Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 4328/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1889/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4328R
Ședința publică de la 12 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nițu Petronela Iulia
JUDECĂTOR 2: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol judecarea cauzei privind recursul formulat de recurenții Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr.578 din 06.05.2008, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Tribunalul Giurgiu, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului, având ca obiect-drepturi bănești spor de 50%.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care
Curtea constatând cauza în stare de judecată o reține spre soluționare, având în vedere că s-a solicitat judecarea pricinii în lipsa părților.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.578 din 06.05.2008, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în dosarul nr-, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor și a fost respinsă acțiunea reclamanților față de acest pârât, a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI, și Tribunalul Giurgiu și au fost obligați pârâții să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la indemnizația brută lunară de încadrare, de la 14.03.2005 la zi, sumele urmând a fi actualizate la zi cu indicele de inflație.
Prin aceeași sentință, a fost ispusă înscrierea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în ceea ce privește excepția lipsei calității pasive că, Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat la plată pentru salariații altor instituții pentru că nu există o obligație de despăgubire în sarcina sa, neexistând un raport de serviciu între reclamanți și acest pârât.
De asemenea nu este ordonator principal de credite în raportul de serviciu dintre ceilalți pârâți.
Sumele aferente salarizării magistraților și personalului auxiliar de specialitate sunt constituite în bugetul Ministerului Justiției ca ordonator principal de credite, acesta fiind chemat în judecată în calitate de pârât.
Pe fondul cauzei, Tribunalul a constatat că potrivit art.47 din Legea nr.50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești (în prezent abrogată prin nr.OG8/24.2007) magistrații au beneficiat de un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Ulterior, prin art.42 din Ordonanța Guvernului nr.83/2000, intrată în vigoare la 01.2000 au fost abrogate dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996.
Așadar, acest articol a fost abrogat printr-un act normativ cu o forță juridică de eficiență inferioară actului normativ care l-a acordat.
Pe de altă parte, art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale prevede că "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional".
Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat de reclamanți este un drept de creanță, un bun în sistemul european, susceptibil de a fi protejat de art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, ratificată de România prin Legea nr.30/18 mai 1994.
Prin abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996, reclamanții au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun, ori, o privare de proprietate nu poate fi justificată decât dacă se demonstrează, în special, că a intervenit pentru o cauză utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege.
În acest sens este și opinia constantă a Curții de la Strasbourg, conform căreia trebuie menținut un just echilibru între cerințele interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Astfel, instanța a reținut că există conflict între art.42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 care a abrogat art.47 din Legea nr. 50/1996 și art.1 din Protocolul adițional la Convenția Europeană a drepturilor omului, urmând a da preponderență și aplicabilitate juridică acestui din urmă text.
Pe de altă parte, abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și de tehnică legislativă.
Potrivit art.107 alin.3 din Constituția în vigoare la acea dată, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile prevăzute de aceasta.
În baza acestei dispoziții constituționale, prin art.1 lit.q pct.1 din Legea nr.125/13.07.2000 (publicată în Monitorul Oficial 331/17.07.2000) Guvernul a fost abilitat ca până la reluarea lucrărilor Parlamentului în cea de-a doua sesiune ordinară a anului 2000, să emită ordonanțe în diverse domenii, inclusiv cu privire la modificarea și completarea Legii 50/1996.
Prin Ordonanța Guvernului nr.83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996.
În acest mod au fost încălcate prevederile art.56-62 ale Legii nr.24/2000, modificată și completată prin Legea nr.189/2004, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, dispoziții care reglementează modificarea, completarea și abrogarea, ca pe evenimente legislative distincte.
S-a apreciat că rezultă așadar, că, în absența unei abilitări privind emiterea unei ordonanțe cu privire la abrogarea vreunei dispoziții din Legea nr.50/1996, Guvernul nu putea să procedeze la abrogarea vreunui text din această lege.
Abilitarea de a abroga anumite texte de lege trebuia prevăzută expres în cuprinsul legii de abilitare.
Legea nr.50/1996, deși lege organică, a fost abrogată printr-o ordonanță de guvern, ceea ce contravine dispozițiilor art.114 alin.1 din Constituția României, în vigoare la acea dată potrivit cărora "Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice".
De asemenea, potrivit art.72 pct.3 lit.H și I din Constituție, organizarea și funcționarea instanțelor judecătorești, precum și regimul general privind raporturile de muncă trebuie reglementate printr-o lege organică și, întrucât un element esențial al raporturilor de muncă îl reprezintă tocmai salariul, Legea nr. 50/1996 era o lege organică " astfel că dispozițiile art.42 din Ordonanța Guvernului nr.83/2000 referitoare la abrogarea art. 7 din Legea nr. 50/1996 nu poate produce efecte.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.21/10 martie 2008 pronunțată de Secțiile Unite, în recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constatând că, "judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv la salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001".
Astfel reclamanții au solicitat plata sporului de 50% pe o perioadă de trei ani anterior introducerii acțiunii precum și pe viitor.
În prezent salarizarea magistraților este reglementată prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.27/2006 aprobată prin Legea nr.45/2007, iar Legea nr.50/1996 a fost abrogată prin Ordonanța Guvernului nr.8/2007.
Mai mult, Curtea de la Strasbourg a stabilit câmpul de aplicare al articolului 1 din Protocolul nr. 1 prin intermediul unei succesiuni de hotărâri, în care a arătat în principiu că protecția oferită de acest articol se întinde doar asupra bunurilor actuale și pentru a avea un veritabil drept de proprietate, creanța trebuie să îndeplinească toate condițiile impuse de dreptul intern, respectiv să fie certă, lichidă și exigibilă.
Prin urmare aceste drepturi urmează să fie acordate pe ultimii trei ani anterior introducerii acțiunii și până la data pronunțării, întrucât nu sunt întrunite cerințele impuse de dreptul intern pentru a fi acordate și pentru viitor.
De asemenea, prin acțiunea formulată reclamanții au solicitat atât plata drepturilor salariale restante, actualizate la zi în funcție de indicele inflației cât și dobânda legală.
Întrucât cererea reclamanților derivă dintr-un raport de muncă, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.161 și următoarele din Codul muncii.
Potrivit art.161 pct.4 "întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune - interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului".
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs recurenții reclamanții, și și pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, criticând sentința recurată pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul Ministerul Justiției, invocând dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. a arătat că art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat total și explicit prin OG 83/2000 iar susținerile instanței de fond precum că la emiterea acestei Ordonanțe au fost încălcate prevederile constituționale și ale Legii nr.24/2000 nu sunt întemeiate.
S-a mai arătat că finalitatea modificării legislației nu a fost în nici un caz diminuarea drepturilor salariale ci creșterea acestora în cadrul unui sistem bazat pe includerea sporului ce se solicită în indemnizația unică de care au beneficiat și reclamanții.
Recurenții reclamanți au criticat sentința instanței de fond sub aspectul neacordării sporului de 50% pentru perioada ulterioară datei de 1.02.2007, solicitând totodată și admiterea capătului de cerere privind obligarea pârâților să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.
Recurentul a mai susținut și faptul că în speță s-a făcut o interpretare și o aplicare greșită a dispozițiilor legale iar trimiterile făcute la dispozițiile art.20 alin.2 din Constituție precum și la art.1 din Protocolul1 adițional la Convenție sunt fără legătură cu obiectul cauzei.
Recurenții reclamanți, invocând dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. au criticat sentința instanței de fond sub aspectul neacordării sporului de 50% și pentru viitor, solicitând totodată și admiterea capătului de cerere privind obligarea pârâților să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurent Ministerul Justiției și Libertăților, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Astfel cum s-a stabilit prin Decizia nr. 21 din 10 martie 2008 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, "judecătorii,procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculate la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Cum potrivit art.329 alin.3 pr.civ. dezlegarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție, a problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, în temeiul art.312 pr.civ. recursul declarat de recurentul Ministerul Justiției va fi respins ca nefondat.
Trecând la analiza recursului declarat de recurenții reclamanți, Curtea constată că acesta este fondat, având în vedere dispozițiile Deciziei nr. 21 din 10 martie 2008 al cărei dispozitiv a fost redat mai sus,din care rezultă faptul că reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea acestora și în continuare, lunar, în măsura derulării raporturilor de muncă cu angajatorul sau, până ce va interveni o modificare legislativă.
În temeiul art.1 din Decretul nr.92/1976, pârâtul Tribunalul Giurgiu va efectua mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Se au în vedere și dispozițiile art.161 Codul muncii potrivit cărora angajatorul poate fi obligat la plata daunelor interese pentru plata cu întârziere a drepturilor salariale.
Față de cele mai sus arătate, în temeiul art.312 pr.civ. se va admite recursul declarat de recurenții reclamanți, se va modifica în parte sentința recurată în sensul că se vor obliga pârâții să plătească reclamanților sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică și în continuare,cu actualizarea sumelor în raport de rata inflației, pârâtul Tribunalul Giurgiu va efectua mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții, împotriva sentinței civile nr.578 din 06.05.2008, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Tribunalul Giurgiu, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului.
Modifică, în parte, sentința atacată, în sensul că:
Pârâții vor fi obligați să plătească reclamanților sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică și în continuare, cu actualizarea sumelor în raport de rata inflației.
Pârâtul Tribunalul Giurgiu va efectua mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva aceleiași sentinței.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
07.07.2009
Jud. fond.:;
Președinte:Nițu Petronela IuliaJudecători:Nițu Petronela Iulia, Scrob Bianca Antoaneta
