Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 429/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 429/
Ședința publică de la 23 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu
Grefier șef sectie -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, împotriva sentinței civile nr.1469/13 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa recurentului pârât MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, a intimaților reclamanți, G, G, a intimatului pârât chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP C, a intimaților pârâți Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că au fost depuse la dosar, prin serviciul registratură, note de ședință formulate de intimații reclamanți prin care desemnează pe reclamanta pentru primirea actelor de procedură, în baza art 1551Cod procedură civilă.
Se constată că prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art 242 pct. 2 Cod procedură civilă.
Față de excepția nulității cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta, având în vedere prevederile art 133 Cod procedură civilă și față de motivele recursului formulat de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Constată că prin sentința ciivlă nr. 1469/2007, Tribunalul Covasnaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a chematului in garanție -Ministerul Economiei si Finanțelor.
A admis in parte cererea formulata de reclamanții, G, G, toți cu domiciliu ales la sediul Parchetului de pe langa Tribunalul Covasna, in contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lânga ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, cu sediul in B,-, sector 5, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, cu sediul in B,-, Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, cu sediul in Sf G-, jud C, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
A obligat pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV și Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasnaă plătească fiecărui reclamant in parte suma de 1700 lei cu titlu de despăgubiri, suma ce va fi actualizata prin aplicarea indicelui de inflație începând cu data de 01.01.2006 si până la data plății efective.
A respins restul pretențiilor reclamanților.
A respins cererea de chemare in garanție formulata de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție in contradictoriu cu Ministerul Economiei si Finanțelor, ca fiind îndreptată împotriva unei părți fără calitate procesuala pasiva
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Referitor la excepția de necompetență materială a tribunalului instanța a respins-o deoarece în speță sunt incidente prev. art. 2 lit c),fiind vorba de un litigiu de muncă care nu este dat prin lege în competența judecătoriei spre soluționare.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuala pasive a Parchetul de pe lângă ICCJ această excepție a fost respinsă în ședința din 15.1.2007 pentru considerentele expuse, fiind ordonator de credite potrivit art. 70 al.4 din Legea 304/2004.
Ministeriul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală în cauza de față, raportat la prevederile Legii 146/1997, care stabilește în mod clar care este instituția căreia îi revine obligația de a colecta fondurile și respectiv de a al împărți la beneficiari, sens în care tribunalul va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât.
Raportat la fondul cauzei tribunalul reține că suma de 1700 lei s-a acordat cu titlu de stimulente financiare doar judecătorilor și procurorilor care au avut o vechime în muncă de până la 3 ani inclusiv, luându-se în calcul doar vechimea în magistratură, care reprezintă un criteriu obiectiv, și care reprezintă așa cum a motivat și Consiliul Național pentru Combaterea discriminării " o discriminare" ce poate fi înlăturată doar prin acordarea aceleiași sume actualizate și reclamanților din prezenta cauză, deoarece criteriul avut în vedere la acordarea stimulentelor stabilite prin Ordinul Ministerului Justiției nr.1921/C/2005 dezavantajează judecătorii și procurorii care au o vechime mai mare de 3 ani.
Acțiunea reclamanților se întemeiază și pe Hotărârea nr.15/23.01.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, prin care s-a constatat existența unei discriminării indirecte, potrivit prev. art. 2 al.1, 2, art. 3 lit.c, art. 8 al.3, art. 9 al.4 din OG nr.137/2000 cu modificările și completările ulterioare, ca urmare a faptului că prin Ordinul Ministerului Justiției nr.1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare în sumă de 1700 lei, doar pentru judecătorii din cadrul judecătoriilor și pentru procurorii din cadrul parchetelor de pe lângă judecătorii care aveau o vechime în magistratură cuprinsă între 0 și 3 ani.
Tribunalul mai reține că suma de 1700 lei s-a acordat cu titlu de stimulente financiare luându-se în calcul doar vechimea în magistratură, care reprezintă un criteriu obiectiv, și care reprezintă așa cum a motivat și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării " o discriminare" ce poate fi înlăturată doar prin acordarea aceleiași sume actualizate și reclamanților din prezenta cauză, deoarece criteriul avut în vedere la acordarea stimulentelor stabilite prin Ordinul Ministerului Justiției nr.1921/C/2005 dezavantajează judecătorii și procurorii care au o vechime mai mare de 3 ani.
De asemenea se reține că stimulentele acordate trebuiau să aibă în vedere și respectarea principiului egalității, al excluderii privilegiilor și a discriminării.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎCCJ, criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Sentința este criticată pentru faptul că prima instanță a respins excepția lipsei calității procesual pasive acestei părți, fără a reține că Ordinul 1921/2005 aparține Ministerului Justiției și nu Ministerului Public.
Sentința mai este criticată pentru faptul că instanța de fond a respins în mod greșit excepția necompetenței materiale a instanței, prezența acțiune întemeiată pe dispozițiile OG 137/2000 se soluționează potrivit dreptului comun.
Pe fond, - Parchetul de pe lângă ÎCCJ critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
Dispozițiile OG 137/2000 cu privire la constatarea situațiilor discriminatorii nu sunt aplicabile în speță. Soluția instanței de fond este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Acordarea acestor creșteri salariale numai anumitor categorii profesionale nu constituie o discriminare întrucât nu reprezintă o deosebire, excludere, restricție sau preferință efectuată pe criterii de rasă, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, vârstă, handicap.
Instanța a dispus nelegal plata drepturilor bănești solicitate actualizate cu rata inflației deoarece obligarea pârâților la plata sumelor în cauză ar reprezenta stabilirea în sarcina instituțiilor pârâte a unei obligații imposibile, pentru că bugetul recurentului nu poate angaja nicio plată fără o bază legală pentru respectiva cheltuială.
În drept recursul se întemeiază 304 pct.3, 4 pe dispozițiile art.299 Cod procedură civilă art.7, 9 Cod procedură civilă.
Analizând cu prioritate recursul formulat de debitorul principal MINISTERUL PUBLIC instanța constată că este întemeiat, pentru criticile ce vizează soluționarea cauzei în fond, soluționarea excepțiilor de procedură fiind corectă.
Normele de competență materială nu au fost încălcate.
Într-adevăr temeiul acțiunii este OG 137/2000 însă instanța trebuie să aplice normele de competență nu doar după temeiul de drept al acțiunii civile, ci și după natura juridică a litigiului. În speță acest litigiu are caracterul unui veritabil litigiu de muncă, drepturile pretinse de reclamanți izvorând din constatarea unei situații discriminatorie în legătură cu munca prestată.
Reglementarea generală în materia discriminării face trimitere implicit la normele cu caracter general în materia competenței materiale a instanțelor, însă nu pot fi ignorate și dispozițiile art.5 alin.4 Codul muncii conform cu care constituie discriminare indirectă actele și faptele întemeiate în mod aparent pe alte criterii decât cele prevăzute la alin.2, dar care produc efectele unei discriminări directe. Aceste dispoziții apar ca fiind speciale în raport cu dispozițiile OUG 137/2000 fiind aplicabile și în litigii de muncă în care pretențiile formulate cu titlu de drepturi salariale solicitate reprezintă în realitate despăgubirile materiale proporționale cu prejudiciul suferit, de care face vorbire OG 137/2000.
Prin urmare, față de natura juridică a raportului de drept dedus judecății, Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a reținut competența materială în soluționarea prezentei cauze ca fiind a completului specializat - litigii de muncă din cadrul Tribunalului Brașov.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Public, nici această excepție nu poate fi primită, întrucât între părți există raporturi juridice de muncă, astfel că acțiunea îndreptată împotriva acestui pârât își găsește justificare, În ceea ce privește temeinicia pretențiilor deduse judecății urmează ca instanța să analizeze fondul cauzei.
financiare acordate la finele anului 2005 magistraților cu o vechime de până la 3 ani s-au acordat în baza Ordinului Ministerului Justiției nr. 1921/C/15.12.2005 și Notei interne a Direcției Financiar - Contabile din cadrul Ministerului Justiției.
Din conținutul acestui înscris, rezultă fără nici un echivoc faptul că, au fost aprobate fonduri pentru stimulente financiare, numai pentru personalul din sistemul justiției, pentru salariații ministerului, personalului care își desfășoară activitatea în aparatul propriu al acestuia, precum și unor categorii din cadrul instanțelor.
Prin urmare, aceste prime, stimulante financiare, au fost acordate printr-un act administrativ, unei categorii de angajați, expres stabilită prin Ordinul susmenționat, făcându-se totodată referire la categoria de judecători cu o vechime cuprinsă între 0-3 ani.
În speță nu sunt incidente disp. art. 2 din OUG 137/2000 așa cum a fost modificată completată și aprobată prin legea 27/2007, întrucât hotărârea 15/23.01.2006 a CNCD prin care s-a constatat existența unei discriminări indirecte ca urmare a faptului că stimulentele au fost acordate judecătorilor din cadrul judecătoriilor cu vechime între 0-3 ani, vizează numai categoria magistraților judecători și nu procurori.
Ministerul Justiției nu este răspunzător de modul cum se repartizează în cadrul parchetelor, fondurile pentru stimularea magistraților procurori, fiind vorba de un alt ordonator de credite, respectiv MINISTERUL PUBLIC.
Pentru toate aceste considerente instanța, apreciază că în mod greșit a fost admisă acțiunea reclamanților, aceștia funcționând în cadrul Parchetelor.
Cu ocazia judecării prezentului recurs, s-au depus și invocat înscrisuri: Ordinul Ministerului Justiției nr. 1921/C/15.12.2005 și Nota internă a Direcției Financiar Contabile din cadrul Ministerului Justiției privind fundamentarea propunerii de acordare de stimulente
Din analiza acestora rezultă cu certitudine că aceste stimulente ( în realitate prime) au fost acordate printr-un act administrativ, numai personalului din sistemul justiției, corespunzător aportului adus la realizarea obiectivelor propuse în deplină concordanță cu obiectivele generale ale Ministerului Justiției și cu Nota de fundamentare se enumără personalul care urmează să beneficieze de aceste stimulente, făcându-se referire expres la categoria de judecători de la judecătorii, cu o vechime de judecător cuprinsă între 0-3 ani.
Astfel că nu se face vorbire și de ceilalți judecători, dar cu atât mai puțin de procurori ce aparțin Ministerului Public.
Pentru perioada la care reclamanții intimați fac vorbire, actul normativ la baza căruia se făcea salarizarea magistraților, era Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 177/2002, în care potrivit art. 22 din aceasta, sunt stabilite condițiile și criticile în care ordonatorul principal de credite bugetare poate acorda premii ( în speță MINISTERUL PUBLIC ).
De altfel în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 2 din ordonanța de Guvern nr. 137/2000, modificată și completată prin ordonanța de Guvern nr. 77/2003 și aprobată prin Legea nr. 27/2007, întrucât nu lezează un scop legitim și nu dezavantajează anumite persoane, așa cum sunt ele enumerate.
În motivarea soluției, instanța de fond trimite în mod greșit la Hotărârea nr. 15/23.01.2006 a, prin care s-a constatat existența unei discriminări indirecte ca urmare a faptului că stimulentele au fost acordate judecătorilor din cadrul Judecătoriilor care au o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani fără a se constata discriminare și față de această categorie de magistrați ( procurori), astfel că pretinsa discriminare ce o invocă reclamanții procurori nu se poate raporta la situația constatată discriminatorie prin Hotărârea nr. 15/23.01.2006 a
financiar nu este un drept conferit de lege cu caracter absolut, inevitabil, nu se confundă cu retribuția, iar acordarea sau neacordarea acestor stimulente le conferă un caracter incert, imposibil de prevăzut, astfel încât nu constituie un drept.
Pentru aceste considerente, Curtea constată aplicabil în speță art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă drept pentru care recursul Ministerului Public va fi admis, criticile privitoare la soluționarea în fond a cauzei atrăgând în baza art. 312 alin 1 Cod procedură civilă modificarea sentinței în sensul respingerii pretențiilor reclamanților.
Având în vedere că pretențiile principale sunt neîntemeiate, orice pretenție subsecventă are același regim juridic, deci și pretențiile privitoare la acordarea reactualizării cu indicele de inflație și aplicarea dobânzii legale vor fi respinse.
Curtea, constată că în mod greșit instanța de fond a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta, deși această cerere nu era semnată fiind lovită de nulitate. În recurs, reclamanta fost citată cu mențiunea semnării cererii de chemare în judecată însă nefiind complinit acest viciu până la închiderea dezbaterilor, instanța va aplica dispozițiile art. 133 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurentul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr. 1469/13.XII.2007 a Tribunalului Covasna pe care o modifică în parte în sensul că:
Declară nulă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta.
Respinge în tot acțiunea reclamanților, G, G și în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Menține restul dispozițiilor privind soluționarea excepției și cererii de chemare în garanție.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 23 Aprilie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier șef sectie, - |
Red AP 22.05.2008
Dact AG 2.06.2008/ 3 ex
Jud fond /
Președinte:Anca PîrvulescuJudecători:Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță, Nicoleta Grigorescu
