Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 435/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- -drepturi salariale-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 435
Ședința din Camera de Consiliu de la 22 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE JUDECĂTOR 1: Ligia Epure
JUDECĂTOR 2: Carmen Tomescu
JUDECĂTOR 3: Mariana Pascu
Grefier - -
**********
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 20.01.2010, privind recursul declarat de reclamantul prin SINDICATUL C, împotriva sentinței civile nr. 1750 din 05.05.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata SC C SA, având ca obiect drepturi bănești
Procedura de citare este legal îndeplinită fără citarea părților.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 20.01.2010, care face parte integrantă din prezenta decizie și când având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului, instanța în conformitate cu prevederile art 260 pr.civ a amânat pronunțarea la data de 22.01.2010.
În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului de față.
Tribunalul Dolj prin sentința nr.1750 de la 05.05.2009 a respins excepțiile inadmisibilității, prematurității formulării cererii și prescripției dreptului material la acțiune, invocate de pârâta Energetic C
A respins acțiunea, formulată de reclamantul Sindicatul pentru salariatul, în contradictoriu cu pârâta C
A obligat reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că reclamantul este angajat al unității pârâte cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată.
Prin prezenta acțiune astfel cum a fost precizată, reclamantul a solicitat prima de vacanță prevăzută de art. 123 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol, gaze, valabile pe anii 2005 - 2007 și primele de Paști, de C, de ziua Meseriei și de aprovizionare toamnă-iarnă prevăzute de art. 176 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol, gaze, valabile pe anii 2005 - 2007, drepturi aferente anilor 2005 - 2007.
Potrivit art. 123 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură "Pe lângă indemnizația aferentă concediului de odihnă, salariații vor primi o primă de vacanță de minimum 75% din indemnizația brută de concediu de odihnă, astfel încât acest ajutor în valoare netă să nu reprezinte mai puțin de 75% din indemnizația de concediu în valoare netă", iar potrivit art. 176 alin. (1) "Cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă), salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, în sumă fixă".
Asupra excepției inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă, instanța a constatat că este neîntemeiată, deoarece chiar dacă contractul colectiv de muncă pentru anii 2005 - 2007 pe care își întemeiază reclamanții pretențiile nu mai este în vigoare, drepturile salariaților născute în baza acestora pot fi solicitate în termenul de prescripție astfel cum este reglementat prin disp. art. 283 muncii.
Cu privire la excepția prematurității acțiunii invocată de pârâtă, determinată de faptul că nu s-a procedat mai întâi la încercarea de soluționare pe cale amiabilă în comisia mixtă patronat-sindicat, procedură prevăzută de art. 5 pct. 30 din CCM la nivel de unitate ca fiind obligatorie, instanța reține că este neîntemeiată deoarece nu se poate îngrădi accesul reclamanților la justiție, nu se poate încălca dreptul reclamanților de a se adresa instanței, drept garantat de art. 21 din Constituție și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, procedura de conciliere nefiind un obstacol în promovarea unei cereri în fața instanțelor de judecată.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă, întemeiată pe dispozițiile art. 283 lit. e din Codul muncii, potrivit căruia cererile ce au ca obiect neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia se pot formula în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, instanța constată că este neîntemeiată deoarece drepturile solicitate de reclamanți au natură patrimonială și izvorăsc din raportul de muncă, termenul de prescripție aplicabil fiind de 3 ani în conformitate cu prevederile art. 283 lit. c din Codul Muncii.
Față de aceste considerente, instanța a respins excepțiile invocate de pârâtă prin întâmpinare.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat din probele administrate că pârâta a acordat reclamanților drepturile solicitate prin includerea lor în salariul de bază și nu se face vinovată de încălcarea vreunei prevederi legale sau contractuale.
Astfel, prin raportul de expertiză astfel cum a fost completat, expertul a precizat că drepturile bănești au fost introduse în salariul de bază în anul 2003, însă au devenit un drept în salariul brut câștigat de angajați asupra căruia nu se mai poate reveni, drept ce a fost consfințit prin HG nr.103/18.02.2004 ( art 17 alin 3), astfel că, în opinia sa, salariatul nu a primit drepturile bănești pentru perioada 2005-2007.
Prin urmare, expertul a stabilit că drepturile bănești solicitate au fost incluse în salariul de bază al angajaților anterior intrării în vigoare a HG nr.103/2004 privind unele măsuri pentru restructurarea activității de producere a energiei electrice și termice pe bază de lignit prin care a fost înființată și societatea comercială pârâtă, însă aprecierea păstrării acestor drepturi prin acte normative și contracte colective de muncă succesive aparține instanței de judecată.
Introducerea acestor drepturi în salariul de baza avut ca suport legal art. 137 din Contractul colectiv de munca la nivel de ramura, care prevedea că " prin contractele colective de munca incheiate la nivel de agent economic, unele sporuri și/sau adaosuri pot fi incluse în salariul de baza".
De asemenea, în același contract încheiat la nivel de ramura se prevedea la art. 176 alin. (6) că fiecare din adaosurile de mai sus( de Pasti, Ziua, C și in luna octombrie) se acorda in conditiile in care prin contractele colective de munca incheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui in salariul de bază.
mixte administratie - sindicate nu pot fi trecute cu vederea chiar daca au fost facute pe perioada cand unitatea avea alta denumire, deoarece prin Hotărârile de Guvern prin care aceasta și-a schimbat denumirea s-a stipulat clar ca unitatile nou inființate prin reorganizarea celeilalte preiau toate drepturile și vor fi ținute de toate obligațiile fostei unitați, iar personalul angajat al fostei unitați se redistribuie noii societăți și se consideră transferat.
Drepturile prevăzute de art. 176 din Contractul Colectiv de Muncă, respectiv suplimentarea drepturilor salariale sub forma unui adaos in suma fixă in luna octombrie au fost introduse in salariul de bază începând cu 01.05.1994 când unitatea purta titulatura de RENEL, în urma negocierii mixte administrație - sindicat.
Astfel, în Contractul Colectiv de Munca pe anul 1992-1993 la art. 57 era prevăzut că Pentru asigurarea aprovizionarii de toamna- iarna se va acorda fiecarui salariat un ajutor material echivalent clasei 4 de salarizare din grila RENEL din luna in care se platește. Ajutorul se va acorda in prima jumatate a lunii octombrie iar începand cu anul 1994 in Contractul Colectiv de munca incheiat la nivel de unitate la art. (7.20) nu mai este menționat acest drept.
Prin nr.HG 365/1998, RENEL s-a transformat in prin reorganizare. In urma acestei hotarari toate drepturile castigate de personal au fost pastrate la noua unitate. In carțile de munca ale angajatilor apar aceste negocieri salariale care se pastrează in continuare, salariul de baza nemaifiind modificat de atunci decât în sensul creșterii.
In anul 2000, prin HG nr. 627, s-a transformat în SC SA Prin această restructurare toate drepturile salariale câștigate anterior s-au păstrat in continuare conform art. 36 alin (1) și a art. 43 alin (1).
In anul 2002 cu procesul verbal nr. 11/20.12.2002 privind negocierea la nivel de unitate pe anul 2003 dintre administrație si organizațiile sindicale ale unității Federația energetica si Federația termoF. au stabilit introducerea in salariile de baza a următoarelor adaosuri in suma fixa existente in contractul colectiv de munca al SC SA începând cu 01.01.2003: ontravaloarea unei cote de energie conform. Art. 4.90 din CCM; daosul pentru Paste conform. Art. 4.88 (1) lit. a; adaosul pentru ziua energeticianului conform. Art. 4.88 (1) lit. b; adaosul pentru C conform. Art. 4.88 (1) lit. c; rima p. de vacanta.
In anul 2003 s-a negociat CCM care este valabil doi ani, adică 2003 si 2004.
HG. nr. 103/2004 a prevăzut desființarea SC SA și înființarea noii unități SC Energetic C SA. căreia i s-a aplicat contractul colectiv de muncă al aprobat prin act adițional la CCM din anul 2003 înregistrat la Direcția Generală de Munca si Protecție Sociala cu numărul 4442/06.07.2004. Prin aceasta prelungire cu act adițional a CCM 2003 al SC SA cele doua confederații sindicale care au semnat împreună cu administrația acest act adițional au recunoscut continuitatea înțelegerilor avute împreună sub o altă denumire a unității.
In anul 2005 avut loc o noua negociere a Contractului Colectiv de Munca. La art. 1.2 s-a prevăzut " Contractul colectiv de munca SC Energetic C SA are la baza: CCM la nivel national, CCM la nivel de ramura, CCM la nivel SC SA și legislatia in vigoare". La art. 4.86 s-a stabilit că reprezintă vechime neintrerupta in SC Energetic C, inclusiv vechimea in fostele unitați, RENEL, SC SA. ceea ce inseamna ca și negocierile salariale obținute sub diverse titulaturi s-au pastrat.
In carțile de munca ale salariaților sunt evidențiate aceste negocieri salariale care s-au pastrat pana in prezent, singurele modificari fiind cele de indexare a grilei de salarizare cu coeficientul de crestere salariala negociat. Daca aceste drepturi salariale nu ar fi fost păstrate ar fi trebuit să se micșoreze aceste salarii de baza ceea ce nu s-a intamplat de la înfiintarea RENEL și pana in prezent, întrucât salariile angajaților nu au mai fost diminuate cu sumele ce ar reprezenta prima de vacanță și primele de Paști, C, Ziua Meseriei și aprovizionare toamnă-iarnă.
Susținerea reclamantei în sensul că pârâta a încălcat prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură nu poate fi reținută de instanță deoarece potrivit art. 137 din contractului colectiv de muncă la nivel de ramură s-a prevăzut că "prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, unele sporuri și/sau adaosuri pot fi incluse în salariul de bază", iar potrivit art. 176 alin. 6 din contractului colectiv de muncă la nivel de ramură se prevede că "fiecare din adaosurile prevăzute de acest articol se acordă în condițiile în care prin contractele colective de muncă la nivel de agent economic nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază".
Având în vedere că drepturile bănești sub forma unui adaos in suma fixă reprezentând prima din luna octombrie au fost introduse in salariul de bază începând cu 01.05.1994, iar drepturilor bănești sub forma unui adaos in suma fixă reprezentând ontravaloarea unei cote de energie conform. art. 4.90 din CCM; daosul pentru Paste conform. art. 4.88 (1) lit. a; adaosul pentru ziua energeticianului conform. art. 4.88 (1) lit. b; adaosul pentru C conform. art. 4.88 (1) lit. c; rima p. de vacanta au fost introduse in salariul de bază începând cu 01.01.2003 instanța a constatat că nu mai pot fi acordate încă o dată, motiv pentru care va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Instanța a apreciat că menținerea acestor drepturi în cuprinsul contractelor colective de muncă la nivel de ramură pe anii 2005-2007 nu reprezintă altceva decât consfințirea faptului că ele se acordă în continuare prin modalitatea includerii lor în salariul de bază al angajaților astfel cum s-a convenit în anul 2003, însă acordarea lor an de an prin includerea în salariu nu poate fi admisă, fiind evident faptul că prevederile succesive au vizat păstrarea drepturilor câștigate de salariați în forma convenită în anii 1994 și, respectiv 2003 și nicidecum adăugarea succesivă la salariu a acestor beneficii.
În conformitate cu art 274 alin1 Cod pr. civilă, instanța a obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 75 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de expert.În ceea ce privește onorariul de avocat, instanța a constatat că pârâta nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată suportate cu acest titlu, facturile fiscale depuse la dosar fiind insuficiente pentru a proba plata efectivă a onorariului convenit de parte cu avocatul.
Față de aceste considerente, instanța a respins excepția inadmisibilității acțiunii, excepția prematurității formulării cererii și excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepții invocate de pârâtă, iar pe fondul cauzei a respins cererea precizată formulată de reclamant, ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs, reclamantul Sindicatul C pentru reclamant.
Recurentul reclamant prin Sindicatul C, critică sentința pentru faptul că instanța de fond a înlăturat concluziile raportului de expertiză în sensul că salariatul nu a mai primit drepturile solicitate începând cu data înființării unității prin HG nr. 103/2004, fără a motiva acest lucru.
În schimb instanța face trimitere la modul de calcul al drepturilor salariale solicitate începând cu 1992-1993 când nu exista SC Energetic C SA.
Astfel concluzia că drepturile salariale au fost incluse în salariul de bază este eronată deoarece perioada în discuție este alta decât cea analizată de instanță și anume 2005-2007.
O altă critică vizează faptul că instanța de fond nu a ținut cont de prevederile art. 287 codul muncii referitoare la sarcina probei ce revenea pârâtului și care nu a făcut nici o dovadă a susținerilor sale cu acte scrise.
Astfel, angajatorul nu a dovedit pentru fiecare angajat cum a făcut calculul salariului de bază, adaosurilor pretinse de salariați și includerii acestora în salariul de bază, problemă pe care a avut-o de rezolvat și expertul și pe care nu a făcut-o, anexa la raportul de expertiză fiind una generală și nu corespunde perioadei pentru care s-au solicitat drepturile salariale și nu este însoțită de statele de plată sau de fișele de calcul ale salariilor.
Cu privire la adaosul din luna octombrie se reține în mod greșit că acesta ar fi fost primit încă din anul 1994 prin includerea în salariu.
Instanța nu a aplicat dispoz. art. 176 alin.1 din CCM la nivel de ramură energie electrică, gaze și petrol pe anii 2005-2007 potrivit cu care salariații beneficiau de o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă și de asemenea nu a analizat nici dacă intimata a respectat dispoz. art.8 alin.2 din Legea 130/1996 privind contractul colectiv de muncă care dispune că, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească dreptul la un nivel inferior celui stabilit prin contractele de muncă încheiate la nivel superior.
O altă critică a vizat faptul că a fost nesocotite dispoz. art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prin respingerea cererii de efectuare a unei noi expertize, respinsă fără nici o motivare de către instanță aceasta situându-se de partea intimatei.
De asemenea, s-a solicitat a fi avute în vedere încheierea din 12.03.2008 prin care s-a stabilit că adaosurile salariale pentru Paști și C au fost introduse în salariu numai pentru 2003, precum și decizia XXI din 12 iunie 2006 ICCJ Secțiile Unite pentru a se pronunța o soluție de casare cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond.
Analizând recursul formulat în raport de motivele invocate cât și prin prisma art. 304/1 Cod pr. civ. Curtea constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Cu privire la primul motiv de recurs, se reține că instanța a avut în vedere și celelalte probe, nu numai rapoartele de expertiză, respectiv expertiza efectuată de cei trei experți, instanța de fond argumentând această "însușire" a concluziilor raportului de expertiză, prin raportare la dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură și apoi la contractul colectiv de muncă pe unitate, urmărindu-se corespondența acestor dispoziții cu mențiunile din carnetul de muncă al reclamantului.
Nici cel de-al doilea motiv nu este întemeiat, fiind luate în considerare toate probele, procesele verbale și protocoalele încheiate între societate și sindicat, precum și Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2003, grilele de salarizare.
Expertiza celor trei experți a avut în vedere grilele de salarizare aplicabile pe perioada dedusă judecății, aceste grile reprezentând în fapt grila valabilă începând cu data de 01.01.2003 majorată de la an la an cu un anumit procent negociat de parteneri de dialog social.
De altfel, recurentul și-a însușit mențiunile din procesul verbal nr. 6821 din 14.03.2008 încheiat între reprezentantul recurentei și patronat, semnând actul în cauză.
Din conținutul acestui înscris se desprinde că, solicitările ce vizau sporurile și adaosurile, nu sunt fundamentate, fiind soluționat conflictul de interese pe această temă.
privind CCM pe anul 2008, reprezintă înțelegerea părților.
Cu privire la criticile privind CCM pe anul 2005-2007, nu se mai poate invoca o eventuală nelegalitate a clauzelor acestora putând fi introdusă o acțiune de anulare numai pe perioada existenței acestora, ceea ce în cauză nu se mai poate.
Recurentul face trimitere și la dispozițiile art. 176 alin. 1 din CCM pe ramură, critică nefondată, atâta timp cât alin. 6 al aceluiași articol stabilește că "fiecare din adaosurile indexate, se acordă în unitățile în care prin CCM încheiat la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lor în salariul de bază".
Pârâta a făcut dovezi că, aceste sporuri și adaosuri, au fost cuprinse în salariul de bază, constatarea instanței de fond fiind corectă și prin prisma dispozițiilor art. 137 din CCM pe ramură.
Aceste aspecte sunt concretizate în probele aflate la dosarul cauzei (procese verbale, protocoale și CCM -uri).
Instanța a avut în vedere întreg probatoriul efectuat în cauză, apreciind că față de acesta nu era necesară încuviințarea efectuării unei noi expertize, dând posibilitatea părților să formuleze obiecțiuni, iar expertul a răspuns integral la acestea, nemaijustificându - se astfel cererea reclamantei.
Argumentele aduse de recurent cu privire la aplicarea de către instanța de fond a analogiei judiciare nu subzistă unei analize de tip logico-juridic întrucât în nici una din situațiile expuse, acesta nu a putut demonstra o situație în care după data pretinsă de instanță a fi cea în care s-a operat introducerea în salariul de bază a acestor adaosuri - 2003-2004, respectiv 1992-1993-1994 când, de fapt, unitatea nici nu exista, prin aplicarea indexărilor și creșterilor salariale, în final, să se poată identifica o scădere în valoare nominală a salariului de bază, potrivit mențiunilor din carnetul de muncă, pentru perioada analizată: 2005-2007.
Recurentul nu ține cont de faptul că, datorita specificului domeniului de activitate, unitatea intimata in care isi desfășoară activitate salariatul recurent, a suferit mai multe reorganizări si transformări, având mai multe forme de organizare - unitate/sucursala/societate comerciala - fără a fi insă afectate drepturile si obligațiile salariaților, inclusiv cele privind drepturile patrimoniale, aceștia păstrându-si același statut, drepturile si obligațiile din contractele colective de munca transmițându-se de la o forma de organizare la alta.
În ceea ce privește suplimentarea salarială pentru toamnă-iarnă, prin Procesul-verbal de conciliere nr. 5 încheiat la 26. 04.1994 cu ocazia concilierii directe a unor articole din contractul colectiv de muncă rămase în divergență, precum și a unor articole amânate, s-a stabilit introducerea în salariul de bază al reclamantului a suplimentării salariale reprezentând aprovizionare toamnă-iarnă, acest spor nemaifiind prevăzut in dispoziția contractuala, el regăsindu-se in creșterea salariala așa cum rezulta din procesul verbal respectiv.
Nu se poate reține, nici încălcarea dreptului la un proces echitabil potrivit art.6 din Convenție, în condițiile în care instanța a făcut o interpretare și aplicare corectă în cauză a prevederilor legale relevante în soluționarea justă a cauzei, fiind respectat termenul rezonabil impus de normele europene, soluția de respingere a acțiunii formulată de recurent fiind, dimpotrivă, argumentată pe dispozițiile legale corect interpretate într-un termen rezonabil, mai ales în condițiile efectuării a două expertize de specialitate -lucrări a căror realizare conduce în general la prelungirea procesului.
În ceea ce privește decizia XXI din 12 iunie 2006 a ICCJ a Secțiilor Unite. privind interpretarea art. 81 din Legea 169/1999, Curtea apreciază că acest motiv de recurs rămas în fază incipientă, nedezvoltat, nu produce consecințe în planul soluției din recurs întrucât, decizia precizată produce efecte juridice -în plan procesual civil în cauză, numai dacă, prima instanță, soluționând cauza nu ar fi pronunțat o soluție pe fond, ceea ce nu este cazul în speța de față.
În consecință, se constată că, nici unul dintre motivele expuse prin cererea înaintată, nu este întemeiat, urmând a fi respins recursul în baza art. 312.Pr.Civ. și menținută hotărârea recurată, ca fiind temeinică și legală, urmând a fi respinsă și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată din recurs, nefiind atașate dovezi în susținerea acestei cereri.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul prin SINDICATUL C, împotriva sentinței civile nr. 1750 din 05.05.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata SC C SA, având ca obiect drepturi bănești
Respinge cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.--25 feb.2010
/
Președinte:Ligia EpureJudecători:Ligia Epure, Carmen Tomescu, Mariana Pascu
