârii primei instanțe conține dispoziții contradictorii. Deși Grupul Școlar " " este obligat să reducă durata normală a timpului de muncă cu două ore zilnic (în limita celor 16 ore de activități complementare procesului de învățământ și raportat la programul zilnic de 8 ore), prin aceeași hotărâre se obligă Grupul Școlar " " și Consiliul local la plata sumei de 619,54 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport cu autoturismul proprietate personală, urmare a constatării lipsei mijloacelor de transport prin raportare doar la norma didactică.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că sunt nefondate.
Referitor la primul motiv de recurs, în mod justificat a fost obligată unitatea angajatoare la reducerea duratei normale a timpului de muncă a reclamantei, având în vedere disp. art. 17 din OG96/2003, aplicabile tuturor salariatelor din România, indiferent de profesie și domeniul în care lucrează.
Această reducere nu vizează neapărat reducerea normei didactice, ci a programului zilnic de 8 ore, pentru a se respecta cerințele actului normativ menționat. Ori reclamanta a făcut dovada că în perioada 17.10.2008 - 9.02.2009 a lucrat peste programul normal de lucru.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs și acesta este neîntemeiat.
Chiar dacă pe ruta parcursă de reclamantă până la locul său de muncă există mijloace de transport în comun, față de orarul său de lucru stabilit de angajator ( 10 dosar) este evident că aceasta nu se poate folosi de mijloacele de transport în comun existente. Dealtfel, unitatea în favoarea căreia reclamanta a prestat activitate i-a comunicat acesteia că sumele solicitate cu titlu de cheltuieli de transport au fost înregistrate în evidența contabilă, urmând a fi achitate după suplimentarea bugetului de către Primăria.
Față de cele reținute, constatând criticile aduse sentinței ca nefondate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ambele recursuri ca atare.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții Grupul Școlar " " și Consiliul Local, împotriva sentinței nr. 207 din 9 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Jud.fond:;
Ex.2; 29.04.2009
Președinte:Andrianu VirgilJudecători:Andrianu Virgil, Maierean Ana, Gheorghiu Neculai
