Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 439/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 439
Ședința publică de la 13 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 3: Mihaela Cotora
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.1069 din data de 08.11.2007, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ O, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata pârâtă DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ O prin consilier juridic, lipsind recurentul reclamant .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează că recursul este declarat și motivat în termen legal.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul pe fondul recursului.
Consilier juridic, pentru intimata pârâtă DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ O, pune concluzii de respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de Tribunalul O l
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul O l t, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială O, solicitând obligarea pârâtei la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă de care ar fi trebuit să beneficieze în temeiul prevederilor Legii nr.142/1998, precum și obligarea la plata sumei reactualizată cu indicele de inflație până la data efectuării plății.
În motivarea acțiunii, petentul a susținut că este încadrat cu contract individual de muncă în meseria de muncitor calificat și ulterior paznic, începând cu data de 19.04.1991 și până în prezent, iar pe toată această perioadă nu a beneficiat de prevederilor Legii nr.142/1998, fiind salariat la o instituție bugetară.
Pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă 1069 din 8 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că potrivit art.1 alin. 2 din Legea nr.142/1998, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii pentru celelalte categorii de angajatori.
Din textul legii rezultă doar o posibilitate, și nu o obligație din partea instituției bugetare privind acordarea tichetelor de masă, doar în măsura în care sumele necesare au fost prevăzute în bugetul de stat.
S-a mai reținut de asemenea, că în legile bugetului de stat pe anii solicitați de petent - Legile nr.511/2004, 379/2005 și 486/2006 s-a menționat că se vor acorda aceste facilități în limita creditelor alocate pentru tichete de masă, dar în ceea ce privește instituțiile descentralizate din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și egalității de șanse, astfel de sume nu au fost prevăzute vreodată în bugetul de stat.
Împotriva sentinței Tribunalului Olta declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul arată că, în mod greșit instanța a reținut că - instituția la care lucrează nu realizează venituri extrabugetare și din această cauză, acțiunea sa ar fi neîntemeiată.
Învederează că se încalcă dreptul egalității tuturor în fața legii, drept statuat în CEDO și în Constituția României și că se consideră discriminat în raport de alte categorii de salariați din sectorul bugetar care beneficiază de tichete de masă și că prin aplicarea Lg. nr.142/1998 doar la unele categorii de salariași s-a creat o discriminare.
Analizând legalitatea sentinței prin prisma motivelor de recurs, văzând actele și lucrările dosarului, în raport de dispoz. art. 304 pct. 8,9 și art. 3041. pr. Civilă, recursul este fondat, din următoarele considerente:
Recurentul-reclamant a invocat încă de la prima instanță principiul egalității tuturor în fața legii și faptul că se consideră discriminat în raport cu alte categorii sociale, făcând trimitere la CEDO, la prevederile constituționale și la Dispozițiile Legii nr. 142/1998.
Instanța de fond era datoare să răspundă punctual și argumentat acestor susțineri și era obligată să introducă în cauză în calitate de autoritate de Stat Consiliul național de Combatere a Discriminării, autoritate care trebuia citată și căreia trebuia să-i solicite un punct de vedere scris cu privire la cauza aflată pe rol, conform dispozițiilor nr.OG 137/2000.
Neprocedând în acest fel, prima instanță a soluționat cauza fără a cerceta toate aspectele fondului, astfel că sunt incidente dispoz. art. 312 al.3 pr.civilă, ceea ce impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul reclamant, împotriva sentinței civile nr.1069 din data de 08.11.2007, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ
Casează sentința și trimite cauza pentru rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.Judec.
Tehn./4 ex.11.03.2008
/. și
Președinte:Florica DiaconescuJudecători:Florica Diaconescu, Corneliu Maria, Mihaela Cotora
