Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 4313/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(2751/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.4313/
Ședința publică din data de 11 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulate de recurentul pârât Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr.640 din 26 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Călărași Secția Civilă, în dosarul nr-(527/C/2008), în contradictoriu cu intimații reclamanți, și intimații pârâți Tribunalul Giurgiu, Curtea de Apel București, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect - drepturi bănești, despăgubiri de 1700 RON.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 04.06.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 11.06.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 640/26.03.2008 a Tribunalului Călărași - Secția Civilă, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Statul Român.
Totodată, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, și alții, dispunându-se obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel București și Tribunalul Giurgiu la plata către fiecare reclamant a sumei de 1700 lei, reprezentând despăgubiri echivalente cu stimulentele neacordate acestora în mod discriminatoriu prin nr. 1921/C/2005, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
S-au respins celelalte pretenții deduse judecății.
Pârâtul Ministerul Justiției a declarat recurs, criticând sentința precitată, în esență, sub următoarele aspecte:
1. Hotărârea a fost pronunțarea cu greșita aplicare a legii (art. 304 pct. 9.proc.civ.).
Din analiza dispozițiilor cuprinse în Ordinul Ministrului Justiției nr. 2404/C/2004, prin care se aprobă Normele interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 din Legea nr. 146/1997, rezultă că principalele criterii de repartizare a stimulentelor au caracter exemplificativ și nu limitativ. Aceasta înseamnă că ordonatorul de credite este îndreptățit să evalueze și să stabilească la un moment dat necesitatea stimulării financiare, pe baza unor criterii ce corespund obiectivelor fixate în politica de dezvoltare a sistemului judiciar și a obiectivelor generale ale Ministerului Justiției.
Ordinul nr. 1921/C/2005 a fost urmat de o circulară prin care se recomanda ca stimulentul de 1700 lei să se acorde în raport de criteriile prev. de art. 4 din Norme, alături de criteriul vechimii în activitate.
Acesta este și motivul pentru care nu toți judecătorii cu vechime cuprinsă între 0 și 3 ani au beneficiat de stimulentul în discuție.
Deci, deși aparent criteriul determinant în acordarea acestuia a fost vechimea în activitate, în realitate s-au avut în vedere și alte criterii.
Ceea ce nu s-a analizat de către instanță este natura acestor stimulente și obligativitatea recompensării tuturor judecătorilor în același timp.
Spre deosebire de salariu, premiile sau stimulentele sunt concepute ca drepturi suplimentare, care pot sau nu să fie acordate salariaților în funcție de o serie de criterii, pe care angajatorul le poate stabili ca prioritare.
Ca atare, stimulentul nu este un drept cu caracter absolut, nu se confundă cu salariul, el depinzând de o multitudine de factori. Tocmai acest aspect îi conferă un caracter incert, imposibil de prevăzut, astfel că nu se poate vorbi de un drept, creanță lichidă, exigibilă.
Nu se poate pune nici problema că ar fi un drept care urmează a fi plătit întregului personal din sistemul autorității judecătorești în același timp. La anumite intervale de timp, ordonatorii pot aprecia ca, în funcție de ordinea realizării obiectivelor propuse, să repartizeze fondurile colectate, fără însă ca tot personalul din sistem să fie recompensat în același timp.
Nu poate fi vorba de practici discriminatorii câtă vreme ulterior, măsurile de recompensare având ca sursă fondurile prevăzute de Legea nr. 146/1997 au vizat în continuare și personalul din sistemul autorității judecătorești care nu s-a încadrat în criteriul avut în vedere de nr. 1921/C/2005 (de exemplu, nr. 1744/C/2006).
2. Date fiind prevederile art. 1088 Cod Civil, reclamanții pot pretinde cel mult dobânda legală calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată. Ca atare, nu sunt îndreptățiți să beneficieze de actualizarea sumelor cu indicele de inflație.
De altfel, nici dobânda legală nu putea fi acordată, având în vedere că una dintre condițiile necesare este aceea ca debitorul să nu fi executat obligația. Or, așa cum s-a arătat anterior, nu există o astfel de obligație.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză, solicitându-se judecarea acesteia în condițiile prev. de art. 242 alin. ultim proc.civ.
În baza art. 312 alin. 1 teza I și art. 304 pct. 9.proc.civ. Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința atacată în sensul menționat prin dispozitivul deciziei, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, doar ultimul dintre motivele invocate de pârâtul Ministerul Justiției apare ca întemeiat, întrucât în mod eronat instanța de fond a dispus actualizarea cu indicele de inflație a sumelor datorate.
Procedând astfel, Tribunalul nu a ținut seama de dispozițiile art. 1088 Cod Civil, potrivit cu care "la obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală"; "aceste daune-interese nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept."
Acest text legal este singurul aplicabil în cauză sub aspectul plății de daune interese pentru neexecutarea unei obligații bănești, având caracter imperativ și de ordine publică. El este incident și în spețe precum cea de față, dat fiind rolul de drept comun al ramurii dreptului civil față de cea a dreptului muncii, rol decurgând din conținutul dispozițiilor art. 295 Codul Muncii.
În raport de cele ce preced, recursul va fi admis, cu consecința modificării parțiale a sentinței atacate în sensul obligării pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel București și Tribunalul Giurgiu la plata către reclamanți a dobânzii legale aferentă sumei acordate prin hotărârea recurată, calculată de la data introducerii acțiunii (12.10.2007) și până la achitarea efectivă a debitului.
Totodată, va fi respins ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect actualizarea sumei cu indicele de inflație și va fi înlăturată dispoziția în acest sens din sentința atacată. Intimații-reclamanți nu pot obține ca despăgubiri contravaloarea dobânzii legale și actualizarea cu indicele de inflație, căci ar însemna să se încalce prevederile art. 1088 Cod Civil, care au caracter imperativ și de ordine publică, așa cum s-a evidențiat anterior.
În plus, nu există un text legal expres în baza căruia să se poată proceda la actualizarea cu indicele de inflație a unui datorii bănești. De aceea, dacă s-ar acorda și dobânda legală și actualizarea cu indicele de inflație, s-ar ajunge la situația în care intimații-reclamanți s-ar îmbogăți fără just temei în detrimentul recurentului și al intimaților-pârâți Curtea de Apel București și Tribunalul Giurgiu.
Pe de altă parte, primul motiv de recurs apare ca nefondat, urmând a fi înlăturat ca atare.
Prin Ordinul nr. 1921/C/2005 al Ministrului Justiției au fost acordate stimulente financiare (premii în valoare de 1700 lei) doar judecătorilor din cadrul judecătoriilor, care aveau o vechime în magistratură cuprinsă între 0 și 3 ani.
Chiar dacă criteriul vechimii în magistratură nu a fost singurul în funcție de care s-a acordat acest premiu, el a fost cel principal, ceea ce înseamnă că au fost excluși "de plano" de la beneficiul stimulentelor financiare în discuție acei judecători cu o vechime mai mare de 3 ani, care însă îndeplineau condițiile impuse prin celelalte criterii (principale) avute în vedere la emiterea Ordinului nr. 1921/C/2005 al Ministrului Justiției. Din această ultimă categorie profesională făceau parte și intimații-persoane fizice, ei neîncasând însă premiul de 1700 lei.
În raport de această situație de fapt, având în vedere disp. art. 5 din Codul Muncii, dar și aspectele ce rezultă din conținutul Hotărârii nr. 15/2006 a CNCD (prin care s-a statuat că în cazuri precum cel din speța de față există o discriminare indirectă între membrii aceleiași categorii profesionale - magistrații), în mod just Tribunalul a admis pretențiile deduse judecății.
Este adevărat că nu există un "drept de a fi premiat" ori o obligație a ordonatorului de credite (Ministerul Justiției) de a acorda premii bănești tuturor magistraților. Însă, atunci când dispune acordarea anumitor stimulente financiare, ordonatorul de credite trebuie să-și exercite acest drept pe baza unor criterii obiective, astfel încât în calitate de angajator să respecte principiul nediscriminării prev. de art. 5 din Codul Muncii și să nu creeze diferențieri nejustificate sub aspect salarial între membrii aceleiași categorii profesionale.
Or, în speță, se constată că introducerea cerinței vechimii de 0-3 ani ca judecător pentru acordarea premiului de 1700 lei constituie, practic, adoptarea unui criteriu subiectiv nejustificat de un scop legitim (ordonatorul de credite nu a prezentat nici un argument valabil din care să rezulte de ce era necesară și legitimă excluderea celorlalți magistrați de la dreptul de a beneficia de stimulentul financiar, în condițiile în care ei îndeplineau condițiile impuse prin celelalte criterii), prin care se instituie un tratament diferențiat din punct de vedere salarial în cadrul aceleiași categorii profesionale.
Susținerile recurentului-pârât Ministerul Justiției, în sensul că în cauză nu am avea de a face cu un drept fundamental ori recunoscut de lege, nu pot fi luate în considerare, noțiunea de stimulent financiar ("primă") fiind inclusă în definiția salariului prev. de art. 155 din Codul Muncii (legiuitorul folosind în conținutul acestui text sintagma "alte adaosuri" pentru a desemna respectivul concept).
Cât despre faptul că ulterior ar fi existat măsuri de recompensare ce au vizat și personalul din sistemul autorității judecătorești care nu s-a încadrat în criteriul avut în vedere de ordonator (de exemplu Ordinul nr. 1744/C/2006, prin care s-a aprobat repartizarea unui fond destinat stimulării judecătorilor în raport cu gradul de colectare a sumelor la nivelul ordonatorilor secundari sau terțiari), este evident că prin luarea acestor măsuri nu s-a urmărit înlăturarea discrepanțelor create între judecătorii cu vechime de 0-3 ani și ceilalți judecători, ci prin intermediul lor au fost recompensați toți judecătorii indiferent de vechime (ordinul dat ca exemplu impunând doar condiția existenței unui grad de colectare a sumelor la nivelul ordonatorilor secundari ori terțiari). Așa fiind, nici acest argument al recurentului Ministerul Justiției nu putea justifica respingerea ca neîntemeiate a pretențiilor deduse judecății.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Justiției, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și intimații-pârâți Curtea de Apel București, Tribunalul Giurgiu, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, împotriva sentinței civile nr. 640/26.03.2008 a Tribunalului Călărași - Secția Civilă.
Modifică în parte sentința atacată în sensul că dispune ca pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Giurgiu și Curtea de Apel București să plătească reclamanților dobânda legală aferentă sumei acordate prin hotărârea recurată, calculată de la data introducerii acțiunii (12.10.2007) și până la achitarea efectivă a debitului.
Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect actualizarea sumei cu indicele de inflație și, în consecință, înlătură din sentința recurată dispoziția formulată în acest sens.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 11.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
TEHNORED//2 ex./30.06.2009.
Jud.fond:,
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
