Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 4287/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
Format vechi nr.561/2009
ROMANIA
CURTEA DE APEL B
SECTIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA NR. 4287/
Ședința publică de la 10 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 3: Cristescu
GREFIER
*********************
Pe rol fiind pronunțarea cererii de recurs formulată de recurenta Curtea de Conturi a României, împotriva sentinței civile nr.1402 din data de 08.10.2008, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr- (1747/C/2008), în contradictoriu cu intimații, G, și intimatul chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice,având ca obiect:"drepturi bănești".
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 20 mai 2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 27 mai 2009, la data de 03 iunie 2009 și apoi la data de 10 iunie 2009, când a dat următoarea decizie.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.1402 din data de 08.10.2008, pronunțată de către Tribunalul Călărași - Secția Civilă s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.11.2000 - 22.06.2005, invocată de pârâta Curtea de Conturi a României; s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții,., G, și împotriva pârâtei Curtea de Conturi a României; s-a obligat pârâta către reclamanți la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de stabilitate, sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică precum și sporul de vechime aferent acestora, pentru perioada 23.06.2005 - 31.05.2008, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la achitarea efectivă și s-a obligat pârâta la corectarea încadrărilor salariale cu includerea sporurilor respective ale reclamanților pe perioada respectivă.
Prin aceeași sentință s-a obligat pârâta la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților și s-a respins, ca fiind prescrisă, acțiunea reclamanților pentru perioada 01.11.2000 - 22.06.2005.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, potrivit art.3 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă, termenul de prescripție este de 3 ani "dacă nu există alte prevederi legale derogatorii" și că în raport de prevederile art.283 alin.1 lit.c din Legea nr.53/2003, cererile formulate în materia conflictelor de muncă pot fi formulate "în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi neacordate sau despăgubiri către salariat".
De asemenea, s-a arătat că potrivit art.7 din Decretul 167/1958 "Prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.", iar în ceea ce privește data nașterii dreptului la acțiune s-a precizat că aceasta este data la care dreptul subiectiv este încălcat, negat, contestat ori data de la care dreptul subiectiv trebuie exercitat.
Pe fondul cauzei, s-a constatat că reclamanții sunt angajați ai Camerei de Conturi C și îndeplinesc funcțiile de controlori financiari, fiind salarizați în baza Legii nr.50/1995, astfel cum a fost completată și modificată ulterior prin Legea nr. 104/1999, abrogată prin nr.OUG160/2000.
S-a ținut seama că potrivit art.52 din Legea nr. 104/1999, "controlorii financiari beneficiază de sporul de stabilitate în raport cu vechimea efectivă în funcții economice de specialitate și de control financiar, de sporul pentru titlul științific de doctor sau doctor docent precum și de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică" și că legea este actul juridic al Parlamentului elaborat în conformitate cu legea supremă - Constituția potrivit unei proceduri prestabilite și care reglementează relațiile sociale cele mai generale și mai importante, fiind actul normativ cu forță juridică superioară tuturor celorlalte acte normative.
S-a considerat că noțiunea de supremație juridică a legii constă în faptul că norma stabilită de ea trebuie să corespundă celor cuprinse în Constituția României, și toate celelalte acte juridice emise de organele statului nu pot să o abroge, să o modifice sau să deroge de la ea, fiindu-i subordonate din punct de vedere al eficacității juridice.
De asemenea, prima instanță a mai arătat că Legea nr.104/1999 are caracter de lege organică conform dispozițiilor art.73 pct.l lit.e din Constituția României.
S-a reținut că art.52 din Legea nr.104/1999 a fost abrogat prin art.6 din nr.OG 160/2000, însă s-a considerat că acest din urmă act normativ - ordonanța guvernului - este un act normativ de nivel inferior Legii nr.104/1999, fiind într-o vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative (art.54 pct.2).
Ca urmare, s-a arătat că inaplicabilitatea normelor de abrogare determinată de neregularitatea modului în care au fost adoptate, face ca efectele art.52 din Legea nr.104/1999 să se producă și după intrarea în vigoare a nr.OG106/2000 și prin urmare rezultă că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare, normele ce reglementau acordarea sporurilor de stabilitate și de risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că ele au produs și produc în continuare efecte juridice.
S-a avut în vedere că, efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art.52 din Legea nr. 104/1999 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.
S-a considerat că despăgubirile cuvenite reclamanților trebuie să cuprindă atât sporurile neacordate, cât și indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume, corespunzător art.161 din Codul muncii, respectiv prejudiciul efectiv și beneficiul nerealizat.
S-a amintit că în sensul celor expuse, referitor la drepturile judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia 21/10.03.2008 din dosarul nr. 5/2008, decizie obligatorie potrivit art.329 alin.3 din pr.civ.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, prima instanța a reținut temeinicia acesteia, având în vedere că Ministerul Economiei și Finanțelor are printre sarcinile ce rezultă din legea acestuia de organizare și funcționare și pe aceea de a asigura instituțiilor bugetare care nu au venituri proprii, cum este și pârâta din cauza de față, sumele necesare pentru desfășurarea corespunzătoare a activității, fie prevăzute prin bugetele anuale, fie prin rectificările de buget.
Astfel, s-a precizat că potrivit art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiuni care sunt în responsabilitatea Guvernului, cu privire la sistemul bugetar: pregătirea proiectelor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
De asemenea, s-a amintit că răspunderea Ministerului Economiei și Finanțelor rezultă și din prevederile art.3 din nr.HG208/2005 și ale art.3 din nr.HG386/2007.
Împotriva acestei hotărâri s-a formulat recurs de către pârâta Curtea de Conturi a României, care a criticat-o pentru nelegalitate, întrucât instanța de fond a aplicat greșit legea.
S-a arătat că prin pct.14 Legea nr.104/1999 s-a modificat art.52 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, Ml din 30 iulie 1997, alin.(2) al acestui text de lege având următorul conținut: "controlorii financiari beneficiază de sporul de stabilitate în raport cu vechimea efectivă în funcții economice de specialitate și de control financiar, de sporul pentru titlul științific de doctor sau doctor docent, precum și de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică.", după republicarea Legii nr.50/1996, în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 563/18.11.1999, art.52 alin.(2) a devenit art.56 alin.(2).
S- menționat că prin Legea nr. 125/2000, lit.q), Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
S-a precizat că art.56 din Legea nr.50/1996, republicată, a fost modificat, în totalitate, de nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, aprobată de Legea nr.334/2001, prin art.I pct.46, având un alt conținut, care reglementa sistemul de salarizare al altor categorii profesionale, respectiv al judecătorilor financiari și procurorilor financiari în cadrul Curții de Conturi a României.
Prin urmare, s-a învederat că nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001 este actul normativ care a stipulat, prin modificare, o normă juridică nouă la art.56 din Legea nr.50/1996, vechiul text al acestuia, care prevedea sporul de stabilitate, sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru controlorii financiari, devenind inaplicabil, potrivit principiul aplicării imediate a legii civile noi, astfel că soluția Tribunalului Călărași de acordare a drepturilor salariale deduse judecății, în temeiul unei dispoziții anterioare de completare a Legii nr.50/1996, adusă prin pct.14 din Legea nr.104/1999, care a fost modificată ulterior, este vădit nelegală.
S-a adăugat că potrivit art.60 alin.(2) din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnica legislativă pentru elaborarea actelor normative, dispozițiile de modificare și de completare se încorporează în actul de bază, identificându-se cu acesta.
Astfel, instanța de fond în mod greșit s-a raportat, în motivarea hotărârii judecătorești, la dispoziția de modificare sau completare a Legii nr.50/1996 ", în speță art.52 ori pct.14 din Legea nr. 104/1999 - și nu la dispoziția legală a actului de bază, cu care s-a identificat, după republicarea, în anul 1999, Legii nr.50/1996, respectiv art.56 alin.(2) mai sus redat.
În privința dispozițiilor art.6 alin.(l) din nr.OUG160/2000 de salarizarea controlorilor financiari, s-a arătat că acestea au abrogat prevederile Legii nr.50/1995 cu privire la salarizarea membrilor și personalului Curții de Conturi a României și nu pe cele ale Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, cum în mod eronat a reținut Tribunalul Călărași.
S-a menționat că nr.OG83/2000 îndeplinește cerințele prevăzute de art.56 alin.(2) din Legea nr.24/2000, republicată, potrivit căruia evenimentele legislative, cum sunt modificările și completările unui act normativ, pot fi dispuse prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior, având ca obiect exclusiv evenimentul respectiv, dar și prin alte acte normative ulterioare care, în principal, reglementează o anumită problematică, iar ca măsură conexă dispun asemenea evenimente pentru a asigura corelarea celor două acte normative interferențe.
S-a precizat că la data apariției nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001, sistemul de salarizare al controlorilor financiari era stabilit de anexa nr.III/2 la.nr.OUG24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și de aceea prin art.8 al nr.OG83/2000, aprobată de Legea nr.334/2001, a fost introdusă următoarea prevedere: "Nota la anexa nr. III/2 "Curtea de Conturi" la.OUG nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 138 din 31 martie 2000, se completează cu un alineat cu următorul cuprins: "Controlorii financiari beneficiază de spor de fidelitate, în raport cu vechimea efectivă în funcții economice de specialitate și de control financiar, în condițiile prevăzute la art. 18 alin. (3) și (5) din Legea nr. 1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de spor de risc și suprasolicitare neuropsihica de 50% din salariul de baza brut lunar, precum și de sporul pentru titlul științific de doctor sau doctor docent de 15% din salariul de baza brut."
S-a arătat că nr.OUG160/2000 privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi, aprobată de Legea nr.711/2001, care a intrat în vigoare la data de 01.11.2000, a stipulat la art.6 alin.(2) faptul că Anexa nr. HI/2 și punctul 1 din anexa nr. VI/2 lit. D din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza pentru personalul contractual din sectorul bugetar se abrogă.
De vreme ce ordonanța de urgență guvernului - nr.OUG160/2000, aprobată de Legea nr.711/2001 a abrogat o parte din conținutul unei alte ordonanțe de urgență - nr.24/2000, aprobată de Legea nr.383/2001, s-a susținut că în cauză este respectată cerința unei reglementări de același nivel, reglementată de art.62 alin.(l) din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnica legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată.
S-a menționat că de la data de 01.11.2000, voința expresă exprimată in claris a legiuitorului a fost în sensul abrogării anexei nr.III/21a nr.OUG24/2000, drepturile salariale deduse judecății încetând să mai existe, nemaiputând fi atinse și nici acordate.
S-a adăugat că art.62 alin.(3) din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative: "Abrogarea unei dispoziții ale unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin "abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial. excepție prevederile din ordonanțele guvernului care au prevăzut norme de abrogare și au fost respinse prin lege de către Parlament.", or în speță, nr.OUG 160/2000 nu este o ordonanță respinsă prin lege de Parlament, ci, dimpotrivă este o ordonanță aprobată prin Legea nr.711 din decembrie 2001.
S-a precizat că norma juridică nu ultraactivează, nu-și extinde efectele după ieșirea sa din vigoare, iar abrogarea expresă este cea mai importantă modalitate egală folosită de legiuitor de scoatere din vigoare a unei norme juridice vechi.
S-a învederat că începând cu 01.11.2000 și până la data pronunțării hotărârii judecătorești recurate, drepturile salariale ale controlorilor financiari au fost reglementate de o serie de acte normative speciale: nr.OUG 160/2000 cu modificările și completările ulterioare, Legea nr.233/2006, nr.OG27/2007, aprobată prin Legea nr.219/2007 și nr.OG 14/2008, aprobată de Legea nr.137/2008 și s-a arătat că aceste acte normative nu conțin nici un text de lege care să prevadă acordarea sporurilor salariale deduse judecății, ci dispun că indemnizația lunară este unica formă de remunerare lunară a activității corespunzătoare funcției de controlor financiar.
În ceea ce privește acordarea sporului de vechime in muncă aferent perioadei 23.06.2005-31.05.2008, recurenta a învederat faptul că sentința recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină această soluție.( art.304 pct.7 pr.civ.).
Prin întâmpinarea formulată de către intimații reclamanți s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentă, încadrate pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. Curtea constată următoarele:
Prima instanță a fost învestită să soluționeze cererea formulată de către reclamanții intimați, controlori financiari la Camera de Conturi a Județului C la data de 23.06.2008, având ca obiect obligarea pârâtei recurente Curtea de Conturi a României la plata unor despăgubiri bănești, reprezentând echivalentulsporului de stabilitate, asporului de spor pentru risc și suprasolicitare, precum și al sporului de vechime, pentru perioada 1.11.2000 - 31.05.2008, actualizate în raport cu indicele de inflație, calculate până la data achitării integrale a acestora și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
Legat de salarizarea controlorilor financiari, Curtea reține că, inițial, coeficienții de multiplicare a salariilor de bază pentru funcțiile de execuție de specialitate specifice ale Curții de Conturi, printre care și controlor financiar au prevăzute în Anexa 4/2 dinLegea nr. 154 din 15 iulie 1998privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică și că ulterior, salariile de bază pentru funcțiile de execuție de specialitate specifice ale Curții de Conturi, inclusiv pentru controlorii financiari au fost stabilite prin Anexa 3/2 dinOrdonanța de urgență nr. 24 din 30 martie 2000privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar.
În privințasporului de stabilitate, în raport cu vechimea efectivă în funcții economice de specialitate și de control financiar și desporului de risc și suprasolicitare neuropsihicăce face obiectul dedus judecății, Curtea constată că aceste sporuri au fost introduse în favoarea controlorilor financiari potrivit pct.14 Legea nr.104/1999, care a modificat art.52 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, devenitart.56 alin.2, după republicarea legii în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 563/18.11.1999.
Acest articol 56 din Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești a fost ulteriormodificat în totalitate, astfel cum rezultă din cuprinsul art.I pct.46 din Ordonanța nr. 83 din 29 august 2000, având un conținut evident diferit, cu referire la alte categorii profesionale decât controlorii financiari, respectiv judecători și procurori financiari și al personal din cadrul Curții de Conturi a României.
Astfel, art.I pct.46 din Ordonanța nr. 83 din 29 august 2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești stipulează că art.56 va avea următorul conținut: "(1) Judecătorii financiari din Colegiul jurisdicțional al Curții de Conturi, judecătorii financiari inspectori din Secția jurisdicțională a Curții de Conturi, procurorii financiari și procurorii financiari inspectori de pe lângă Curtea de Conturi sunt salarizați cu coeficienții de multiplicare prevăzuți la cap. A al anexei nr. 1 la prezenta lege, pentru procurorii și, respectiv, procurorii inspectori din Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție. Președintele Colegiului jurisdicțional al Curții de Conturi se salarizează la nivelul procurorului șef de secție din Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție. (2) Judecătorii financiari din cadrul colegiilor jurisdicționale ale camerelor de conturi județene, respectiv a municipiului B, precum și procurorii financiari de pe lângă camerele de conturi se salarizează cu coeficienții de multiplicare prevăzuți la cap. A al anexei nr. 1 la prezenta lege, pentru funcțiile similare din cadrul curților de apel și a parchetelor de pe lângă aceste instanțe. Președinții colegiilor jurisdicționale ale camerelor de conturi județene, respectiv a municipiului B, se salarizează la nivelul vicepreședinților curților de apel.(3) Magistrații-asistenți din cadrul Secției jurisdicționale a Curții de Conturi se salarizează cu coeficientul de multiplicare prevăzut de prezenta lege pentru judecătorii curților de apel. (4) Personalul auxiliar de specialitate din cadrul Colegiului jurisdicțional și al Secției jurisdicționale ale Curții de Conturi, precum și cel care funcționează pe lângă procurorul general de pe lângă Curtea de Conturi este salarizat potrivit prevederilor prezentei legi aplicabile personalului auxiliar din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție. Prevederile art. 18 alin. (3) și ale art. 19 alin. (1) se aplică în mod corespunzător.(5) Personalul auxiliar de specialitate din cadrul colegiilor jurisdicționale ale camerelor de conturi, precum și cel care funcționează pentru procurorii financiari de pe lângă camerele de conturi este salarizat potrivit prevederilor legale aplicabile personalului auxiliar de specialitate din cadrul curților de apel și parchetelor de pe lângă aceste instanțe. Prevederile art. 18 alin. (3) și ale art. 19 alin. (1) se aplică în mod corespunzător.(6) judecătorilor financiari, procurorilor financiari, judecătorilor financiari inspectori, procurorilor financiari inspectori și magistraților-asistenți, stabilite potrivit alin. (1) - (3), sunt unica formă de salarizare a acestora. Prevederile art. 5 se aplică în mod corespunzător."
Curtea reține că prin hotărârea recurată s-a apreciat greșit de către prima instanță faptul că aceste prevederi din Legii nr.50/1996 au fost abrogate prin art.6 alin.1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.160/2000 privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi.
În fapt, prin art.6 alin.1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.160/2000 s-a statuat că nu mai sunt aplicabile funcțiilor de specialitate specifice Curții de Conturiprevederile referitoare la salariul de merit, sporuri, indemnizații, stimulente,cuprinse într-o altă lege, respectiv înLegea nr. 50/1995 cu privire la salarizarea membrilor și personalului Curții de Conturi.
Curtea mai constată căNota la anexa nr. III/2 "Curtea de Conturi" la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2000privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, potrivit art.8 din Ordonanța nr. 83 din 29 august 2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, a fostcompletatăcu un alineat cu următorul cuprins: " Controlorii financiari beneficiază de spor de fidelitate, în raport cu vechimea efectivă în funcții economice de specialitate și de control financiar, în condițiile prevăzute la art. 18 alin. (3) și (5) din Legea nr. 50/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, despor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%din salariul de bază brut lunar, precum și de sporul pentru titlul științific de <<doctor>> sau <<doctor docent>> de 15% din salariul de bază brut.".
În conformitate cu prevederile art.60 alin.(2) din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, dispozițiile de modificare și de completare se încorporează în actul de bază, identificându-se cu acesta.
La scurt timp, Anexa nr. III/2 și punctul 1 din anexa nr. VI/2 lit. D din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, astfel cum a fost completată prin art.8 OG nr.83/2000, a fostabrogată,ca urmare a intrării în vigoare a art.6 alin.2 din OUG nr.160/2000 privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi (1.11.2000), aprobată prin Legea nr.711/2001.
Această abrogare a sporurilor acordate controlorilor financiari, printre care și sporul de fidelitate și de risc și suprasolicitare neuropsihică intervenită prin art.6 alin.2 din OUG nr.160/2000 s-a efectuat cu respectarea cerințelor impuse de art.62 alin.1 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată cu modificările și completările ulterioare în ceea ce privește condiția unei reglementări de același nivel, cât și prevederile art.62 alin.3 din același act normativ, conform cărora abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are un caracter definitiv.
Așadar, Curtea reține că ulterior intrării în vigoare a OUG nr.160/2000, cu modificările și completările ulterioare, controlori financiari beneficiază de indemnizație, care reprezintă unica formă de remunerare lunară a activității corespunzătoare funcției de controlor financiar și constituie baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial, iar nu și de sporul de stabilitate și de risc și suprasolicitare.
Pentru considerentele arătate, Curtea reține că instanța de fond nu a avut în vedere aceste prevederi legale enunțate și a dispus în mod greșit plata sporului de stabilitate și de risc și suprasolicitare, deși acestea au fost abrogate prin OUG nr.160/2000 și nu sunt prevăzute prin alte acte normative în vigoare.
În privința deciziei nr.21/10.03.2008 pronunțată în recursul în interesul legii, Curtea constată că instanța supremă a statuat căjudecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitateau dreptul la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a G nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001, nefiind făcută nici o referire la controlorii financiari ale căror drepturi salariale sunt expres reglementate prin acte normative speciale (OUG nr.160/2000 cu modificările și completările ulterioare, Legea nr.233/2006, nr.OUG27/2007, aprobată prin Legea nr.219/2007 și nr.OG14/2008 aprobată prin Legea nr.237/2008), în care aceste sporuri nu sunt prevăzute.
Curtea apreciază că admiterea acțiunii deduse judecății și acordarea drepturilor solicitate în cauză, în condițiile în care acestea nu sunt prevăzute de actul normativ special de salarizare a controlorilor financiari, ar însemna depășirea puterii judecătorești și încălcarea gravă a principiului constituțional al separației și echilibrului puterilor statului, cunoscut fiind că instanța de judecată nu are atribuții de legiferare, misiunea sa fiind de a realiza justiția, respectiv de a soluționa litigiile deduse judecății, aplicând legea, doar Parlamentul României și Guvernul, prin delegare legislativă, în condițiile art.115 din Constituție, având competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală.
Prin urmare, în condițiile în care intimații reclamanți beneficiază de prevederile unei legi speciale de salarizare, Curtea nu poate ignora cele statuate prin deciziile nr.818 /2008, 819/2 008, 820/2008 și 821/ 2 008 pronunțate de către Curtea Constituțională, atunci când a reținut că nu se pot pretinde, în afara legii, alte drepturi reglementate prin alte acte normative în beneficiul altor categorii de salariați, nefiind dovedită în cauză existența unei discriminări între persoane aflate în situații analoge sau comparabile.
Referitor la decizia nr.XXXVI/2007 pronunțată în recurs în interesul legii, Curtea reține că instanța supremă nu s-a pronunțat cu privire la art.6 alin.2 din OUG nr.160/2000, prin care s-a abrogat anexa nr. III/2 și punctul 1 din anexa nr. VI/2 lit. D din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2000, ci doar la prevederile alin.1 ale art.6 din OUG nr.160/2000.
Astfel, instanța supremă a statuat că dispozițiile art. 33 alin. 1 din Legea nr. 50/1996, în raport cu prevederile art. I pct. 32 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, art. 50 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002 și art. 6 alin. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 160/2000 se interpretează, în sensul că "judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege."
În decizia amintită, Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat că dispozițiile art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 160/2000 sunt aplicabile numai pentru acele drepturi salariale având legătură cu funcția de controlor financiar, iar nu pentru drepturile salariale de natură personală, pe care nu le pot afecta, apreciind că dispozițiile art. 8 alin.1 din Legea nr. 50/1995 cu privire la salarizarea membrilor și personalului Curții de Conturi își produc efectele în continuare, chiar și ulterior apariției Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 160/2000.
Această decizie prin care au fost interpretate prevederile art.33 din Legea nr.50/1996 este obligatorie pentru instanțe, potrivit art.329 alin.3 pr.civ. astfel că instanța de fond în mod judicios a ținut seama de dispozițiile sale, atunci când a admis capătul de cerere cu privire la sporul de vechime.
Cu toate acestea, instanța de fond nu a avut în vedere faptul că prin art.32din Legea nr.219/2007 în vigoare din 9 iulie 2007, prin care a fost aprobată cu modificări Ordonanța Guvernului nr. 27/2007, s-a prevăzut că pentru vechimea în muncă, controlorii financiari și consilierii de conturi să beneficieze de un spor de vechime în muncă, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, corespunzător timpului efectiv lucrat în program normal de lucru.
Drept consecință, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va admite recursul, va modifica, în parte, sentința recurată, în sensul că, va respinge, ca neîntemeiată, cererea de obligare a pârâtei la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de stabilitate, spor de risc și suprasolicitare neuropsihică.
De asemenea, va fi respinsă, ca neîntemeiată, cererea de obligare a pârâtei la plata drepturilor bănești reprezentând spor de vechime pentru perioada 9 iulie 2007 - 31.05.2008.
Vor fi menținute dispozițiile sentinței recurate cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune și la acordarea sporului de vechime pentru perioada 23.06.2005 - 9.07.2007, actualizat cu indicele de inflație, respectiv înscrierea în cartea de muncă a sporului de vechime pentru intervalul 23.06.2005 - 9.07.2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta Curtea de Conturi a României, împotriva sentinței civile nr.1402 din data de 08.10.2008, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr- (1747/C/2008), în contradictoriu cu intimații, G, și intimatul chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice.
Modifică, în parte, sentința recurată, în sensul că:
Respinge, ca neîntemeiată, cererea de obligare a pârâtei la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de stabilitate, spor de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea de obligare a pârâtei la plata drepturilor bănești reprezentând spor de vechime pentru perioada 9 iulie 2007 - 31.05.2008.
Menține dispozițiile sentinței recurate cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune și la acordarea sporului de vechime pentru perioada 23.06.2005 - 9.07.2007, actualizat cu indicele de inflație, respectiv înscrierea în cartea de muncă a sporului de vechime pentru intervalul 23.06.2005 - 9.07.2007.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 10.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.:,
Dact.: /2ex.
14.07.2009
Jud. fond:;
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu
